Coreea de Nord si Iranul – tintele „razboiului preventiv”

Casa Alba a dat publicitatii, ieri, „Strategia Nationala de Securitate”, document care, desi nu are putere de lege, prezinta o importanta deosebita deoarece slujeste ca indrumar de baza pentru forurile ce elaboreaza politicile americane in domeniile militar si diplomatic.

Strategia ar trebui sa fie revizuita din an in an, dar este pentru prima oara din 2002 cand o asemenea revizuire are loc.

Noua versiune pastreaza elementele de baza ale orientarilor strategice stabilite acum patru ani, acordand in continuare un loc central doctrinei loviturilor preventive, ca o schimbare majora fata de vechea doctrina a descurajarii si ingradirii din timpul razboiului rece.

Atunci, inamicul principal era Uniunea Sovietica, putere nucleara, si o lovitura preventiva era greu de conceput, deoarece America, la randul ei, se expunea unei contralovituri devastatoare. Inamicul principal este insa acum terorismul, iar cazul razboaielor din Afganistan si Irak sunt tocmai exemple clare ale aplicarii acestei doctrine.

E drept, razboiul din Irak a generat controverse asupra utilitatii lui, deoarece esecul incercarilor de a gasi presupusele arme irakiene de distrugere in masa a subminat unul din principiile de baza ale doctrinei, si anume ca informatiile serviciilor secrete asupra intentiilor si capacitatilor militare ale

potentialului inamic sunt suficiente pentru a justifica razboiul preventiv. Realitatea a dovedit insa ca informatiile serviciilor secrete erau eronate. In ciuda acestei realitati, documentul sustine, in continuare, necesitatea loviturilor preventive.

„Cand consecintele unui atac cu asemenea arme sunt atat de devastatoare, nu ne putem permite sa ramanem pasivi”, afirma documentul.

Este specificat in particular cazul Iranului si Coreei de Nord, tari care desfasoara programe nucleare, documentul consemnand hotararea „de a se lua toate masurile necesare” pentru apararea securitatii SUA.

Ca exemplu de state cu sisteme despotice sunt enumerate si Siria, Cuba, Belarus, Birmania si Zimbabwe, desi nu se specifica expres ca doctrina ar putea fi aplicata si in cazul lor.