Costul ascuns al prosperității: țara care a devenit prea bogată pentru binele ei / „Am primit de șase ori salariul nostru, dar risipim cea mai mare oportunitate”

Într-o țară mică care a devenit o putere financiară după descoperirea unor vaste rezerve de petrol și gaz, oamenii se simt ca și cum ar fi câștigat la loterie: își permit să lucreze puțin și să aibă un stil de viață centrat pe timp liber. Dar tocmai acest succes poate împiedica progresul ei, susțin tot mai mulți observatori, potrivit Ynetnews, o publicație din Israel în limba engleză.

În anii 1960, descoperirea unor resurse naturale în Marea Nordului a transformat Norvegia în al treilea exportator mondial de energie și una dintre cele mai bogate țări din lume. Fondul său de investiții deține în prezent 1,5% din toate acțiunile cotate la bursă la nivel mondial și a înregistrat profituri din investiții de 222,4 miliarde de dolari în ultimul an.

Norvegia a demonstrat, de asemenea, reziliență în contextul scăderii accentuate a prețurilor la energie, iar moneda sa rămâne relativ stabilă în ciuda tulburărilor geopolitice globale.

Cu un fond de investiții evaluat la peste 2 trilioane de dolari, aproximativ 340.000 de dolari per cetățean, Norvegia dă însă semne de criză, avertizează un număr tot mai mare de observatori.

Până de curând, principalele nemulțumiri ale norvegienilor se concentrau în jurul controlului strict al guvernului asupra acestei bogății – doar 4% din fond este utilizat pentru bugetul național – și asupra politicii conservatoare de investiții.

Aceste nemulțumiri au fost în mare parte acoperite de puterea economică a țării, rata scăzută a șomajului, sistemul universal de sănătate și educație și programele generoase de asistență socială, inclusiv indemnizații de șomaj extinse, 49 de săptămâni de concediu parental plătit și un rang constant ridicat în indicii globali de egalitate a veniturilor.

Însă la Oslo apar noi îngrijorări: această imensă bogăție a dus la investiții publice nesăbuite, protejate de plasa de siguranță a fondului? Unii critici susțin acum că fondul de investiții a făcut ca norvegienii să fie demotivați, capabili să tolereze deficitele bugetare pentru că pensiile lor sunt garantate în mod efectiv.

O scădere constantă a performanțelor elevilor

Combinația dintre veniturile masive din petrol și gaze și o politică de asistență socială care vizează egalitatea generală este acum considerată de mulți o provocare pentru sănătatea economică pe termen lung a Norvegiei.

Potrivit Ynetnews, un număr tot mai mare de norvegieni se simt ca și cum ar fi câștigat la loterie, permițându-și o săptămână de lucru de patru zile, zile de lucru de patru ore și un stil de viață centrat pe vacanțe și timp de calitate petrecut cu familia.

În ciuda politicilor sale generoase de imigrare, Norvegia se luptă să ocupe posturile de muncă calificată, în special în domenii precum ingineria. Cu toate acestea, datorită structurilor salariale egalitare ale țării, chiar și lucrătorii cu calificare redusă câștigă salarii relativ mari, contribuind la creșterea costurilor bunurilor norvegiene de export.

Într-o carte publicată recent de Martin Bech Holte, „Țara care a devenit prea bogată”, autorul susține că Norvegia a ajuns să se complacă din punct de vedere economic, trăind din bogăția sa în loc să construiască noi surse de productivitate.

Pe lângă creșterea economică lentă, Bech Holte evidențiază date care sugerează că Norvegia are performanțe slabe în raport cu resursele pe care le investește în cetățenii săi.

De exemplu, norvegienii iau în medie 27,5 zile de concediu medical pe an, cel mai mare număr din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE cu  38 de țări membre) și de patru ori mai mult decât media grupului. Notele elevilor la evaluările internaționale de științe, matematică și citire sunt în scădere de un deceniu și se situează acum sub media OCDE, în ciuda faptului că țara investește aproape dublu față de suma medie pe elev. Gospodăriile norvegiene au, de asemenea, cel mai mare raport datorie/venit dintre țările OCDE.

„Ar trebui să fie un magnet pentru oportunități. În schimb, este exact opusul”

„Norvegia ar trebui să fie un magnet pentru oportunități și oameni”, a declarat Bech Holte, într-un interviu acordat Bloomberg luna trecută. „În schimb, este exact opusul. Nu există ambiție și asta se datorează în totalitate fondului petrolier”.

Cartea „Țara care a devenit prea bogată” a stârnit dezbateri publice neobișnuit de aprinse. Autorul oferă numeroase exemple de fonduri publice risipite pe proiecte care au depășit cu mult bugetul, au durat mai mult decât se preconiza sau nu au avut niciodată o justificare economică solidă.

În timp ce unii economiști au criticat inexactitățile factuale și numerice din cartea lui Bech Holte, mulți alții – atât din viața publică, cât și din mediul academic – și-au exprimat sprijinul, argumentând că Norvegia ar trebui să fie mult mai bogată decât este astăzi.

Deși fondul suveran de investiții al Norvegiei își datorează o mare parte din avere investițiilor inteligente în acțiuni, tehnologie și inteligență artificială, Bech Holte susține că aceste sectoare – împreună cu cercetarea și dezvoltarea – au stagnat.

El acuză instituțiile norvegiene de complacere și afirmă că țara se confruntă cu o criză științifică națională.
În loc să atragă inovatori și antreprenori care să conducă noi descoperiri, Norvegia îi vede acum plecând, descurajați de o structură fiscală pe care o consideră o pedeapsă pentru succes, menită să finanțeze prestațiile sociale pentru cetățenii care ar putea munci, dar aleg să nu o facă.

„Am încercat să scriu într-un mod care să provoace furia oamenilor, în bine sau în rău”, a spus Bech Holte. El pledează pentru reduceri fiscale drastice și restricții ale cheltuielilor guvernamentale, pentru a readuce Norvegia la o economie mai productivă.

„Am devenit moștenitori, am primit de șase ori salariul nostru anual în bancă, ceea ce înseamnă că putem alege calea cea mai ușoară”, a spus,în aprilie, Bech Holte. „Risipim cea mai mare oportunitate pe care o țară occidentală a avut-o în epoca modernă”, a adăugat el.

Sursa foto: Dreamstime.com