Consiliul National al Rectorilor acuza Legea Educatiei Nationale de discriminare. Opozitia face presiuni asupra CNCD sa declare discriminatorii anumite prevederi ale legii – surse

Consiliul National al Rectorilor a trimis in luna aprilie o solicitare Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) in care acuza Legea Educatiei Nationale de discriminare. Printre „problemele” sesizate de Consiliul Rectorilor, condus de senatorul PSD Ecaterina Andronescu, se numara „situatiile discriminatorii” ale legii care prevede incompatibilitatea rector-parlamentar si pensionarea profesorilor care conduc doctorate la 65 de ani, au declarat pentru HotNews.ro surse din sistem.

In luna aprilie, Consiliul National al Rectorilor, reprezentat de presedintele institutiei, Ecaterina Andronescu, a sesizat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) in legatura cu unele dispozitii din Legea Educatiei Nationale nr. 1/2011 care, potrivit rectorilor, „dau nastere unor situatii discriminatorii”.

Surse din cadrul sistemului au declarat pentru HotNews.ro ca rectorii PSD-PNL fac presiuni ca raportul CNCD sa declare discriminatorii prevederile in cauza. Potrivit procedurii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, un membru din Colegiul Director redacteaza un Raport de Opinie Juridica, care este inainat apoi membrilor Colegiului CNCD si dezbatut in sedinta Colegiului. „S-a intervenit politic pentru respingerea raportului pe linie de PSD-PNL, ei avand majoritatea in acest moment in Colegiu”, au declarat pentru HotNews.ro sursele citate.

Potrivit surselor, proiectul de punct de vedere redactat de unul dintre membrii Colegiului Director al CNCD va fi luat in discutie in luna septembrie. Decizia CNCD nu are insa valoare juridica, dar poate reprezenta baza pentru alte actiuni in instanta impotriva legii educatiei.

Solicitarea Rectorilor

Articolele din Legea Educatiei pe care Consiliul National al Rectorilor le apreciaza ca discriminatorii:

I. Structurile de conducere din universitati

Art.207 alin.1: Structurile de conducere in institutiile de invatamant superior de stat sau particulare sunt:

a) senatul universitar si consiliul de administratie, la nivelul universitatii;

b) consiliul facultatii;

c) consiliul departamentului.

Motivarea Rectorilor: „Desi unul din principiile consacrate in lege se refera la autonomia universitara, in fapt, prin unele prevederi aceasta autonomie este ingradita, cum sunt de exemplu cele care limiteaza structurile de conducere in institutiile de invatamant superior (art. 207 alin. 1). Aceste structuri sunt expres enumerate de lege si limitativ, fara a da posiblitatea de a fi create alte structuri care sunt necesare organizarii si desfasurarii activitatii unei institutii de invatamant superior, cum ar fi de exemplu functia de presedinte al universitatii. Autonomia universitara este garantata prin Constitutie si asa cum se subliniaza in articolul 123 alin. 2 din noua lege a Educatiei <>. Este vadit faptul ca art. 207 alin. 1, prin continutul sau, creeaza o situatie discriminatorie pentru universitati in raport de orice alte institutii care pot, in mod corect, sa isi stabileasca cele mai eficiente structuri organizatorice pentru atingerea scopului pentru care au fost infiintate”.

II. Interdictia ocuparii de functii de conducere in universitati, dupa pensionare

Art.289 alin.2: In invatamantul superior de stat, particular si confesional se interzice ocuparea oricarei functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitatii, dupa pensionare. Mandatele celor care detin functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitatii, inceteaza de drept in cazul persoanelor care au implinit varsta de pensionare. Fac exceptie de la aceste reglementari functiile de membru al consiliului de administratie al universitatilor particulare.

Motivarea Rectorilor: „Prin prevederile mentionate se incalca atat dreptul la munca, drept consacrat prin art.41 alin.1 din Constitutia Romaniei care potrivit textului constitutional nu poate fi ingradit, cat si dreptul persoanelor de a accede la o functie de conducere pe criteriul discriminatoriu al varstei.

Este evident ca este vorba de o discriminare, avand in vedere faptul ca pentru anumite functii si demnitati din cadrul autoritatilor publice nu exista o limita de varsta pentru ocuparea acestora. Astfel, in mod corect nu exista limita de varsta pentru functiile de Presedinte al Romaniei, de Avocat al Poporului, de Prim-ministru, de presedinti ai celor doua camere legislative, de judecatori ai Curtii Constitutionale etc”.

III. Art.215 alin.1: Dupa implinirea varstei de pensionare, ocuparea oricarei functii de conducere in universitatile de stat, particulare si confesionale este interzisa, cu exceptia mandatelor in exercitiu la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Motivarea Rectorilor: „Pe de o parte, incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, si pe de alta parte, situeaza persoanele cu functii de conducere dintr-o universitate intr-o pozitie de inferioritate legislativa fata de alte categorii profesionale care au dreptul sa ocupe functii de conducere si dupa implinirea varstei de pensionare; un exemplu in acest sens il constituie persoanele care indeplinesc functii de conducere la nivelul Parlamentului si la nivelul altor institutii”.

IV. Incompatibilitatile rector-parlamentar, rector-persoana cu functii de conducere intr-un partid

Art.215 alin.3: Persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot exercita functia de rector pe perioada indeplinirii mandatului.

alin.4: Functia de rector este incompatibila cu detinerea de functii de conducere in cadrul unui partid politic, pe perioada exercitarii mandatului.

Motivarea Rectorilor: „Fata de acest continut normativ, consideram ca ambele alineate ale art.215 ingradesc dreptul de a alege si de a fi ales, consacrat la art.37 alin.(1) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia: <<(1) Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute in articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3)>>.

Or, avand in vedere caracterul extraordinar de important al calitatii de parlamentar, legiuitorul constituant a prevazut expres si limitativ categoriile care nu pot ocupa o functie sau o demnitate publica. Prin urmare, din categoriile excluse imperativ si limitativ de la aceasta posibilitate nu fac parte rectorii de universitati.

De asemenea, textul Constitutiei reglementeaza, la fel de categoric, imperativ si restrictiv, care sunt acele categorii care nu pot face parte din partide politice, iar dintre aceste categorii, de asemenea, rectorii nu fac parte. Potrivit art.40 alin.(3) din Constitutie, <>. Este evident ca, astfel cum este reglementat art.215, pe langa incalcarea inadmisibila a Constitutiei se creeaza si o discriminare inadmisibila intre rectorii de universitati si ceilalti conducatori de institutii care pot, corect, accede la demnitati publice”.

V. Pensionarea la 65 de ani a cadrelor ce conduc doctorate si cotutela

Art.289, alin 4: Cadrele didactice si de cercetare care conduc doctorate se pensioneaza la implinirea varstei de 65 de ani si:

a) pot conduce doctoratele in desfasurare la data pensionarii pana la implinirea varstei de 70 de ani;

b) dupa implinirea varstei de 65 de ani, pot conduce noi studenti-doctoranzi numai in regim de cotutela impreuna cu un cadru didactic si de cercetare care nu implineste varsta de pensionare pe toata durata desfasurarii doctoratului respectiv.

Motivarea Rectorilor: Dispozitiile „incalca dreptul la munca, drept care nu poate fi ingradit.

Prin acest aliniat se creeaza, din nou, o discriminare, in sensul ca pentru o categorie, respectiv cercetatori, nu se prevede o limita de varsta, acestia avand posibilitatea sa-si continue activitatea fara sa existe vreo ingradire, dar cadrele didactice de prestigiu, care conduc doctorate, li se impun anumite limite de varsta.

De altfel, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reafirma printre drepturile care rezulta in principal din traditiile constitutionale si din obligatiile internationale comune statelor membre, precum si din alte conventii si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, drepturile persoanelor in varsta.

In acest sens se subliniaza ca <> (art.25) si in Titlul III intitulat <>, la art.21 se arata ca <>”.

VI. Plata cu ora a activitatilor care excedeaza norma didactica si acordul senatului universitar pentru sustinerea de cursuri in alte universitati

Art.288 alin.1: Activitatile didactice care excedeaza o norma didactica prevazuta la art. 287 sunt remunerate in regim de plata cu ora. Pentru personalul titular, numarul maxim de ore platite in regim de plata cu ora, indiferent de institutia la care se efectueaza, nu poate depasi norma didactica minima.

alin.3: Sustinerea de catre personalul titular de activitati de predare si cercetare in alte institutii de invatamant superior sau de cercetare se poate face doar cu acordul scris al senatului universitar.

Motivarea Rectorilor: „Se limiteaza dreptul la munca prin faptul ca, pe de o parte, se stabileste ca personalul didactic titular poate sa efectueze, pe langa norma de baza, doar o singura norma didactica minima, iar pe de alta parte, se prevede ca efectuarea altor activitati in alte institutii de invatamant superior de acelasi personal este conditionata de aprobarea Senatului universitar.

Dispozitiile constitutionale nu limiteaza dreptul la munca, ci chiar prin prevederile art.47 alin.1 institutie obligatia statului de a asigura cetatenilor un nivel de trai decent. Or, prin stabilirea unor astfel de limite se restrange dreptul la munca unor categorii de cetateni, fapt ce ii impiedica sa aiba un trai decent. Aceste limite trebuie sa fie rezonabile si sa permita celor care sunt apti atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere intelectual, cu venituri modeste, sa poata sa desfasoare activitati chiar si dupa implinirea varstei legale de pensionare.

Mentinerea in activitate a unor categorii de cetateni, precum cadrele didactice care predau in invatamantul superior ca titulare are un impact pozitiv intrucat acestea achita, in continuare, impozitul si celelalte contributii prevazute de lege la bugetul de stat.

In concluzie se creeaza o discriminare evidenta intre cadrele didactice din invatamantul superior si celelalte categorii de cetateni carora, corect, nu li se ingradeste dreptul la munca”.

VII. Interdictia de a ocupa concomitent functii in cadrul unei universitati de catre soti, afini si rude pana la gradul al III-lea

Art.130 alin.1 lit.b: prevederea ca persoanele care se afla in relatie de soti, afini si rude pana la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent functii astfel incat unul sau una sa se afle fata de celalalt sau cealalta intr-o pozitie de conducere, control, autoritate sau evaluare institutionala la orice nivel in aceeasi universitate si nu pot fi numiti in comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale caror decizii afecteaza sotii, rudele sau afinii pana la gradul al III-lea inclusiv;

Art.295 alin.4: Dupa intrarea in vigoare a prezentei legi se interzice ocuparea concomitenta de catre soti, afini si rude pana la gradul al III-lea inclusiv a functiilor prin care unul sau una se afla fata de celalalt sau cealalta intr-o pozitie de conducere, control, autoritate sau evaluare institutionala directa la orice nivel in aceeasi universitate.

Motivarea Rectorilor: „Daca ambii soti sunt cadre didactice, prin lege, acestia nu pot sa desfasoare activitati sau sa ocupe functii de conducere, limitandu-se astfel promovarea pe considerente profesionale, creandu-se si in acest caz o discriminare evidenta intre cetatenii care sunt soti si care desfasoara o activitate profesionala in domeniul invatamantului superior si toate celelalte categorii profesionale in care regasim, de asemenea, relatii de rudenie care nu afecteaza ascensiunea in functii de conducere ale respectivelor persoane in cadrul aceleiasi institutii”.

Punctul de vedere al Ministerului Educatiei

I. „Potrivit art. 214 din lege <>. De asemenea, <> (art.214). Exista deci posibilitati legale de stabilire a celor mai specifice si importante masuri privind competentele structurilor si functiilor de conducere, potrivit deciziilor Senatului precum si de creare a altor structuri considerate necesare, asa cum s-a mentionat mai sus.

Totodata, reamintim ca prevederi asemanatoare cu cele propuse si solicitate in memoriu au fost analizate si declarate ca neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala”.

II si III. „In memoriu se apreciaza tot ca <> si prevederea din lege (art.289) potrivit careia <>.

Se stie ca, in marea majoritate a tarilor europene, se aplica riguros acest principiu. De regula, pensionarea unui profesor se face la implinirea varstei de 65 de ani, dupa care acesta nu mai poate ocupa functii de conducere nici in invatamant, nici in cercetare. El poate insa sa-si continue activitatea de predare, de cercetare, potrivit legii.

Acest regim s-a instituit si in Romania, prin Legea educatiei nationale. Mai mult decat atat, profesorul pensionar poate sa-si continue si activitatea didactica, practic, pe o perioada nedeterminata, cu precizarea ca, pentru aceasta activitate, este platit in regim de <>, dar cu exceptia notabila ca, in acelasi timp, isi pastreaza si isi primeste si pensia. Argumentele inscrise in memoriu cu privire la alta varsta de pensionare ar conduce in mod evident la o veritabila discriminare, avand in vedere ca orice varsta poate fi contestata.

Pentru a sustine ideea de discriminare, in memoriu se face comparatia cu inalte functii politice sau juridice la nivel national, care nu sunt limitate de varsta de pensionare. Consideram ca nu se poate face comparatia intre un profesor universitar, cu competentele si atributiile sale profesional-stiintifice si functiile de Presedinte al Romaniei sau Prim-ministru, cu competentele lor politice, inscrise in Constitutie in mod expres”.

IV. „Unul din principiile fundamentale de organizare a institutiilor de invatamant superior este inscris in lege, art. 123 si anume <>. De aceea o astfel de prevedere a legii contribuie in mare masura la respectarea acestui principiu, elimina in buna masura discutiile, aprecierile nefavorabile si in acelasi timp protejeaza activitatea complexa pe care o desfasoara rectorul unei institutii de invatamant superior.

Incompatibilitatea este inscrisa si in Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, potrivit careia aceeasi persoana nu poate ocupa in acelasi timp functia de membru in conducerea unui partid politic si cea de conducator al unei institutii publice”.

V. „Incetarea activitatii unui conducator de doctorat, care este cadru didactic universitar, la implinirea varstei de pensionare, nu poate fi apreciata ca discriminare fata de un conducator de doctorat, care este cercetator intr-un institut de cercetare, pentru ca si acesta din urma isi inceteaza activitatea in calitate de conducator”.

VI. „In mod nejustificat, este considerata tot discriminare si solicitarea acordului scris al senatului universitar de catre personalul didactic care urmeaza sa sustina activitati de predare si cercetare in alte institutii de invatamant superior. Senatul este structura de conducere care are raspunderea legala de a asigura calitatea si eficienta activitatilor didactice si de cercetare din universitate. Este normal deci sa poata aprecia daca un astfel de cadru didactic, avand un numar total insemnat de ore didactice la mai multe universitati, poate sa mai aiba eficienta si rezultatele scontate in universitate. Totodata sustinerea unor ore de activitati didactice inseamna si o pregatire corespunzatoare, deci timp suficient pentru pregatire. De aceea este normal ca senatul sa aiba competenta sa analizeze si sa decida in astfel de situatii”.

VII. „Prevederile privind modul in care se apreciaza si masurile care se iau in cazurile de incompatibilitati sunt destinate sa rezolve unele din marile nemultumiri si consecintele acestora existente in universitatile romanesti. In acelasi timp aceste masuri inseamna si alinierea la principiile aplicate in universitatile europene.

In concluzie aprecierile privind existenta unor discriminari in continutul unor prevederi inscrise in Legea educatiei nationale nr. 1/2011 nu sunt justificate. Problemele actuale se refera la grija universitatilor de a aplica cat mai corect toate prevederile din lege”.

Proiectul de punct de vedere al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii

In cadrul proiectului de opinie juridica de specialitate, realizata de CNCD, se arata urmatoarele:

I. „Consiliul retine ca prin art. 32 alin. (6) din Constitutia Romaniei <autonomia universitara este garantata> de stat. Acest principiu este consacrat si in Legea educatiei nationale nr. 1/2011”. (…)

C.N.C.D. nu are competenta sa aprecieze daca legiferarea din partea statului a structurilor si functiilor de conducere in institutiile de invatamant superior de stat si particulare depasesc sau nu limitele autonomiei universitare. Sub aspectul comparatiei invocate de petent, intre universitati si alte institutii publice, cum ar fi cele medicale, C.N.C.D. arata ca suntem in prezenta discriminarii cand diferentiem sau tratam diferit doua persoane sau doua situatii, atunci cand nu exista nici o distinctie relevanta, respectiv atunci cand tratam intr-o maniera identica doua sau mai multe persoane sau situatii care sunt in fapt diferite.

Pentru a stabili existenta unui tratament diferentiat se impune (in majoritatea cazurilor) testul comparatiei. Consideram ca in prezenta speta institutiile de invatamant superior, comunitatile universitare, nu sunt in situatie comparabila cu alte institutii publice. Dincolo de caracterul public al acestor entitati, universitatile nu pot fi comparate sub aspectul scopului si rolului indeplinit in societate cu alte institutii publice.

In privinta celui de-al doilea aspect, C.N.C.D. constata ca art. 207 alin. (1) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 se aplica in mod unitar atat invatamantului superior de stat, cat si celui particular”.

II si III. „Se pune in discutie doar dreptul de a accede la o functie de conducere dupa indeplinirea varstei legale de pensionare in sistemul de invatamant superior si nu dreptul la munca.

Potrivit pct. (14) din Directiva Consiliului nr. 27 din noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de munca, directiva nu contravine dispozitiilor nationale de stabilire a varstei de pensionare.

(…)

Justificarea interdictiei de a ocupa functii de conducere in invatamantul superior dupa varsta de 65 de ani este oferita chiar de textul legii, care arata ca varsta legala de pensionare in acest domeniu este de 65 de ani. Ori, in stabilirea vastei de pensionare statele au o larga marja de apreciere avand in vedere obiectivele legitime ale politicii de ocupare a fortei de munca si de formare profesionala.

C.N.C.D. considera totusi ca aceasta interdictie nu este suficient justificata de un scop legitim, statul aplicand o politica publica prin adoptarea unei legi, fara a explicita mai profund scopul urmarit prin masurile luate. Singura justificare pentru interdictia de a ocupa functii de conducere este implinirea varstei de pensionare a cadrelor didactice in invatamantul superior”.

IV. „Scopul legitim urmarit de legiuitor prin introducerea interdictiei de a ocupa functii de conducere sau de demnitate publica, respectiv de functii de conducere in cadrul unui partid politic (nu si cea de membru) pe perioada exercitarii mandatului de rector este cel de a asigura independenta politica si ideologica a institutiilor de invatamant superior.

(…)

C.N.C.D. nu poate retine nici critica potrivit careia s-ar incalca dreptul constitutional de a fi ales si de a ocupa o functie de demnitate publica. Potrivit art. 71 alin. (3) din Constitutia Romaniei in reglementarea statutului senatorilor si deputatilor se arata ca fata de incompatibilitatile expres prevazute de Constitutie, ”alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica”. Ori, in cazul de fata suntem in prezenta unor incompatibilitati introduse prin lege organica”.

V. „C.N.C.D. reitereaza in analiza prezentului capat de cerere ca statele au libertatea de stabilire a varstei de pensionare. C.N.C.D. retine ca limita de pensionare de 65 de ani este impusa de art. 289 alin. (4) din legea educatiei nationale nr. 1/2011 atat cadrelor didactice cat si cercetatorilor care conduc doctorate.

(…)

Apreciem ca introducerea limitei de varsta de 70 de ani pentru cadrele didactice si cercetatorii conducatori de doctorat nu este justificata. Varsta de 70 de ani nu este una avansata pentru a introduce aceasta limitare”.

VI. „Nu suntem in prezenta unei limitari a dreptului la munca, ci suntem in prezenta unei cerinte profesionale, o necesitate a asigurarii calitatii academice a muncii, care are reprercursiuni profunde asupra calitatii absolventilor universitari. Conditionarea sustinerii de activitati suplimentare de predare si de cercetare in alte institutii de invatamant superior decat cele in care o persoana este titulara de drept, de aprobarea senatului institutiei respective, nu constituie o limitare a dreptului la munca, ci o cerinta elementara de protejare a calitatii serviciilor acadmeice din institutia respectiva”.

VII. „C.N.C.D. retine ca incompatibilitatile criticate sunt in concordanta cu valorile integritatii academice si contrare practicilor de nepotism sau de favorizare privilegiata a sanselor de acces ale unora in detrimentul altora. Relatiile de rudenie pot vicia sansele egale de oportunitate si acces la pozitii superioare in ierarhia functiilor universitare sau de conducere universitara. Incompatiblitatile in cazul relatiilor de rudenie si functiile de evaluare sau acces universitar sunt expresii elementare ale regulilor fundamentale ale integritatii academice. Incompatibilitatile in speta nu reprezinta o forma de discriminare, ele sunt justificate de un scop obiectiv si legitim exprimat prin necesitatea asigurarii integritatii academice”.