Corespondenta de la Cannes. Interviu cu  Andrei Ujica: "Nu-l mai urasc pe Ceausescu!"  

In”Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, partea a treia a unei trilogii despre caderea comunismului, Andrei Ujica spune ca a dorit sa lase istoria sa vorbeasca singura si ca doar la sfarsitul primelor doua saptamani de montaj si-a dat seama ca maniera in care vroia sa reconstruiasca biografia lui Ceausescu, sub forma unei false autobiografii, avea sanse sa functioneze. Cineastul povesteste, printre altele, in interviul de mai jos cum se raporteaza azi la figura lui Ceausescu, cum vede ascensiunea lui politica, dar si ce reactii se asteapta ca filmul sa aiba in Romania. „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” va avea in curand prima proiectie acasa in cadrul Festivalului Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca.

Iulia Blaga: Care a fost motivatia pentru o intreprindere atat de grandioasa? Din 1000 de ore de imagini ati ales doar trei.

Andrei Ujica: La inceputul anilor 90 am facut doua filme despre sfarsitul comunismului – primul despre revolutia din Romania, „Videograme dintr-o Revolutie”, impreuna cu Haroun Farocki, si al doilea, „Out of the Present”, realizat doi ani mai tarziu in Rusia, care il avea ca erou pe singurul cosmonaut care a privit destramarea URSS din cosmos. Zece ani mai tarziu m-am intrebat daca nu e momentul sa termin aceasta trilogie si sa incerc sa chestionez figura ideologica a dictatorului secolului XX pentru a descoperi omul din spatele personajului politic a carui influenta asupra generatiei mele a fost atat de puternica.

Din punct de vedere personal a fost vorba si despre o terapie, una istorica. Nu prea cred in psihoterapie, dar am fost surprins sa constat la sfarsit ca a functionat. Nu-l mai urasc pe Ceausescu. M-am eliberat de el.

Iulia Blaga: Ce simtiti acum pentru el?

Andrei Ujica: Sentimentele mele sunt foarte amestecate. A fost in acelasi timp victima si opresor. A fost victima propriilor sale credinte fundamentaliste in acel monoteism ateistic care a fost utopia marxista si, pe de alta parte, a fost un opresor pentru ca nu a fost capabil sa evite paranoia.

Iulia Blaga: Cand ati realizat ca ati terminat cu Ceausescu? Acum doua zile, in timpul montajului sau la finalul lui?

Andrei Ujica: Undeva in timpul montajului.

Iulia Blaga: In unele imagini Ceausescu pare lipsit de expresie. Le-ati folosit intentionat ca sa aratati ca a fost un om nefericit?

Andrei Ujica: La final a devenit un om nefericit; pe de alta parte, a fost un politician profesionist care a reusit sa gaseasca registrul perfect pentru posibilitatile lui. A fost un politician minimalist cu un vocabular foarte redus si cu aceleasi refrene care nu mai suna asa de rau si nu mai par atat de simpliste traduse intr-o limba straina, un politician care jumatate din perioada in care a activat a fost foarte eficient si foarte talentat in politica externa. A fost unul dintre cei cei mai de succes politicieni externi de la sfarsitul anilor 60 si inceputul anilor 70. Apoi a inceput tragedia.

„Ceausescu a fost suma romanilor din acea perioada”

Iulia Blaga: Ce asteptari aveti de la publicul din Romania? Credeti ca va va intelege abordarea?

Andrei Ujica: Sunt si eu foarte curios. Nu stiu cum va reactiona si nu pot prevedea care va fi reactia criticilor sau a cinefililor, dar presupun ca filmul va avea o receptare foarte diferita in functie de generatie, educatie, cultura, fixare sau nu in credinte ideologice. Ar fi bine daca filmul va provoca un soi de discutie politica sau de dezbatere impotriva cliseelor in receptarea istoriei. E o provocare pentru ca arata ca toate realitatile istorice sunt intotdeauna mult mai complexe decat cliseele cu care istoriografia sau constiinta publica opereaza de obicei, din comoditate.

Iulia Blaga: Nu sunteti prea „dragut” cu romanii, ci aratati explicit ca puterea lui Ceausescu a fost cladita pe popor.

Andrei Ujica: Da, nu e vorba despre faptul ca sunt dragut sau nu, ci despre o distantare fata de realitate. Nu sunt dragut nici cu figurile politice ale lumii, cu regina Angliei, presedintii americani, Mao sau Kim Ir Sen. E vorba despre faptul ca responsabilitatea morala pentru vina istorica nu e concentrata intr-o singura persoana. Cred cu tarie ca fiecare dictator este o acumulare a oamenilor din vremea lui. Hitler e, sunt foarte convins, o acumulare a poporului german pentru perioada respectiva, la fel cum Ceausescu a fost suma romanilor din acea perioada. Nu e un mesaj foarte prietenos pentru conationalii mei, dar…

Iulia Blaga: Din film se poate desprinde o psihologie a dictatorului. Nu oricine are calitatile necesare pentru a deveni dictator.

Andrei Ujica: Da, e nevoie de calitati speciale pentru a obtine si pastra puterea. Toti acesti dictatori nu sunt deloc prosti, chiar daca au sau n-au carisma. Ceausescu nu avea carisma, dar avea un instinct al puterii extrem de puternic. Exista in film o scena tipica – momentul 1968 – anul cand Ceausescu a fost marele star politic al lumii -, si cand la Hrad, la acea conferinta de presa care pentru mine e fabuloasa (e ca la inceputurile Nouvelle Vague-ului, ca in „Micul soldat” al lui Godard), jurnalistii cehoslovaci par ca o delegatie de pe planeta Sirius, veniti din alta galaxie.

Ceausescu nu era inca un dictator, era in momentul in care isi consolida puterea, dar cand Corneliu Manescu, pe atunci presedintele Adunarii Generale a ONU, e intrebat ceva, Manescu ii cere lui Ceausescu voie sa raspunda. E o asa mare diferenta intre ei… Manescu era un barbat foarte frumos si carismatic, ceea ce Ceausescu nu era, dar gestul lui demonstreaza puterea pe care Ceausescu o avea in interiorul cercului sau. Oamenii din jurul lui intelesesera ca adevaratul sef e acest tip nespectaculos si necarismatic.

Iulia Blaga: De ce ati ales sa nu folositi un narator in acest film de trei ore?

Andrei Ujica: Pentru ca filmul e partea a treia a unei trilogii, deci intre cele trei filme nu exista numai o legatura tematica ci si una stilistica. In „Videograme dintr-o revolutie” exista un voice-over filosofic, de acolo deja incepe chestionarea limitelor posibilitatii de a nara. In „Out of the Present” exista iarasi un voice-over dar era unul fals, pentru ca un cosmonaut citeste fragmente dintr-un jurnal pe care nu l-a scris – eu l-am scris.

In acest al treilea film am vrut sa fac al treilea pas si sa incerc sa demonstrez ca acest soi de gen sau sub-gen de cinema istoric e posibil pentru a da voie istoriei sa vorbeasca singura. Cred ca doar in primele doua saptamani de la inceputul montajului am avut dubii legate de functionarea acestei perspective, dar cand mi-am dat seama ca functioneaza, restul montajului n-a mai fost decat bucurie creativa. Poate ca daca acest lucru n-ar fi fost posibil, n-as mai fi facut filmul.

Iulia Blaga: De ce ati facut un film de trei ore si nu unul mai scurt sau chiar unul mai lung cum e „Carlos” de Olivier Assayas, care are cinci ore si jumatate?

Andrei Ujica: A fost de asemenea o decizie dificila pe care am luat-o la inceputul montajului. Dupa ce am inteles ca acest mecanism poate functiona, urmatorul pas a fost sa decid lungimea filmului. Nu sunt un amator al filmelor lungi si intotdeauna spun ca orice poveste poveste fi spusa in 90 de minute, dar in acest caz n-ar fi fost posibil sa acopar intreaga perioada, doar daca as fi ales doar anumite fragmente.

Al doilea aspect a fost faptul ca acesta e un film despre durata in care construiesc scene care n-au existat ca atare si in care imaginile au durata lor asupra carora nu puteam interveni. Dar cel mai important a fost sa aleg intre posibilitatea de a face un film care sa tina intre sase si opt ore, si in care sa pot introduce si alte idei – economia sau legaturile cu lumea a treia sau cu Palestina -, dar totusi nu vroiam sa fac un serial TV, sau sa ma pastrez intr-un format de trei ore.

Am luat o mica pauza si m-am dus la tara o saptamana, timp in care am rememorat in minte toate momentele pe care vroiam sa le am in film. Mi-am dat seama ca poate fi posibil sa spun totul in trei ore. Impreuna cu monteuza Dana Bunescu am facut tot posibilul ca filmul sa nu iasa mai lung de trei ore.

„Cred ca Ceausescu ar privi acest film cu condescendenta”

Iulia Blaga: Care e scena dvstra preferata?

Andrei Ujica: Se schimba de la o zi la alta. De obicei, momentele mele preferate in filme sunt cele cu muzica. Nu sunt un maniac care sa se uite si ras-uite la filmele sale, il admir foarte mult pe Woody Allen care, o data ce termina un film, nu se mai uita niciodata la el, dar cand ma nimeresc la o proiectie cu „Out of the Present”, intru in sala numai pentru muzica.

La „Autobiografia…” imi plac toate mometele cu muzica si marile spectacole muzical-coregrafice din China si Coreea, dar am si scene preferate tacute. De pilda, vanatoarea la care Ceausescu arata ca un aristocrat, avand alaturi cainele primit de la regina Angliei, si care se plimba pe munti ca in „Ghepardul” lui Visconti. Se uita la soare, neintelegand nimic din lumea asta (sau cine stie?).

Iulia Blaga: Credeti ca lui Ceausescu i-ar fi placut filmul?

Andrei Ujica: Azi? Da, de ce nu? Daca, printr-un miracol biologic si politic, Ceausescu ar fi viu, cred ca ar privi acest film cu condescendenta.