Circa 5 milioane de români – cei mai mulți din țările UE – lucrează în străinătate. În țară, șomajul rămâne la niveluri din vremea pandemiei de Covid

Numărul şomerilor din luna octombrie a anului 2025 a fost de 487.300, în creștere cu peste 23.000 de șomeri față de aceeaşi perioadă a anului precedent, a transmis marți Institutul Național de Statistică. Un număr atât de mare de șomeri nu a mai fost întâlnit din 2021, din perioada pandemiei de Covid-19.

„Reține în continuare atenția nivelul ridicat, de 26,9%, al ratei șomajului în rândul tinerilor (15-24 ani), înregistrat în perioada iulie – septembrie 2025”, mai spun statisticienii.

Șomajul este la cote înalte și pentru că cererea de forță de muncă este în scădere, iar multe companii au recurs la concedieri, inclusiv din cauza automatizării și digitalizării proceselor de producție, atrag atenția economiștii BRD într-un raport destinat investitorilor („Romania Economic Outlook”).

Bomba silențioasă a demografiei

• Tendințele demografice din ultimul deceniu au fost negative. Din 2012, populația României a scăzut cu ~1 milion de persoane, ajungând la 19 milioane. Acesta a fost rezultatul combinației dintre creșterea naturală negativă, îmbătrânirea populației și migrația externă. România se numără printre țările cu cea mai rapidă îmbătrânire din Uniunea Europeană, 20% din populație având acum peste 65 de ani. Creșterea raportului de dependență a persoanelor în vârstă va pune presiune și mai mult pe sistemele naționale de pensii.

• Disparitățile economice regionale rămân ridicate – o Românie cu viteze multiple și o piață a muncii inflexibilă (adică zone „fierbinți” precum Vest, Centru și București-Ilfov, precum și „insule” cu șomaj ridicat, precum Nord-Est, Sud-Vest).   Rata de participare este încă semnificativ în urma nivelurilor înregistrate în economiile nord-vestice, România confruntându-se cu a doua cea mai mare rată de inactivitate din UE, după Italia (~4 milioane de persoane sunt inactive din punct de vedere economic, 32,9% din populația în vârstă de muncă). Mai rău este că populația inactivă prezintă un nivel relativ ridicat de inerție.

•  Proporția persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani care nu sunt angajate, nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) este cea mai mare dintre statele membre ale UE (19,4% în 2024 față de media UE de 11,1%).

• Proporția absolvenților de învățământ terțiar rămâne sub nivelul din Europa de Vest, în ciuda unei creșteri notabile în ultimul deceniu. În România, mai puțin de un sfert din grupa de vârstă 30-34 de ani are calificări de nivel înalt, în timp ce media UE28/EA19 este aproape de 45%. Prin comparație regională, Polonia se situează cel mai bine (48%), o evoluție care a susținut dezvoltarea rapidă a ocupării forței de muncă în sectorul serviciilor pentru afaceri din Polonia.

• Doar 28% dintre persoane au cel puțin competențe digitale de bază, jumătate din media UE de 56%.

Salariul minim – o sabie cu două tăișuri care uneori maschează disfuncționalitatea pieței muncii

Atrăgătoare din punct de vedere politic și marketate ca instrument anti-sărăcie, salariile minime au fost în centrul atenției în ultimii ani, pe fondul creșterii costului vieții.

În timp ce susținătorii creșterii salariului minim tind să îl vândă ca o politică reciproc avantajoasă, economia se referă, în cele din urmă, la compromisuri, spun economiștii BRD. Prin urmare, deciziile privind salariul minim trebuie elaborate cu atenție, luând în considerare Particularitățile contextului socio-economic – competitivitatea, creșterea productivității și perspectivele de angajare.

Salariile minime nu ar trebui considerate un panaceu pentru combaterea sărăciei și nici nu ar trebui să se transforme într-o „garanție legală” a unui nivel de trai decent.

Acestea nu sunt menite să compenseze sau să mascheze deficiențele sistemului educațional și disfuncționalitatea pieței muncii, mai arată raportul citat.

Piața muncii se luptă să susțină o creștere mai mare a productivității, deoarece creșterea locurilor de muncă este concentrată în locuri de muncă de calitate scăzută, iar nepotrivirile în materie de competențe sunt larg răspândite.

Actul de a investi în educație implică un grad semnificativ de angajament, dedicare și răbdare – calități care par să dispară în ceața politică actuală a vremurilor noastre, în care factorii de decizie tind să devină actori grăbiți în căutarea unei recompense instantanee.

FMI: 3-5 milioane de români – 21% din populație – și cel mai mare număr absolut dintre toate țările UE – lucrează în străinătate

Eliminarea decalajului de 9½ puncte procentuale față de media UE în ceea ce privește rata de participare pe piața muncii din România ar crește forța de muncă cu aproximativ 14,5%, ar reduce deficitul de forță de muncă și ar crește PIB-ul potențial cu aproximativ 6,5%, contribuind la susținerea creșterii economice arată și un raport al FMI. De asemenea, ar crește veniturile fiscale.

Politicile statului ar trebui să se concentreze pe sprijinirea femeilor care lucrează în economia formală printr-o mai bună disponibilitate a serviciilor de îngrijire a copiilor și a locurilor de muncă cu jumătate de normă. Investițiile în calitatea educației – unde România este în urma față de celelalte țări din UE – ar contribui, de asemenea, la creșterea ofertei de forță de muncă și a productivității. Aceste măsuri ar trebui prioritizate, deoarece necesită timp pentru a fi aplicate și a da primele rezultate.

Participarea forței de muncă a României este relativ scăzută – circa 70% – a doua cea mai mică din UE – și cu 9½ puncte procentuale mai mică decât media țărilor UE (cu excepția României). Asta se întâmplă în aproape toate grupurile demografice, definite după sex, nivel de educație și vârstă.

Persoanele care lucrează în alte țări, dar își mențin reședința în România, nu sunt luate în considerare ca parte a forței de muncă a României, dar sunt totuși luate în considerare în populația acesteia, reducând rata de participare pe piața muncii. Estimările sugerează că 3-5 milioane de români – 21% din populație și cel mai mare număr absolut dintre toate țările UE – ar putea lucra în străinătate.