Comisarii europeni si palma incasata de Merkel

Angela Merkel l-a sustinut deschis pe luxemburghezul Jean-Claude Juncker la presedintia Comisiei Europene, in defavoarea conationalului sau, germanul Martin Schulz. Pentru ea a contat in primul rand orientarea politica a candidatilor la functia de premier european, Merkel crezand ca un comiliton ideologic de dreapta este preferabil unui socialist. Insa cum politica e imprevizibila, o ia pe cai cotite si nebanuite, mainii intinse de cancelarul german actualului sef al guvernului Uniunii Europene i se raspunde cu „o palma“. Comisarul german a fost degradat, economia UE e condusa de un socialist, iar de finantele Europei raspunde un britanic adept al zbenguielilor financiare in stilul celor care au declansat criza acum sase ani.

Degradarea comisarului european Günther Oettinger de catre luxemburghezul Jean-Claude Junker este „o palma la adresa lui Merkel“, a declarat presedintele partidului Alternativa pentru Germania (AfD), Bernd Lucke. Chiar daca opinia sefului unui partid eurosceptic – intrat totusi in Parlamentul European cu sapte mandate si, dupa alegerile europarlamentare din mai 2014, membru al grupului parlamentar al conservatorilor si reformistilor europeni (EKR) – nu e chiar cea mai grozava referinta, de data aceasta Lucke are dreptate.

Comisarul lui Merkel a trecut de la Energie la Treburi Digitale, un domeniu despre care se spune ca nu are mare habar. Nici in fostul lui resort se pare ca nu s-a remarcat. Prin urmare Germania, locomotiva Europei, a avut si continua sa aiba la Bruxelles un comisar mediocru, cu si mai mediocre cunostinte de limba engleza. Se pune atunci intrebarea, de ce l-a trimis Merkel pe Oettinger la Bruxelles in februarie 2010, la trei luni dupa realegerea sa in functia de cancelar? A deranjat-o pe Merkel vocea stridenta (la propriu, dar si politic) a fostului premier de land?

Membru CDU din 1977, Oettinger a avut o cariera neabatuta de partid. De partid crestin-democrat, in puternicul land german Baden-Württemberg. Dupa sase ani presedinte al organizatiei de tineret regionale a CDU, el a socat lumea politica germana, cerand in 1988 demisia presedintelui de partid si cancelar federal Helmut Kohl. Oettinger i-a reprosat mentorului politic al Angelei Merkel „slabiciunea conducerii si lipsa de viziune”.

Pe atunci, „eleva Merkel” mergea inca in pasi marunti si fideli in urma lui Kohl. Un deceniu mai tarziu, va fi preluat si ea „modelul Oettinger”, atacandu-l frontal pe cancelarul reunificarii Germaniei, in afacerea cu bani negri pentru campania electorala a CDU, care a dus la mazilirea acestuia si inscaunarea ei ca sefa de partid. Günther Oettinger a fost de mai multe ori vocea care a spart monolitul deciziilor de partid crestin-democrat aflat sub presedintia lui Merkel.

Prin urmare, nu este exclus ca trimiterea lui la Bruxelles sa fie un „exil” din viata politica nationala, a unui personaj deranjant. Cum se practica si in alte tari ale UE. Insa nici la distanta fiind, Oettinger nu s-a inscris in cursul lui Merkel, sustinand „alegerea prin vot direct al presedintelui Comisiei Europene”, ca „tel al CDU-ului la nivel federal”, lucru nedorit de actualul presedinte al Partidului Crestin-Democrat si cancelar german.

Iata insa ca acum Merkel sufera o infrangere la nivel de politica europeana, prin obtinerea pentru Germania a unui portofoliu relativ minor. Facand o comparatie, Romania obtine prin nominalizarea Corinei Cretu, domeniul Politicilor Regionale, dotat cu un buget important. Oettinger insusi mai pierde prin noua lista de nominalizari si functia de vicepresedinte al CE pe care a detinut-o doar de la 1 iulie 2014, o functie care ii aducea in plus 3.150 de euro lunar.

Asadar, Germania a inregistrat miercuri 10 septembrie, prin optiunile de pe lista lui Juncker, un esec la nivel de prestigiu european. Lista completa a nominalizarilor poate fi vazuta aici. Iar subiectivismul politic al Angelei Merkel s-a intors de data aceasta ca un bumerang, impotriva ei.

Esecul este cu atat mai puternic cu cat fostul ministru de finante francez, socialistul Pierre Moscovici, a fost desemnat comisar pentru economie, finante si impozite. Un resort-cheie in Comisia Europeana, pe care urmeaza sa-l conduca tocmai un ministru care pledeaza pentru datorii si crestere necontrolata a cheltuielilor de stat. In Franta, pe vremea lui, limitele de deficit bugetar au fost ignorate, ca si toate intelegerile legate de pactul fiscal si de stabilitate.

Chiar daca vicepresedintii sai, letonul Valdis Dombrovski si fostul premier finlandez Jyrki Katainen, apartin unor partide conservatoare, de dreapta, care sustin politica „economiilor“, ca Merkel si CDU, acestia nu se vor putea opune „indicatiilor“ lui Juncker de a nu lua asa de in serios limitele de deficit bugetar. Caci ei nu au in spate tari puternice din UE, ci tari mici.

Britanicul Jonathan Hill va fi principalul controlor al finantelor europene. Mai bine zis, un controlor care se opune re-regularizarii sistemului bancar (necesare dupa experienta recentei crize financiare), vrea „detoxifierea“ si de-birocratizarea bancilor. In ce fel? Prin delegarea de competente la nivel national. Tocmai Lord Hill, -o persoana cu stranse contacte cu bancile si cu City-ul londonez, al caror scop este sa poata juca mai departe, nestingherit si cu sporit profit la „cazinoul global“-, a fost pus sa pazeasca finantele europene. Este ca si cum oaia ar fi fost pusa paznic la lupi.

Promotoare a politicii „gospodinei svabe”, a unei politici nationale si europene de austeritate in vreme de criza, Angela Merkel se pare ca a fost invinsa de data aceasta, de sforile politice care s-au tras in culise si de puternicul lobby al adversarilor cumpatarii, al curajosilor riscului pe bani publici si comuni. In actualul executiv european, fraiele finantelor, ale cresterii economice si ale cresterii de datorii suverane au toate sansele sa fie lasate mult mai libere, repetandu-se, probabil, aceeasi greseala care a dus la dezastrul grecesc si al altor tari din UE.