„Colosala mașină de bani”. 170.000 de dolari pe minut: motivul pentru care Arabia Saudită este cel mai mare dușman al acțiunilor climatice

„Vă puteți imagina că cineva vă dă 170.000 de dolari? Și dacă un minut mai târziu vă dă, din nou, aceeași sumă?”. Este exercițiul de imaginație propus de The Guardian pentru a contura imaginea unei „colosale mașini de bani”: compania petrolieră de stat din Arabia Saudită, cel mai mare producător mondial de petrol și gaze din anul trecut.

Acest val de bani menține pe linia de plutire regatul autoritar, care cheltuiește sume enorme pe subvenții pentru combustibili fosili pentru cetățenii săi, proiecte de soft power precum Cupa Mondială de fotbal și proiecte de construcții uluitoare.

Dar acesta este și motivul pentru care eforturile de accelerare a acțiunilor climatice, în principal renunțarea la combustibilii fosili la nivel mondial, sunt considerate o amenințare existențială pentru Arabia Saudită, economia sa și chiar familia regală care o conduce.

De zeci de ani, Arabia Saudită a luptat mai mult decât orice altă țară pentru a bloca și întârzia acțiunile internaționale de combatere a schimbărilor climatice – o „bilă de demolare” diplomatică care susține că renunțarea la combustibilii fosili este o fantezie. Opoziția sa a continuat în perioada premergătoare summitului climatic Cop30 al ONU din Brazilia, însă țara face acum o schimbare radicală către energia regenerabilă pe plan intern.

O altă contradicție este faptul că încetinirea acțiunilor climatice agravează impactul asupra unui regat deșertic extrem de vulnerabil la încălzirea globală, unde cei 36 de milioane de locuitori se confruntă deja cu condiții „la limita condițiilor de locuit”, scrie publicația britanică.

Cum pot fi înțelese aceste contradicții și cum pot țările disperate să combată criza climatică, care deja ucide o persoană pe minut, să depășească obstrucția Arabiei Saudite? „Saudiții nu sunt nebuni”, spune Karim Elgendy, expert în climă și energie în Orientul Mijlociu. „Dar nu vor să fie un stat eșuat”.

Vârful suliței

Arabia Saudită a fost pe punctul de a distruge tratatul climatic global al ONU încă de la început, acum trei decenii. Alden Meyer, expert în domeniul politicii climatice și energetice, se afla atunci în sala sediului ONU din New York. El a descris momentul în care sauditii și kuweitienii fluturau energic plăcuțele cu numele lor în spatele sălii, încercând să se opună adoptării tratatului. În ciuda protestelor lor, tratatul a fost adoptat.

„Dar asta este ceva ce poți face doar dacă este vorba de o mână de țări”, spune Meyer. De atunci, Arabia Saudită s-a ocupat de mobilizarea grupului arab sau a altor actori importanți, cu rezultate remarcabile. „Ei au fost vârful suliței în ceea ce privește organizarea rezistenței”, mai spune el.

O victorie timpurie și crucială pentru Arabia Saudită și aliații săi din Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), bogați în petrol, a fost blocarea utilizării votului pentru luarea deciziilor în cadrul negocierilor ONU privind clima – votul este obișnuit în alte organisme ale ONU. În schimb, pentru aprobare este necesar consensul.

„Acest impas nu a fost niciodată depășit. El conferă o influență disproporționată celor care rămân în urmă, ceea ce convine foarte bine Arabiei Saudite”, se arată într-un raport al Climate Social Science Network, impasul „paralizând” negocierile.

Dotată cu un drept de veto eficient, Arabia Saudită a blocat negocierile privind clima de atunci, devenind stăpână pe regulile procedurale obscure și complicate care guvernează procesul, „căutând să se asigure că se realizează cât mai puțin posibil, cât mai încet posibil”, se arată în raportul citat de The Guardian.

Au fost utilizate o serie de tactici de obstrucționare, de la contestarea agendelor până la afirmarea că anumite părți ale negocierilor nu au mandatul de a discuta probleme care nu sunt pe placul lor – cum ar fi eliminarea treptată a combustibililor fosili – și până la insistarea că măsurile de ajutorare a țărilor vulnerabile să se adapteze la încălzirea globală sunt legate de compensarea țărilor bogate în petrol pentru pierderile de vânzări.

Întârzierea este un obiectiv cheie. În 2020, când COVID a blocat lumea, Arabia Saudită s-a opus cu tărie oricăror negocieri virtuale. „Sunt foarte buni la asta, absolut magistrali”, spune dr. Joanna Depledge de la Universitatea din Cambridge.

Arabia Saudită folosește și argumente mai generale, cum ar fi că unele țări precum SUA, Rusia și Marea Britanie, care au emis emisii de carbon de-a lungul istoriei, poartă responsabilitatea principală pentru combaterea schimbărilor climatice în conformitate cu termenii tratatului și că, în timp ce ea vinde petrolul, contribuind la finanțarea dezvoltării sale, alte națiuni îl ard efectiv.

„Diluați, slăbiți, eliminați”

În ultimii ani, obstrucționarea climatică a Arabiei Saudite s-a extins de la negocierile privind clima la multe reuniuni internaționale privind mediul. Un plan de limitare a producției de plastic, susținut de peste 100 de țări, s-a prăbușit în august după opoziția Arabiei Saudite și a aliaților săi, care au blocat și votul în cadrul acelor negocieri.

Un acord istoric privind taxa pe carbon pentru transportul maritim a fost blocat în octombrie, după ce Arabia Saudită – care a susținut votul în această ocazie – a solicitat cu succes amânarea votului, în contextul intimidărilor din partea SUA. Chiar și la summitul ONU privind deșertificarea, găzduit de Arabia Saudită în 2024, țările nu au reușit să ajungă la un acord privind răspunsul la secetă, deoarece gazdele au refuzat să permită orice mențiune despre climă în acord.

Acest atac pe toate fronturile asupra acțiunilor climatice a fost descris în mod memorabil de Meyer ca o „bilă de demolare” anul trecut. „Cu siguranță, ei sunt încă în această stare”, spune el.

Arabia Saudită a depus eforturi constante pentru a slăbi influența rapoartelor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, care sunt semnate de guverne, spune Meyer, „încercând în mod sistematic să dilueze, să slăbească și să elimine” mențiunile referitoare, de exemplu, la „zero net”, în ciuda faptului că Riadul are un obiectiv de zero net pentru 2060.

Un fapt surprinzător ilustrează succesul obstrucționismului saudit. Au fost necesari 28 de ani de negocieri anuale ale COP-ului ONU pentru ca combustibilii fosili să fie menționați pentru prima dată în decizia luată la summitul COP28 de la Dubai în 2023. Acest fapt a stârnit o reacție imediată din partea saudiților, care au transformat acea parte a discuțiilor într-un dezastru.

Monopolizarea combustibililor fosili

Este greu de înțeles amploarea a ceea ce Arabia Saudită încearcă să protejeze, scrie The Guardian, care amintește că Aramco era cel mai mare producător mondial de petrol și gaze în 2024, iar regatul are a doua cea mai mare rezervă dovedită de petrol din lume, după Venezuela.

Petrolul Arabiei Saudite este ușor de extras, iar capacitatea sa de a crește sau reduce rapid producția îi conferă cea mai mare influență asupra pieței mondiale a petrolului, pe care o folosește ca parte a cartelului OPEC al exportatorilor de petrol pentru a manipula prețul petrolului.

Extragerea unui baril de petrol din pământ costă doar 2 dolari, a declarat în octombrie Amin Nasser, directorul executiv al Aramco, dar în ultimul an acest baril s-a vândut cu prețuri cuprinse între 60 și 80 de dolari. Marja de profit extraordinară a însemnat că Aramco a înregistrat un profit de 250 de milioane de dolari pe zi între 2016 și 2023, devenind astfel cea mai profitabilă companie din lume în această perioadă.

„Arabia Saudită dorește să împiedice o reacție globală puternică la schimbările climatice, deoarece consideră că aceasta reprezintă o amenințare reală pentru economia sa, din motive destul de evidente”, afirmă dr. Joanna Depledge.

„Arabia Saudită depinde de exporturile de combustibili fosili pentru supraviețuirea națională și regimul consideră perspectiva unei tranziții către energia verde ca o amenințare existențială”, afirmă și istoricul Nils Gilman, într-un articol recent publicat în Foreign Policy.

„Casa Saud utilizează veniturile din petrol pentru a-și finanța atât ordinea socială internă, cât și influența internațională”, mai spune istoricul. Arabia Saudită a cheltuit mai mult pe subvenții pentru combustibili fosili, menținând energia ieftină pentru cetățenii săi, decât pe bugetul național pentru sănătate în 2023.

„Ambiția sa nu este de a elimina treptat combustibilii fosili, ci de a-i monopoliza pe măsură ce oferta globală se restrânge”, mai afirmă Gilman.

Arabia Saudită depune eforturi pentru a-și asigura un flux constant de clienți, chiar și în contextul decarbonizării țărilor bogate. The Guardian a raportat în 2023 dezvăluirea unui „program de sustenabilitate a cererii de petrol”, un plan de investiții global de amploare menit să stimuleze cererea de petrol și gaze naturale în Africa și în alte părți ale lumii. Criticii au afirmat că planul a fost conceput pentru a „crea dependența țărilor de produsele sale nocive”, stimulând utilizarea mașinilor, autobuzelor și avioanelor alimentate cu combustibili fosili.

Veniturile din petrol ale Arabiei Saudite reprezintă 60 % din bugetul său public, deși acest procent este în scădere față de 90 % în urmă cu un deceniu, fiindcă țara încearcă să-și diversifice economia prin planul Vision 2030.

Este vorba despre un proiect de un trilion de dolari – de la orașul futurist Neom, în valoare de 500 de miliarde de dolari, la o stațiune de schi care sfidează deșertul, dar care se confruntă cu o problemă. Pentru a-și echilibra bugetul, Arabia Saudită are nevoie de un preț al petrolului de 96 de dolari pe baril, potrivit Bloomberg Economics. „Obiectivul principal al Vision 2030 este reducerea dependenței de petrol”, spune Ziad Daoud, economist șef pentru piețele emergente la Bloomberg. Cu toate acestea, „regatul a devenit mai dependent de petrol”.

„Un plan în trei puncte”

Karim Elgendy, directorul Institutului Carboun, primul think tank independent din Orientul Mijlociu dedicat climei și energiei, afirmă că aparentele contradicții din politica petrolieră a Arabiei Saudite pot fi explicate dacă privim strategia actuală ca pe un plan în trei puncte.

Regatul a dorit întotdeauna să-și mențină veniturile din petrol, spune el: „Dar Arabia Saudită a realizat în jurul anului 2021 că impulsul din spatele tranziției energetice verzi este acum de neoprit. De atunci, strategia s-a schimbat, iar abordarea este acum mai degrabă una triplă”.

„Primul element al acesteia este încetinirea tranziției globale”, spune el. „Al doilea este decarbonizarea internă. S-a descoperit că noua capacitate (n.r. de energie electrică) este generată mult mai ieftin de energia solară și eoliană”. Această decarbonizare este rolul Inițiativei Verzi Saudite, care promovează ca jumătate din capacitatea de energie electrică să fie regenerabilă până în 2030 și o industrie „înfloritoare” a vehiculelor electrice.

În mod util, aceasta reduce și consumul enorm de petrol al Arabiei Saudite pe plan intern – al patrulea cel mai mare din lume – ceea ce înseamnă miliarde de dolari în plus din exportul de petrol.

„Al treilea element”, spune Elgendy, „este să exportăm fiecare baril, fiecare moleculă de petrol cât mai repede posibil pentru a finanța exact ceea ce Arabia Saudită dorește să fie în viitor: diversificată și decarbonizată”. În esență, este o cursă: Arabia Saudită încearcă să vândă suficient petrol pentru a-și finanța tranziția de la un stat petrolier înainte ca lumea să înceteze să mai cumpere.

„Arabia Saudită vrea să fie o țară verde. Vrea să fie un actor în economia climatică care se conturează în prezent, dar poate face acest lucru numai cu banii pe care îi câștigă în prezent din vânzările de combustibili fosili”, spune el.

Regatul promovează, de asemenea, ideea unei „economii circulare a carbonului”, bazată pe argumentul pe care îl invocă adesea, și anume că petrolul nu este „diavolul” – emisiile sunt cele care reprezintă un pericol pentru climă.

În ansamblu, acțiunea națională a Arabiei Saudite în domeniul climei este considerată „critic insuficientă” de Climate Action Tracker sau, în cel mai bun caz, „în stadiul de proiect” de o altă analiză.

„La limita condițiilor de locuit”

O analiză realizată de Guardian pe baza mai multor studii științifice recente arată care este impactul încălzirii globale asupra populației din regatul deșertului.

„Parametrii de mediu ai Arabiei Saudite sunt deja la limita condițiilor de locuit”, se arată într-un raport al Universității de Știință și Tehnologie King Abdullah (Kaust) și Kapsarc din 2023. Este una dintre cele mai calde și mai afectate țări de pe pământ.

Raportul a examinat consecințele unei încălziri globale cu 3 grade Celsius pentru regat – lumea este pe cale să atingă acest nivel până în 2100 – și a constatat că aceasta ar avea „implicații profunde asupra viabilității viitoare a unei societăți durabile și sănătoase și ar putea duce la o criză existențială pentru Arabia Saudită”.

Dar țara simte deja căldura. Temperatura medie a crescut cu 2,2 grade Celsiu între 1979 și 2019, de aproape trei ori mai repede decât rata globală. Verile toride sunt și mai grave – temperatura a crescut cu 2,6 grade Celsius în aceste patru decenii. Cel mai important eveniment din Arabia Saudită – hajj-ul – a fost deja afectat de căldura extremă, cel puțin 1.300 de pelerini musulmani murind în urma unei valuri de căldură în 2024.

Viitorul ar putea fi mult mai grav, iar scenariul cel mai pesimist pentru Arabia Saudită este apocaliptic: „valuri de căldură ultra-extreme” cu temperaturi de până la 56 grade Celsius sau mai mari și care durează câteva săptămâni, cu veri cu o temperatură medie cu 9 grade Celsius mai ridicată, potrivit The Guardian.

Chiar dacă emisiile de carbon sunt reduse drastic și creșterea temperaturii globale este limitată la 2 grade Celsius, Arabia Saudită ar putea înregistra o creștere de 13 ori a ratei mortalității cauzate de căldură. În cel mai pesimist scenariu, această creștere ar putea ajunge la 63 de ori. Orașele de coastă, precum Jeddah și Dammam, se confruntă cu riscul suplimentar al căldurii umede, care este chiar mai mortală decât căldura uscată.

Seceta este una dintre cele mai mari preocupări, dar excesul de apă sub formă de inundații rapide este deja o realitate tot mai frecventă și mortală în Arabia Saudită, unde peste 80 % din populație trăiește în orașe.

„Toate orașele mari sunt vulnerabile la inundații rapide”, se arată în raportul Kaust-Kapsarc. „Riadul a fost martorul a peste 10 inundații în ultimii 30 de ani, care au provocat moartea a peste 160 de persoane și au cauzat pierderi socio-economice substanțiale”.

Nivelul mării crește implacabil, iar secretarul general al ONU, António Guterres, a subliniat „ironia crudă” a faptului că acest fenomen va afecta terminalele petroliere de coastă, inclusiv porturile Ras Tanura și Yanbu, operate de Aramco și utilizate pentru transportul a 98% din exporturile de petrol ale țării, în valoare de 214 miliarde de dolari în 2023.

Bogăția enormă a Arabiei Saudite înseamnă că are opțiuni care nu sunt disponibile pentru națiunile mai sărace, cum ar fi aerul condiționat și desalinizarea apei de mare. Dar, dacă acestea continuă să fie alimentate cu combustibili fosili, ele creează un cerc vicios.

„Apetitul insațiabil de energie al orașelor moderne determină o poluare și emisii de gaze cu efect de seră și mai mari, amplificând tocmai condițiile împotriva cărora încercăm să ne protejăm”, se arată în raportul Kaust-Kapsarc.

„La un moment dat, întrebarea va fi: se poate adapta (n.r. Arabia Saudită) la impactul schimbărilor climatice atunci când ieșirea din casă pentru orice perioadă de timp reprezintă o amenințare fizică?”, expertul american Alden Meyer.

Sursa foto: Dreamstime.com