Clubul borfasilor de lux

„Exista si azi un grup de protejati, mai mic decat in trecut, adevarat, pe care nu-i poti atinge nici cu o floare. (…) Pe scurt, Basescu n-a invins sistemul, doar l-a reasezat. Sistemul e bine-merci, la locul lui, cu alti oameni in frunte si alti beneficiari. Lupta sa in toti acesti zece ani a fost sa-i dea jos pe batrani ca sa urce in loc „generatia 40″. Poate ca suna cam conspirationist si stupid sa reduci totul la o lupta intre mafii/grupuri de interese ilegitime. Din pacate, cam asta a fost, oricate diferente reale vom gasi intre ce era acum zece sau cinsprezece ani si ce avem azi”. Scriam aceste randuri in august anul trecut. Au existat in Romania doua tabere de borfasi, una sortita sa moara, alta protejata pana la un punct?

Astazi, raspunsul pare ceva mai clar. Ce se intrevedea anul trecut ca prin ceata capata un contur mai ferm. Elena Udrea, Sebastian Ghita, Marian Vanghelie, Dorin Cocos, Nicu Niro, Alina Bica si altii care, probabil, vor mai urma au strans in jurul lor mafii transpartinice. Aceste grupari s-au intersectat, s-au sprijinit si protejat reciproc. Totul sub o singura umbrela. Cu totii au facut, la un moment dat, o buna afacere impreuna. Astfel, la varful statului s-a coagulat un „club al borfasilor de lux”, de intangibili.

Acesti oameni au beneficiat de sprijinul sulfuros al serviciilor sau al unei parti din servicii. In cazul lor particular, „curentul” nu alimenta „motorul” DNA. Astazi vedem sub ochii nostri ca fapte petrecute in urma cu patru, cinci sau sapte ani ajung sa fie investigate abia acum. Asadar, informatiile existau, dar nu plecau mai departe. „Faptele sunt vechi, dar dosarele sunt noi”, mi-a explicat deunazi zambind un procuror harsit.

Veti intreba, pe buna dreptate: procurorii de ce n-au mers peste ei? Cine i-a oprit? Nu-i chiar atat de simplu. Capacitatea de investigatii a procurorilor depinde de cooperarea mai multor institutii-cheie. Daca acestea nu pun umarul, sansele de a duce la bun sfarsit o ancheta sunt minime. Cel mai bun exemplu il reprezinta gala Bute. Acolo totul era documentat, cunoscut, mai trebuia vointa de a face un dosar. Aceasta vointa a lipsit din 2011 pana in 2014 atat din partea procurorilor, cat si din partea serviciilor. Mai corect spus, vointa de a face dosarul s-a putut materializa intr-o punere sub acuzare abia cand marele protector al fostului ministru nu mai putea actiona institutional pentru a bloca ancheta.

Desigur, exista varianta de a face pe eroii luptei totale impotriva coruptiei. Insa n-ar fi durat mai mult de cateva zile si cativa oameni-cheie zburau din functii. Exact in acest moment al discutiei intervin puristii cu argumentul suprem: ori justitie totala, ori nimic. Nu te poti bate cu ei.

Ajunsi in acest punct, intra in scena ceilalti borfasi: clubul loser-ilor, format in special din vechile mafii securiste, din politicieni expirati sau pur si simplu parte a unor grupuri de interese mici, irelevante pentru jocurile mari de putere. Cu totii, mari sau mici, loserii au picat in malaxorul unei justitii eliberate din chinga politica si setoasa de sange. Numarul lor a crescut pe masura ce justitia s-a curatat progresiv de retele de tip Voicu. Cei din clubul loserilor au pozat mereu in victimele celorlalti borfasi, frustrati fiind pe buna dreptate ca pica doar ei. Nu erau, desigur, victime politice. Dosarele lor nu se bazau pe inventii, ci pe fapte reale de coruptie, pe furturi sinistre. Dar aveau toate motivele sa tipe: nu reusisera sa intre in clubul borfasilor de lux, in noua nomenclatura. Or, asta nu era deloc un semn bun. Nu concepeau sa fie lasati in afara jocului.

Personaje ca Vantu, Voiculescu sau Nastase faceau parte deja din lumea dinozaurilor condamnati la exctinctie. Toti furasera mult, erau obisnuiti sa exercite puterea in forta si numai pentru ei. Insa, ce surpriza neplacuta! La masa noilor veniti nu se mai gasea loc si pentru ei. „Generatia 40” vana mai flamanda si mai lipsita de scrupule decat batranele reptile. Butaforia rotirii putere-opozitie, insotita de legea tacerii, nu mai functiona. Nimic nu le mai garanta linistea. Acesta este, de fapt, marele merit al fostului presedinte Basescu. A spart omerta. Nu a invins sistemul, cum spuneam, ci l-a reasezat distrugand figurile lumii vechi.

Aha, deci a existat o justitie controlata, dirijata, o vanatoare de vrajitoare! Va sa zica, au dreptate cei de la Antena 3 cand acuza ca lupta anti-coruptie din ultimii ani a fost teatru, butaforie, mimarea statului de drept! Nu au deloc, justitia la comanda si victimele dictaturii sunt mai departe doar in capul lor. Justitia s-a eliberat in mod real, dar a avut o marja de actiune limitata. Inainte, pe vremea lui Nastase, toti maharii partidului erau intangibili. PNA-ul ridica maxim controlori de tren sau directori de banca.

Cum se poate spune ca justitia actiona cu adevarat libera din moment ce functiona cu limite? Ori justitie totala, ori nimic. Nu e chiar asa. Justitia romaneasca a evoluat, ca orice sistem, treptat. Statul nu s-a intarit peste noapte. Sa fim realisti. Pana in urma cu zece ani nu lua pe nimeni de nicaieri. Ar fi absurd sa pretindem ca dupa doi-trei ani, justitia sa atinga performantele de azi. Asa ceva era imposibil. Sistemul judiciar si serviciile nu dispuneau nici de experienta, nici de capacitatea institutionala de azi. Ideea ca oricine poate fi anchetat, judecat si condamnat s-a instalat adanc in constiinta sistemului abia dupa condamnarea lui Adrian Nastase, in vara lui 2012. Abia atunci s-a trecut pragul de unde orice a devenit posibil.

Saltul enorm facut sub mandatul lui Traian Basescu in justitie a fost spargerea barierelor politice si restrangerea cercului de intangibili la un club al borfasilor de lux. Oricat se vor stradui basistii habotnici sa nege aceasta realitate, ea exista sub ochii lor. Trebuie doar sa vrea sa o vada. Clubul borfasilor de lux a dovedit o rapacitate uluitoare. Noua mafie transpartinica si de regula cu statut privilegiat in raport cu serviciile a luat rapid in monopol o serie de afaceri in valoare de sute de milioane de euro si cu profituri ametitoare: lucrari publice, afaceri imobiliare, IT. Ca nota distincta, s-au specializat in tunuri de milioane de euro fara a lasa nimic in urma, cum se zice bani din pix.

Asta in timp ce dinozaurii agonizau pe margine, in drum spre esafod. Antena 3 uraste sincer „basismul” deoarece patronii lor au fost exclusi din clubul in timp ce oamenii cheie din cercul intim de putere a lui Traian Basescu sau Victor Ponta se intelegeau bine-merci. In treacat fie spus, blatul Basescu-Ponta a existat nu doar in colaborarea subterana a oamenilor protejati de ei, ci si in plan politic. Cei doi urmau sa-si imparta puterea si opozitia plus sa-si ofere garantii de imunitate totala pentru ei si protejatii lor. Planul a fost dat peste cap. Iohannis n-a putut fi scos din cursa.

Sa revenim insa la ciomagarii mogulilor. Daca le-ar fi pasat atat de mult de justitie si dreptate, jurnalistii lui Voiculescu n-ar fi spalat atatia borfasi, condamnati definitiv sau anchetati, cum continua sa o faca si azi cu fiecare nume nou intrat pe lista procurorilor. La publicul lor inca mai tine pacaleala – si cu borfasii, si cu poporul -, dar cu timpul vor avea o problema tot mai apasatoare la fel ca restul televiunilor construite ca maciuca politica. Nu vor mai fi o afacere rentabila. Nu va mai avea curand cine sa investeasca in ei.

Cu vedetele politico-mediatice de azi nu mai avem ce face.Mintea lor este gresit setata, le-a intrat coruptia in oase. Am spus-o si o voi repeta la nesfarsit: de acum incolo, se vor ocupa sa-si salveze pielea si averea. Au crescut cu ideea ca puterea este un mijloc de a parveni, nu de a lucra pentru binele public. Nu le mai putem scoate asta din cap. Cu ei la butoane, Romania este vulnerabila in fata Rusiei, experta in captura state intrand pana in inima lor pe autostrada coruptiei.

O intreaga generatie este stricata, contaminata cu rau. Oriunde pui degetul, tasneste coruptia. Din acest motiv americanii spun pe buna dreptate ca nu e nimic exagerat in actiunile DNA si ca ele trebuie continuate la turatie maxima.

Ce se va intampla dupa ce procurorii vor umple puscariile cu garnitura de politicieni care au furat timp de 25 de ani banii de drumuri, din spitale sau din scoli? Sunt multe posibilitati, depinde exclusiv de noi in ce directie o vom lua. Orice tentativa de a reaseza un sistem de putere se loveste intai de toate de inertia sistemului insusi. Amintiti-va cum a fost imediat dupa 89. Cei mai mari comunisti denuntau in gura mare comunismul, treceau de partea poporului si se metamorfozau ca prin minune in noile forte democratice.

Asa si azi. Cei mai mari corupti se lupta cu procurorii pretinzand, culmea, ca ei sunt salvatorii democratiei dupa ce au batjocorit-o si jumulit-o de ultimele resurse. N-ar fi deloc exclus sa vedem o conjuratie a marilor penali impotriva justitiei. Daca ea va reusi, depinde iarasi numai de noi si de ce facem fiecare sa o oprim. Cel mai important este sa profitam de aceasta reasezare de placi tectonice. Mica apocalipsa provocata de anchetele DNA a atins apogeul, va urma inevitabil o reactie de aparare. Nu este un motiv de disperare, ci indemn la luciditate.

Pana la urma, nimeni nu poate guverna in forta impotriva propriului popor. Cata vreme opinia publica ofera sustinere masiva ofensivei procurorilor, politicienii nu pot face mare lucru.

Institutiile cheie trebuie protejate, partidele presate sa se reformeze, scrise legi clare si predictibile, liberalizata clasa politica, incurajata apararitia de noi partide, ceruta transparenta maxima si presiune publica constanta pe politicieni pentru a livra figuri proaspete si competente in posturi de conducere.

Doar iesind din fatalismul mioritic avem o sansa ca viitorul club al borfasilor de lux sa se coaguleze mai greu in jurul noii puteri.