Consiliul Fiscal, aviz tăios pe Buget: ajustarea a început, dar bătălia e departe de a fi câștigată. Datoria publică ar putea urca la 80% din PIB în 8 ani
Bugetul României pentru 2026 este adoptat cu întârziere considerabilă. „Această situație exprimă nu numai dificultăți în funcționarea unei coaliții largi, dar și decizii complicate privind consolidarea bugetară într-un context social și economic tensionat”, arată Consiliul Fiscal în deschiderea opiniei despre Buget publicată joi.
Verdictul instituției conduse de Daniel Dăianu (fost ministru de Finanțe și membru în boardul Băncii Naționale): construcția bugetară e plauzibilă, dar fragilă. Un război în Orientul Mijlociu, izbucnit chiar înainte de adoptarea bugetului, complică deja calculele.
De unde venim
2024 s-a încheiat cu un deficit de 8,7% din PIB — aproape dublu față de Franța, cea mai criticată economie mare din zona euro. Dacă în 2025 nu s-ar fi înghețat salariile bugetarilor și pensiile, deficitul ar fi trecut de 10% din PIB. Datoria publică a urcat peste 60% din PIB, de la 39% în 2019.
Creșterea a fost spectaculoasă, dar nu în sensul bun
Guvernul instalat în vara lui 2025 a acționat: a crescut TVA-ul și accizele, a redus sporurile din sectorul public, a renegociat PNRR. Rezultatul: deficitul s-a oprit la 7,65% din PIB în 2025, sub ținta de 8,4% stabilită la rectificare. Un pas mic, dar real.
Ce propune bugetul pe 2026
Guvernul vrea să reducă deficitul la 6,25% din PIB în 2026. Consiliul Fiscal spune că e realizabil, dar cu condiții.
Ajustarea se face în principal prin tăierea cheltuielilor, nu prin creșterea veniturilor. Salariile bugetarilor rămân înghețate pentru al doilea an consecutiv. Pensiile, la fel. Cheltuielile cu asistența socială scad în termeni nominali — un lucru rar și riscant, dat fiind istoricul depășirilor de buget.
Pe partea de venituri, creșterile de taxe adoptate în 2025 (TVA mai mare, accize mai mari, taxe pe proprietate) ar trebui să aducă bani în plus. Dar Consiliul Fiscal avertizează că unele categorii par supraestimate — TVA-ul colectat și contribuțiile de asigurări ar putea să nu atingă țintele.
Riscul care vine din afară
Cu câteva zile înainte ca Guvernul să voteze bugetul, a izbucnit un conflict militar în Orientul Mijlociu, implicând SUA, Israel și Iran. Petrolul și gazele naturale s-au scumpit rapid. Europa se uită îngrijorată la un potențial nou șoc energetic — primul a dat bugetele continentului peste cap în 2022.
Pentru România, consecințele ar fi duble: creștere economică mai slabă (baze de impozitare mai mici, deci mai puțini bani la buget) și inflație mai ridicată (presiuni pentru indexarea pensiilor și salariilor). Consiliul Fiscal notează că, ironic, inflația mai mare ar putea umfla PIB-ul nominal și astfel menține deficitul ca procent din PIB aproape de țintă — dar aceasta e o consolare dubioasă.
Eterna problemă: România colectează prea puțin
Dincolo de agitația anului curent, există o problemă de fond pe care niciun buget n-a rezolvat-o: România colectează printre cele mai puține taxe din Uniunea Europeană.
Veniturile fiscale reprezintă circa 29% din PIB, față de o medie europeană de 40%. Chiar și vecinii din regiune — Polonia, Cehia, Ungaria — colectează cu 5-6 puncte procentuale mai mult. Această diferență nu e mică: la un PIB de circa 200 de miliarde de euro, înseamnă zeci de miliarde de euro pe an care nu intră la buget.
De ce? Parțial din cauza evaziunii fiscale – România are cel mai mare decalaj de TVA din UE (circa 30% din TVA-ul datorat nu se colectează) și cel mai mare decalaj la impozitul pe profit (43,6%). Economia neagră reprezintă aproximativ 29% din PIB. Companiile intră în insolvență cu datorii uriașe la stat, iar ANAF – agenția fiscală – nu are nici instrumentele, nici forța instituțională să strângă banii.
Consiliul Fiscal e direct: dacă România ar reduce semnificativ aceste goluri, ar putea aduce venituri suplimentare de peste 1,5% din PIB pe an. Asta ar schimba complet ecuația bugetară.
Datoria publică: o cursă contra cronometru
Dacă consolidarea fiscală se oprește după 2026 — dacă politicienii cedează presiunilor electorale sau sociale —, modelele Consiliului Fiscal arată o traiectorie sumbră: datoria publică ar ajunge la 80% din PIB în 2034 și ar trece de 100% în 2040. Piețele ar reacționa mult înainte de aceste praguri.
Scenariul bun: dacă România continuă ajustarea conform calendarului agreat cu Bruxelles-ul, datoria atinge un maxim de 63% din PIB în 2027-2028, după care scade. Condiția e să respecte țintele de cheltuieli primare nete – un indicator tehnic care măsoară cât cheltuie statul din propriii bani, fără fonduri europene și fără dobânzi.
Există un risc suplimentar, abia intrat în calcule: programul SAFE, prin care România poate împrumuta 16,6 miliarde de euro de la UE pentru cheltuieli militare și infrastructură de apărare, la dobânzi avantajoase. Bani ieftini, dar tot datorii — care cresc deficitul și datoria publică în momentul angajării cheltuielilor.
Fondurile europene: o oportunitate ratată cronic
România are alocate aproape 75 de miliarde de euro din bugetul UE în diverse forme. La finalul lui noiembrie 2025, absorbise efectiv 15,2% din fondurile structurale alocate pentru perioada 2021-2027. Termenul limită pentru PNRR — un program separat de 21,4 miliarde de euro — este august 2026.
Cu alte cuvinte, țara trebuie să absoarbă în șase luni mai mult decât a reușit în cinci ani. Consiliul Fiscal numește ținta guvernamentală de 10 miliarde de euro absorbite din PNRR până în august drept „iluzoriu de a fi considerată realistă.”
Banii neabsorbiți nu sunt doar o oportunitate pierdută de creștere — ei cresc deficitul bugetar, pentru că proiectele demarate trebuie finanțate din bani românești dacă fondurile europene nu vin.
Ce ar trebui să se întâmple
Consiliul Fiscal nu e un organism politic, dar avizul său conține câteva mesaje clare:
Creșterea veniturilor e obligatorie. Consolidarea bazată doar pe tăieri de cheltuieli e insuficientă și social nesustenabilă. ANAF trebuie modernizat radical, legislația insolvenței reformată, evaziunea fiscală combătută serios — nu declarativ.
Pensionarea anticipată și excepțiile de la vârsta standard de pensionare trebuie eliminate treptat. România îmbătrânește, generația decrețeilor ajunge la pensie, iar sistemul de asigurări sociale e finanțat de prea puțini angajați activi.
Zona Euro rămâne un vis îndepărtat. Criteriile de aderare cer deficit sub 3% din PIB și inflație scăzută susținut. România e la 6,25% deficit și inflație de aproape 10%. Nu există un scenariu realist de aderare în viitorul apropiat.
Anul 2028 — an electoral — e un risc major. Guvernele au obiceiul să cheltuiască mai mult înainte de alegeri. Dacă se repetă ciclul, consolidarea din 2025-2026 devine inutilă.
Concluzie
România a început să-și plătească facturile amânate. Dar alternativa — o criză de finanțare și o ajustare forțată, dezordonată — ar fi fost incomparabil mai severă.
Bugetul pe 2026 e un pas în direcția bună, dar nu e mai mult decât atât: un pas. Provocarea adevărată vine după 2026, când trebuie continuată ajustarea fără beneficiul unor măsuri mari, spectaculoase, și cu presiuni electorale crescânde. Istoricul României în a menține disciplina fiscală pe termen mediu e, cel puțin, modest.
Consiliul Fiscal încheie avizul cu un avertisment care sună aproape ca un sfat de viață: nivelul scăzut al veniturilor fiscale e o chestiune de securitate națională. Dacă nu poți finanța apărarea, sănătatea și educația din taxe proprii, depinzi de bunăvoința piețelor și a partenerilor externi.