Corespondență de la Vatican. „Am primit un mesaj: transmisiune urgentă”. Preotul român care dă știrea exactă de la Vatican

Pentru românii catolici din Roma, părintele Adrian Dancă este cel mai apropiat lider spiritual. Pentru românii de pretutindeni, e cel mai informat jurnalist pe teme religioase, primul care a aflat informaţia privind moartea papei Francisc. Adrian Dancă este coordonatorul secţiei de limbă română de la Radio Vatican, staţie pe care o numeşte „catedrală în eter”. Am fost în redacţia patronată de papa Francisc pentru a vedea cum s-a transmis publicului sfârşitul său. Tot de aici, va fi transmis și numele succesorului lui. 

• „Aici se celebrează Sfânta Liturghie în fiecare zi pentru credincioşii din lume care nu au posibilitatea să participe. Gândiţi-vă la război, la ţările în care creştinii sunt interzişi”, explică părintele Adrian Dancă.
• Din mini-capela din redacție erau transmise la radio slujbele greco-catolice în timpul represiunii comuniste din perioada lui Gheorghiu-Dej. „O doamnă ne-a scris că, atunci când asculta la radio-ul cu lămpi, se ruga ca şi când ar fi fost în biserică. Era la începutul anilor ’50, episcopii erau în închisoare şi preoţii erau persecutaţi”
• Radio Vatican emite în 53 de limbi, 14 alfabete, printre care mongolă, coreeană, ebraică, etiopiană.

„Era ora 9.40. Pe chat-ul intern primesc un mesaj: «Transmisiune urgentă din capela Sfânta Marta»”, povesteşte părintele Adrian Dancă. Capela e o încăpere în Casa Sfânta Marta, reşedinţa papei Francisc, cea pe care a preferat-o în schimbul Palatului Apostolic. Părintele şi-a dat imediat seama despre ce vorba.

Avea zi liberă, după ceremoniile de Paşte. „Eram în faţa maşinii, cu rucsacul cu senvişuri şi cu puţină ciocolată, pentru că voiam să merg o zi la munte”, spune. Până a ajuns înapoi în casă, a primit vestea prin telefon. Confirmarea oficială. Apoi, a primit vestea restul lumii.

Adrian Dancă este preot în comunităţile româneşti din Roma şi coordonatorul secţiei de limba română a staţiei oficiale Radio Vatican. A fost hirotonit în 1997 şi a început să slujească la Catedrala din Iaşi, iar din 2003 a venit în Roma. Tot atunci s-a angajat şi în redacţia Vaticanului, pe care o conduce din 2011. „E interesant pentru un preot. Te obligă să spui mult în puţine cuvinte”, spune. Ar putea fi deopotrivă preot şi reporter de război, dacă şi-ar trece în CV şi perioada în care a mers, din Ucraina în România, pe drumul primilor refugiaţi, la începutul invaziei trupelor ruseşti.

În aceste zile, părintele Adrian Dancă încearcă să aducă publicului mai multă înţelegere despre însemnătatea perioadei prin care trece şi despre învăţăturile şi moştenirea papei Francisc, dar e atent şi la informaţiile concrete de care slujitorii au nevoie: cum se alege un papă, cum se petrec lucrurile în conclav, cum este organizată procesiunea pentru credincioşi.

Preotul care face reel-uri şi e preocupat de vizualizări

Spune că responsabilitatea sa de jurnalist e nu doar să informeze, ci şi să explice. În ziua acestui dialog, mai are angajate alte patru interviuri, e solicitat ca bun cunoscător al procedurilor, dar şi ca bun vorbitor despre sensul acestei perioade. 

În aceeaşi zi, semnează şi un articol rapid în „Vatican News”: Așteptare, tristețe și gratitudine înainte de funeraliile papei Francisc.

Părintele Adrian Dancă foloseşte cuvinte precum „reel-uri”, „postare”, „vizualizări” şi „feedback”. E jurnalist de redacţie şi preot, deci s-a adaptat să cate publicul acolo unde e.

Dar se şi bucură atunci când găseşte, în varianta tipărită, numărul din „L’Osservatore Romano”, cotidianul Vaticanului, cu anunţul morţii papei Francisc. Un ferpar cu titlul: „Un papă al milostivirii, fratele nostru făcător de pace” îi răpeşte câteva secunde de linişte.

„Biserica liberă” din timpul comunismului

Îi plac metaforele şi spune că staţia de radio e, uneori, ca o „catedrală în eter”, dar îi plac pentru că şi el crede în ele. În timp ce prezintă redacţia, păşeşte ca într-un sanctuar. Şi, după numărul de secţii care se află în această clădire, pare că liniştea face parte din regulamentul de ordine interioară. 

Postul emite în 53 de limbi, 14 alfabete, printre care mongolă, coreeană, ebraică, etiopiană. Pentru departamentul tehnic nu e greu, e „o şansă de a-ţi depăşi limitele”, spune părintele.

În această încăpere, în stânga, e icoana Buneivestiri. În centru e un altar, dar nu chiar un altar. Apoi, o cameră de sunet şi, în continuare, microfoane, dar şi orgă clasică. Aceasta e „catedrala în eter”.

Când episcopii mureau în închisori, românii se rugau la radio

„Aici se celebrează Sfânta Liturghie în fiecare zi pentru credincioşii din lume care nu au posibilitatea să participe. Gândiţi-vă la război, la ţările în care creştinii sunt interzişi”, explică părintele Adrian Dancă. Locul are o legătură puternică şi cu România.

Din această mini-capelă erau transmise la radio slujbele greco-catolice în timpul represiunii comuniste din perioada lui Gheorghiu-Dej, cea care a făcut sfinţi precum Iuliu Hossu, Vladimir Ghika sau Tit Chinezu. 

„O doamnă ne-a scris că, atunci când asculta la radio-ul cu lămpi, se ruga ca şi când ar fi fost în biserică. Era la începutul anilor ’50, episcopii erau în închisoare şi preoţii erau persecutaţi”, îşi aminteşte. Pentru el, gestul femeii nu e doar o încurajare, e motivaţia de a rămâne în serviciul radioului.

Intrăm în altă cameră, de la etajul 3. „Aici e studioul în care vorbea papa Ioan Paul al II-lea”, explică. Pe vremea când era arhiepiscop de Cracovia, înainte de a deveni papă, vorbea de aici despre Vatican şi despre viaţa Bisericii în timpurile moderne. „Avem înregistrările şi sunt foarte ascultate.”

Iată, istoria Radio Vatican în imagini. Papa Pius al XI-lea, Guglielmo Marconi, fondatorul redacţiei, papa Pius al XII-lea, papa Ioan al XXIII-lea, papa Paul al VI-lea, papa Ioan Paul I şi papa Ioan Paul al II-lea. Imaginea ilustrează şi microfoanele la care vorbeau aceştia. În dreapta este Arhanghelul Gavril, cel care a adus Bunavestire. Este patronul redacţiei. „Ne străduim şi noi să aducem vestea cea bună în timpurile noastre”, spune părintele Dancă.

Întârzie să arate secţia de limba română, dar în cele din urmă o face. E o cameră cu trei birouri, numărul angajaţilor, şi, în afară de calendare, nimic nu trădează c-ar fi o redacţie religioasă. Apoi, deschide geamul. Peste stradă, domină cupola Castelului Sant’Angelo, mausoleul-castel de pe malul Tibrului. 

Aici s-a scris prima ştire în limba română despre moartea papei Francisc.

Aici va fi anunțat următorul papă.