Cineastii Jean-Pierre si Luc Dardenne la Bucuresti: "Avem multa admiratie pentru filmul romanesc, dar la nivelul salilor de cinema aveti mult de lucru"

Au venit aseara si raman pana maine, 6 martie, avand in program o conferinta de presa, un dejun cu Puiu-Mungiu-Porumboiu, un Q &A dupa avanpremiera cu „Le gamin au velo”, o petrecere in cinstea lor si a 10 a ani de prezenta a Delegatiei Wallonie-Bruxelles la Bucuresti, precum si o intalnire cu studentii de la facultatile de film.

Fratii Dardenne nu au, prin urmare, prea mult timp liber. Hotelul unde au tras (Radisson) fiind aproape, au putut da o fuga chiar in seara in care au ajuns ca sa vada balconul unde Ceausescu si-a tinut ultimul discurs.

„A fost ca in filmul lui Corneliu Porumboiu”, au povestit pe urma presei. „Am vazut balconul sau nu l-am vazut. Ar trebui sa mergem din nou ca sa il gasim pe cel bun.” Au intrebat de scriitori romani, s-au aratat curiosi sa citeasca Noica si Cartarescu (Luc Dardenne citise „Visul”), si-au notat numele altor scriitori de care sa intrebe.

Ar fi trebuit sa vada si un prim montaj al filmului lui Cristian Mungiu, pe care il coproduc, dar in programul lor si-asa plin nu mai aveau unde gasi doua ore si un sfert libere.

Programul lor mai cuprinde avanpremiera cu „Le gamin au velo” care are loc la Cinema Studio in aceasta seara (urmand ca filmul sa intre in sali din 9 martie) si o intalnire, maine, cu studentii de la facultatile de film, la Institutul Francez, cu care vor discuta prin intermediul moderatorilor Razvan Radulescu si Andrei Gorzo.

Jean-Pierre si Luc Dardenne au participat de cinci ori in Competitia Oficiala a Festivalului de la Cannes, unde au luat de doua ori la Palme d’Or (in 1999 cu „Rosetta” si in 2005 cu „L’Enfant”), o data Premiul pentru scenariu („Tacerea Lornei”/”Le silence de Lorna, 2008) plus Premiul de interpretare – Olivier Gourmet si Premiul juriului ecumenic obtinute de „Le Fils” in 2002. Cu „Baiatul cu bicicleta”/”Le gamin au velo” au primit anul trecut Marele Premiu al Juriului ex-aequo.

„Baiatul cu bicicleta”/”Le gamin au velo”, despre care autorii spun ca e „un film simplu, aproape ca un basm” infatiseaza modul in care un baiat parasit de tatal sau intr-un orfelinat reuseste sa inteleaga ca tatal nu-l vrea si sa se lase imblanzit de o femeie straina.

Cei doi cineasti, care vin pentru prima oara la Bucuresti cu cel mai solar film al lor, au precizat pentru HotNews.ro daca finalul povestii adevarate din care s-au inspirat – un copil din Japonia care comisese o infractiune dupa ce a iesit de la orfelinat, a fost la fel de fericit ca pe ecran:

„Povestea japonezului nu s-a terminat inca. El are acum 20 de ani si o duce bine. Cel putin asa ne-a spus luna trecuta judecatorul care s-a ocupat de cazul lui. Interesul nostru a fost nu sa luam faptul divers si sa il punem pe ecran, ci sa facem in asa fel incat sa evitam ca acest copil sa devina infractor.

De aceea ne-am gandit la Samantha si ne-am propus sa aratam cum acest copil poate ajunge sa fie iubit de o femeie astfel incat sa nu devina un criminal.

Am vrut sa schimbam destinul copilului care in realitate comitea un act criminal la iesirea din orfelinat. Am avut la un moment dat in scenariu o femeie medic – dar a ramas in film doar momentul intalnirii dintre cei doi, dintre Cyrill si Samantha, care se petrece intr-o sala de asteptare dintr-un cabinet medical.

Ni s-a parut prea evidenta ideea, deoarece prin definitie medicul vindeca suferinta si indeparteaza moartea, de aceea ne-am gandit s-o facem pe Samantha coafeza.”

Luc Dardenne: „Pentru mine filmul lui Mungiu a fost o revelatie”

La conferinta de presa fratii Dardenne au evitat cu diplomatie sa raspunda la intrebari legate de receptarea uneori negativa a filmelor romanesti acasa sau legate de propriile lor obsesii („Lasati-ne sa ramanem cu obsesiile noastre in acvariul in care lucram; sunt deja destui pesti rapitori si inauntru”), dar au fost disponibili in a-si impartasi opiniile despre filmele cineastilor romani.

In 2006, de altfel, ei au prezidat juriul care i-a acordat lui Corneliu Porumboiu Premiul Camera d’Or pentru „A fost sau n-a fost?”.

Luc Dardenne: „Am urmarit, fireste, indeaproape filmele lui Mungiu, Porumboiu si Puiu – trei regizori a caror creatie o cunoastem, si trebuie sa spun ca pentru noi au fost o revelatie. Din punctul meu de vedere, ‚432′ e unul dintre cele mai mari filme din istoria cinematografiei.

Avem multa admiratie pentru cinematografia romana. Exista multe talente aici, dar la nivelul exploatarii filmelor, al salilor de cinema aveti mult de lucru. Ca si noi, in Belgia. Filmul american (care uneori e extraordinar, doar nu e prost in intregime), ocupa 80% din sali – si e pacat.”

Dar pentru ca un film romanesc sa aiba succes acasa si in general pentru ca un film sa isi gaseasca publicul – au spus fratii Dardenne, talentul autorilor nu e suficient. E nevoie de ajutorul statului si se stie ca tarile unde productia de film merge dar unde si distributia e foarte buna sunt tocmai cele unde ajutorul statului e bine structurat – vezi cazul Frantei.

Despre Festivalul de la Cannes, care i-a lansat si pe ei la fel cum i-a lansat pe cei trei regizori romani mai sus-mentionati, Dardenne-ii au spus ca are o mare calitate, aceea de a nu avea prejudecati si de a recunoaste talentul acolo unde el exista.

„Pe cei din juriile de preselectie, daca vad un film interesant, ii doare in cot din ce tara vine filmul respectiv sau cine l-a facut”, a spus Luc Dardenne. „Ce s-a intamplat cu Mungiu s-a intamplat si cu noi. Nu tara noastra le-a spus oamenilor: Mergeti sa vedeti ‚Rosetta’. Cannes-ul a facut-o”.

Despre colaborarea cu Cristian Mungiu, Jean-Pierre Dardenne a povestit ca propunerea de a se implica in calitate de coproducatori in noul lungmetraj al acestuia a venit prin intermediul unui prieten comun, Pascal Caucheteux de la Why Not Production, care le-a trimis scenariul intrebandu-i daca nu sunt interesati sa se implice si ei.

„Am fost interesati inca inainte de a citi scenariul”, a spus Jean-Pierre Dardenne, precizand ca implicarea francezilor de la Why Not Productions si a companiei lui Cristian Mungiu, Mobra Films, e mult mai mare decat a lor.”Suntem bucurosi ca am putut pune o caramida la intreaga constructie”, a spus cineastul belgian.

Intrebati in legatura cu scoala pe care au creat-o si cu influenta pe care se spune ca au avut-o si asupra tinerilor regizori romani, fratii Dardenne au conchis cu umor: „Trebuie sa ne pazim de ‚isme’, si mai ales de Dardenne-isme!”