Ciocnirea tradițiilor. Cât de bine sunt văzuți, de către primari și localnici, orășenii care se mută la sate și deschid mici afaceri
Satele Criț, Viscri, Breb, Sătic sau Cârlibaba sunt doar câteva dintre localitățile din România care primesc mulți turiști anual, dar care au devenit și „acasă” pentru unii orășeni. Am stat de vorbă cu primarii acestor localități, dar și cu câțiva proprietari de pensiuni mutați de la oraș în mediul rural, pentru a înțelege ce câștigă și ce pierde satul românesc din această „reîntâlnire”.
„Living outside the box” este o serie HotNews.ro despre oamenii care au ales un alt stil de viață decât cel convențional. De la orășenii care s-au mutat în autorulote, la cei care au lăsat orașele pentru viața la țară sau cei care trăiesc în așa-numitele „tiny house”, de doar câțiva metri pătrați, vom prezenta perspective diferite de viață altfel.
În România are loc în prezent o migrație semnificativă a orășenilor către sate. Numai în 2019, datele oficiale arată că peste 113 mii de români au plecat din mediul urban în cel rural. Pandemia a accentuat această tendință.
Mulți dintre cei care s-au mutat în mediul rural și-au deschis acolo mici afaceri în special în domeniul turismului. Cum văd comunitățile locale acest lucru? Se pierd sau se recâștigă astfel tradițiile locale? Încercăm să aflăm în cele ce urmează.
Casa din Vale, Breb, Maramureș- un business cu drag de tradițional
Florin Vale deține o pensiune în Breb, un sat de poveste, așa cum îl descrie el, ușor izolat de drumul principal, într-o vale la poalele munților Gutâi, în Maramureș. Proiectul este unul de familie, implicată fiind și soția lui, Roxana, cu speranța că în viitor se vor ocupa de el și fiicelor lor, Nina și Iza.
Florin s-a născut în Baia Mare, dar s-a mutat în Cluj cu mulți ani înainte de a începe această „nouă viață.” A lucrat în corporații și companii mari, iar Roxana a creat un brand de street wear, Whoabi Sabi.
Aventura celor doi la sat a început în 2015, deși aveau planuri în acest sens încă din 2014. Inițial și-au cumpărat un teren la Săpânța, dar pentru că ascundea un viciu care nu le permitea să construiască, s-au reorientat spre Breb, unde au găsit un teren într-o zonă foarte frumoasă, „care nu era pe placul localnicilor.”
Ulterior, ei au găsit și casa, pe care au strămutat-o din mijlocul satului pe terenul lor. Au modificat-o cu ajutorul unui meșter din sat, fără a-i pierde din autenticitate:
„I-am transformat podul în mansarda, am echipat-o cu baie, apa caldă, internet, etc.”, spune Florin. În prezent, cuplul deține opt case tradiționale, unele din Breb, iar alta, care este cea mai fotografiata de către turiști, Casa Faină, adusă dintr-un sat de pe Valea Izei, Rozavlea.
„Am construit și o casă nouă, cu arhitectură tradițională, dar și lemn nou, deoarece, în primii ani după ce am început proiectul, aproape nimeni din sat nu înțelegea valoarea „vechiturilor”, așa cum le numeau ei”, mai spune el.
Florin Vale mărturisește că a fost atras mereu de cultura tradițională, în timp ce Roxana venea dintr-o lumea a orașului, în care viața la sat nu a existat, pentru că nu a avut bunici la țară. Un sat arhaic, cum este Breb, spune Florin, a fost pentru soția lui o adevărată provocare.
În 2017, cei doi au renunțat la job-urile de la oraș și s-au mutat la sat, iar fetițele lor merg la grădiniță aici. Ajung la oraș doar ca turiști, pentru perioade scurte de timp, de obicei, iarna.
Încercarea de a-i face pe săteni să înțeleagă importanța arhitecturii tradiționale
În clipa în care Florin și Roxana au construit o casă tradițională din lemn nou, s-au gândit că poate fi un exemplu pentru localnici. Florin nu crede că a avut un succes foarte mare în acest sens, dar măcar a încercat.
„În realitate este și foarte greu să-i faci pe oameni să înțeleagă acest aspect foarte important, de păstrare a acestui patrimoniu. Întregi generații au trăit în astfel de case, încât după anii ’90, când au putut alege altceva și au avut libertatea de a pleca în alte țări, au decis să schimbe fața satului.
Casele vechi, țărănești, au fost asimilate cu un statut social inferior, pentru unii trezind un sentiment de rușine în a locui în ele. Au fost înlocuite treptat cu case din materiale moderne, nepotrivite locului, din punctul nostru de vedere”, mai spune Florin.
El aduce în discuție și faptul că statul nu a făcut prea multe pentru mediul rural, ci l-a ignorat zeci de ani, prin lipsa de implicare în programe educaționale de conștientizare a valorilor existente aici, și prin lipsa de implicare în educație, în general.
Din fericire, adaugă antreprenorul, în Breb arhitectura este bine păstrată, deși au apărut și aici derapaje arhitectonice. „N-am date exacte, dar este unul dintre satele din Maramureș cu cele mai multe case și anexe tradiționale, multe aduse de oameni mutați din diferite zone aici (vinituri, cum suntem noi), dar și foarte multe încă locuite de țărani”, completează el.
„Trebuiau să vină străinii să ne dăm seama de potențialul satului”
Primarul comunei Ocna Șugatag Maramureș, și implicit a satului Breb, Ioan Oanea, spune că odată cu venirea orășenilor lucrurile s-au schimbat în bine.
„Satul tradițional a fost, a existat, dar trebuiau să vină orășenii, și mai ales străinii, ca să ne dăm seama ce potențial are satul prin casele de lemn, biserica veche, prin stilul de viață și port. Trebuia să vină străinii ca să ne dăm seama că avem o mare valoare și trebuie pusă în evidență”, spune el.
Florin Vale mărturisește că peste 30 de case tradiționale au fost salvate, restaurate și strămutate în Breb de către cei mutați din alte părți aici, cele mai multe transformate în unități de cazare, plus câteva mutate și refăcute de o parte dintre localnici, care au înțeles ca aceasta este direcția sănătoasă, la care adăugăm casele țărănești în care încă locuiesc sătenii.
Ioan Oanea spune că în Breb, la ora actuală, sunt 1500 de locuitori. Aici s-au mutat mulți străini, din toate colțurile lumii: Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda.
„După venirea străinilor, care au început să investească, să ne aducă aminte că lemnul este esențial pentru Maramureșul istoric, încet, încet, sătenii au înțeles și au început să pună bază pe lemn, să reabiliteze construcțiile din lemn, case, anexe, garduri, porți. E un lucru bun”, adaugă edilul.
Primarul din Breb spune că străinii de aici, în proporție de 80%, au venit să investească, iar doar 10% și-au făcut case de vacanțe pentru ei. Sunt peste 20 de familii de străini aici, iar popularitatea satului a fost dată de Fundația Mihai Eminescu Trust, a prințului Charles.
„Ei au fost primii și de aici a plecat informația despre acest sat”, spune Oanea. Simte că autenticitatea locului nu a fost pierdută, ba mai mult, a creat oportunități și pentru localnici.
„Cei care au venit au investit și au adus plus valoare locului, dar și venituri. Automat, s-au creat și colaborări, au angajat oameni din sat. Au luat laptele de la vecin, vecinul le-a ținut porcul să-l taie pentru turiști, au dat smântână, ouă. Fiecare a avut ceva de câștigat”, adaugă Ioan Oanea.
Florin Vale spune că aici sunt și familii mutate din Cluj, Oradea, Baia Mare sau București, pe lângă cele din străinătate.
„Spre deosebire de alte zone rurale, în Breb localnicii sunt primitori și ne-au acceptat foarte bine.
E drept, și noi ne-am adaptat bine, îi respectăm și, mai mult, ajutăm la economia locului, lucrăm doar cu meșteri din sat, cumpărăm produse de la localnici, mulți dintre turiștii noștri cumpăra produse sănătoase tot de la ei, fac plimbări cu turiștii cu căruțele trase de cai prin sat, ceterasii sunt tot din Breb și ne cântă destul de des, în special pe timpul verii, așadar mulți bani rămân în Breb”, zice el.
Antreprenorul povestește cum la pensiunile sale se cazează mii de turiști anual și peste zece mii, în tot satul. Breb este vizitat de oameni de pe toate continentele, iar motivele sunt nenumărate.
Pe lângă case, zona superbă, Florin menționează și modul de lucru bine păstrat al țăranilor la fân, la oi, îmbrăcămintea tradițională în zilele de sărbătoare la biserică, obiceiurile de nunți etc.
„Există și riscul să-și piardă din autenticitate”
Proiectul Casa din Vale Breb contribuie la păstrarea tradiționalului – organizează seri cu Ceterașii din Breb la final de săptămână, dar și un eveniment anual, cu o latură caritabilă, pe 16 august, unde vin artiști consacrați ai muzicii tradiționale, care depășesc granițele județului.
„Pe parte educațională colaborăm foarte bine cu Doru Șupeală și Școala Pentru Oameni Responsabili (SPOR), găzduind evenimente organizate de ei, la unele fiind co-organizatori (vezi Marea Evadare de la Breb, Iulie 2021)”, adaugă Florin Vale.
El crede că satul este viu și are culoare, dar „există și riscul să-și piardă din autenticitate, deoarece începe sa atragă și turiști care nu sunt neapărat potriviți locului.” Breb este foarte mediatizat și mulți vin aici fără să se bucure de ce minunății îți oferă acest loc.
„Sunt tot timpul în căutare de ceva, fără să-și dea seama că tocmai asta oferă satul, simplitate și bucuria de trai în tihna.”
Florin și Roxana au gândit încă de la început un proiect turist de conservare și păstrare a ceea ce are valoare și ce poate impresiona omul care vine în Breb, dar sunt și multe unități de cazare care nu sunt adaptate zonei.
„Într-o anumită formă, astăzi, îi putem împărți pe cei care vizitează satul în două categorii, turistul care vine pe fugă, vizitează cu mașina câteva ulițe, face două – trei poze, nu înțelege prea multe, trece la palmares ca locuri vizitate „Breb” și pleacă, iar pe de altă parte, sunt călătorii care intra în vorbă cu localnicii, explorează zona, gustă din bucatele tradiționale, se interesează de modul de lucru și de viață, se interesează de obiectivele locului, unii chiar participă la muncile câmpului împreună cu țăranii etc.
Din fericire aceștia din urmă, încă sunt majoritari și ei trebuie să vina și să revină cât mai mult în această zonă”, mai spune Florin.
Antreprenorul nu vrea să se înțeleagă că nu-și dorește ca zona să fie vizitată, dimpotrivă, dar i-ar plăcea să vină doar călătorii care trăiesc experiența minunată. El crede că așa se întâmplă cu toate zonele turistice, care au ce arăta, dar care, în timp, devin comerciale.
„Noi am promovat întotdeauna turismul simplu, tradițional, cultural și de relaxare. Așa cum sunt și casele noastre, tradiționale, cu foarte multe obiecte culese de prin târguri și de la localnici, cu cergi și covoare țărănești, lipsite de opulenta, case în care ne-am pus amprenta, le-am personalizat și cu lucruri mai moderne, astfel dându-le o nuanță de cottage tradițional”, completează proprietarul pensiunilor.
Florin Vale crede că mutarea multor orășeni la sat au scos în valoare foarte multe din lucrurile pe care țăranii le-au făcut muncind din greu, dar pe care începuseră sa nu le mai prețuiască.
„Nu putem ține lumea în loc și trebuie să adaptăm lucrurile arhaice la momentul actual, dându-le valoarea pe care o merită cu adevărat”, închide el.
Primarul Ioan Oanea, întrebat de dezavantajele migrației și turiștilor, spune: „Pentru unii care erau obișnuiți cu viața la țară s-a creat un disconfort prin aglomerarea satului, uneori prin pierderea liniștii arhaice a satului. Însă, dacă pui în balanță avantajele și dezavantajele, nu știu dacă e așa mare pierderea.”
Cârlibaba Nouă, Suceava: ”Atâta vreme cât avem turiști, toată lumea are de câștigat”
Ionela (38 ani) și Marcel Mîndrescu (47 ani) sunt un cuplu de regățeni, ambii geografi și environmentaliști. Marcel este este cadru universitar și cercetător la Universitatea din Suceava, iar Ionela este cercetătoare în domeniul mediului, dar și proiectant urbanist.
Cătunul Fluturica, de pe muntele cu același nume, li s-a părut un loc potrivit pentru a locui, mai ales că aici au găsit ceea ce căutau demult: „o căsuță veche de lemn, împreună cu rămășițele unei gospodării huțule de plai, care nu mai fusese locuită de câteva decenii, dar în care noi am văzut potențialul de a deveni acasă.”
Ambii sunt atașați de tot ceea ce înseamnă valori și viață tradițională, iar în urmă cu zece ani, când au ajuns în Fluturica, au găsit locul perfect pentru a pune în valoare toate obiectele casnice, textile și elementele de port tradițional, găsite de-a lungul vremii.
Au pornit cu inima deschisă într-o aventură la altitudine, din locul unde „te poți bucura de o panoramă montană excepțională, care cuprinde culmea estică a Rodnei, Suhardul, Obcina Mestecănișului și munții Tibăului.”
Satul ales se află la poarta dintre Bucovina, Maramureș și Ardeal, într-o arie multiculturală, locuită de români, huțuli și germani. Pensiunea este situată la o altitudine de cca. 1200 de metri și deși păstrează structura clasică a unei case de munte și este decorată într-un stil tradițional funcțional, este a fost echipată cu toate dotările necesare unei șederi agreabile.
„În ce priveste micul nostru cătun Fluturica, acesta este locuit doar de câteva familii de huțuli, aceștia fiind cunoscuți ca oameni ai munților și iubitori ai vieții libere pe plai, printre care ne-am găsit și noi loc”, spune Ioana.
„Turismul sustenabil valorifică specificul tradițional al zonei”
Marcel Mîndrescu spune că gospodăria lor nu este foarte accesibilă în sezonul rece, motiv pentru care nu putem vorbi de un flux substanțial de turiști care vizitează cabana Fluturica, ci de un turism selectiv, de nișă.
„Considerăm că acest tip de turism sustenabil, care valorifică specificul tradițional și montan al cătunului Fluturica, aduce beneficii satului în care locuim, prin promovarea valorilor zonei și prin accesarea de către turiști a unor servicii și produse (pârtie de ski, alimentație publică, supermarket, produse de la fermieri etc.) care susțin economia locală”, spune el.
Cercetătorul mărturisește că au fost turiști încântați de vizita la ei, încât și-au dorit să revină pentru a locui o parte din timp aici, iar alții au fost motivați să-și achiziționeze proprietăți în zonă, oferind astfel șansa localnicilor de a valorifica unele dintre gospodăriile nelocuite.
În ceea ce privește păstrarea autenticității satului, Ioana Mîndrescu vorbește despre un fenomen interesant. Locurile atractive pentru turiști și rezidenți, datorită caracterului tradițional, îi determină pe aceștia să conserve și să perpetueze aceste trăsături pe care le valorizează.
Însă, de cele mai multe ori, spune ea, populația autohtonă se poate afla în situația de a nu aprecia la adevărata valoare autenticitatea locului, din dorința de modernizare și accedere la un standard de viață pe care îl percepe superior.
„Satele de munte se depopulează”
Marcel Mîndrescu spune că în zona lor, satele de plai se confruntă cu două tipuri de migrații: huțulii care au coborât în sat, după ’90, și au cumpărat casele nemților care au emigrat în Germania, „și am venit noi să umplem golul și să locuim într-un sat de plai”, și cei care migrează temporar sau definitiv în afara țării.
„Satele de munte se depopulează, mai ales cele de altitudine, în lipsa unor strategii coerente”, mai spune el.
Gabriel Michael Danciu, primarul comunei Cârlibaba, confirmă acest lucru. Danciu spune că există 1870 de locuitori în comună, deși ea este cea mai mare localitatea din Suceava, cu 33.000 de hectare.
„N-am avut cazuri să vină cineva înapoi în comună sau cineva străin care să locuiască aici. Populația îmbătrânește, iar de întors înapoi mai puțin”, spune el.
Citește și: Studiu de caz: Comuna Slătioara și ghidul scris de niște orășeni despre cum să te muți la țară
Ioana și Marcel Mîndrescu cred în ideea de comunitatea, iar una dintre prioritățile lor este sprijinirea acesteia. În procesul de restaurare și amenajare a gospodăriei lor, cei doi au apelat la ajutorul consătenilor și se bucură că au avut parte de acest noroc, deoarece a fost un factor esențial pentru menținerea autenticității acestui loc.
„În Cârlibaba încă mai activează câțiva dintre puținii meșteri specializați în realizarea construcțiilor din lemn după metode tradiționale din Bucovina”, specifică ei.
Deși nu sunt deloc mulți orășenii care se întorc la sat în Cârlibaba, primarul Danciu spune că localitatea stă foarte bine la capitolul turism, datorită zonei ofertante, cu pârtie de ski, lacul Lala, munții Rodnei.
„Ei nu participă la schimbare, vin, vizitează, pleacă. Sunt avantaje pentru că banii rămân la comună, iar localnicii sunt bucuroși să le ofere cazare. Atâta timp cât avem turiști, toată lumea are de câștigat”, concluzionează el.
Sătic, satul din Rucăr, Argeș, cu 100 de locuitori
Satic este un sat superb din punct de vedere al zonei, aflat în comuna Rucăr. Ionel Dulamă, primarul localității spune că aici s-au mutat multe persoane (din București și Alexandria, în special), dar care nu stau permanent, ci doar în mare parte din timp.
Orășenii au dezvoltat pensiuni în zonă (sunt 24 înscrise oficial), spune edilul, și față de ce era înainte, lucrurile au evoluat pozitiv, inclusiv pentru dezvoltarea zonei și a comunei. Dulamă mărturisește că sătenii sunt foarte prietenoși, dar au rămas foarte puțini în zonă, în general, cei vârstnici.
Sătic are 100 de locuitori și este un sat mic component al comunei Rucăr”, spune el. Cu toate astea, turiștii și cei veniți la sat, au provocat o schimbare și în rândul sătenilor.
Așa cum povestește primarul, cei mai tineri dintre băștinași, după ce au observat că orășenii își construiesc aici pensiuni, au păstrat o parte din terenul pe care l-au vândut și au început și ei să-și dezvolte afaceri.
„A fost o influență pozitivă asupra acestui aspect. Tinerii plecați la oraș, după ce au văzut că-și dezvoltă, spre exemplu, cineva din București casă/pensiune pe terenul lor, au început și ei să facă același lucru”, explică Ionel Dulamă.
În ceea ce privește autenticitatea satului, Dulamă spune că se păstrează, fără doar și poate, „nu există niciun fel de impediment în chestiunea asta și nu cred că influența orășenilor este aceea de a strica ceva din tradiționalismul local.
Eu sunt convins că lucrurile vor evolua pozitiv și dezvoltarea afacerilor va avea în vedere păstrarea tradiționalului din punct de vedere al modului în care se construiesc aceste case de vacanță sau pensiuni.”
Primarul nu vede dezavantaje în privința mutării celor de la oraș la sat sau al turiștilor, dar spune că autoritățile trebuie să se gândească foarte serios la ce pot face în continuare și la proiectele pe care ar fi bine să le dezvolte. „Trebuie să ne gândim foarte serios cum dezvoltăm zona și ăsta este un impediment de care suntem noi vinovați, nu consătenii noștri”, mai spune el.
O casă veche de 200 de ani, din Criț, Mureș, care contribuie la comunitate
Luminița Cherebețiu are 59 de ani și vine din Târgu-Mureș. Este medic și după mulți ani de activitate într-o multinațională din industria farmaceutică, și-a dorit o casă la țară, pentru „la pensie.”
Ea povestește că în urmă cu mai mult de zece ani a început să umble prin satele din țară, în căutarea unei case care „să-i spună ceva.” Pasionată de lucrurile vechi și tradiționale, s-a îndrăgostit de satul Criț, cel frumos colorat, cu obloane la ferestre. Aici a găsit locuința dorită, în ruină, o casă săsească, într-un sătuc săsesc.
Casa are peste 200 de ani, „grinda mare din șură este inscripționată 1784”, dar a fost adusă la viață și restaurată prin tehnici și materiale vechi, iar apoi decorată cu obiecte autentice, covoare și tapițerii de peste 100 de ani.
„E o atmosferă de muzeu viu, locuit, romantică, cumva, de întoarcere în timp”, spune proprietara. Cei care o închiriază primesc cheia și se pot simți acasă la sat, fără gazde și alți turiști pe lângă ei.
„Oamenii încep să înțeleagă că tradițional este valoros”
Criț este un sat din inima Transilvaniei, locuit, ca toate satele din zonă, după cum spune Luminița, de romi și români, după ce a fost părăsit de sași. Ea povestește că sunt mulți tineri aici și deși s-au construit multe pensiuni în zonă, acestea păstrează arhitectura originală, dar oferă și locuri de muncă localnicilor și ajută la păstrarea tradițiilor.
„Oamenii încep să înțeleagă că tradiționalul este valoros”, spune ea. Spre exemplu, a reconstruit casa cu ajutorul sătenilor. „Și acum, tot vecinii mă ajută la cosit, curățenie. Din vecini cumpăr pâine, ouă, brânză, miere, tot ce am nevoie”, adaugă medicul.
Mai mult, Luminița Cherebețiu consideră că turiștii îi influențează pe localnici să păstreze arhitectura veche: „am văzut pensiuni care au trecut de la modern la rustic, fațade schimbate de la culori de oraș, la culorile vechi, deci e de bine.”
Proprietara „Criț 164” a observat că cei care se mută de la oraș la sat sunt tineri, harnici și întreprinzători, lucru pe care-l consideră benefic și chiar salvator pentru satele îmbătrânite și depopulate de la noi din țară.
„Afacerile sunt libere în România, poate cumpăra cine dorește și cine poate”
Mircea Pălășan, primarul comunei Bunești, de care aparțin și Criț și Viscri, spune că nu a observat schimbări majore în Criț, deoarece nu s-au mutat foarte mulți oameni de la oraș aici.
„Crițul e tot Criț, nu avem aici un turism de masă, care să înceapă să deranjeze populația”, spune el. Probleme, adaugă primarul, sunt la Viscri, cu oamenii care parchează mașinile pe stânga și pe dreapta, în localitate.
„Avem 400-500 de turiști pe zi, iar asta depășește numărul populației din localitate”, adaugă Pălășan.
Crițul are o populație de 700 de persoane, iar la Viscri sunt 480. Turiștii sunt un avantaj din punct de vedere economic, după cum precizează primarul. Tot el spune că autenticitatea nu se pierde, mai ales că drumețiile se pot face doar pe jos sau cu căruța.
În ceea ce privește numărul mare de turiști, Mircea Pălășan spune că la Viscri, părerile sunt împărțite, în ceea ce privește populația din zonă. „Apare o problemă destul de mare atunci când vine cineva din afară, care nu face parte din comunitate.
Ei (n.r.-străinii) încep să se impună în comunitate ca să se integreze. Venind din altă parte, cu alte obiceiuri, cu altă cultură, începe să se modifice tradiția. Însă afacerile sunt libere în România, poate cumpăra cine dorește și cine poate.
Noi îi susținem și pe cei care au venit din București sau din altă parte, nu intervenim. Dacă putem ajuta ajutăm, dacă nu, nu încurcăm”, concluzionează el.
INTERVIURILE HotNews.ro