Cozonac și babka. Cum au intrat preparatele de sărbători în cotidian: adaptare sau „o banalizare a consumului”?

„Cumpărat la felie din supermarket sau de la covrigărie, cozonacul își pierde sensul. Dintr-un aliment festiv, el devine un snack. Fără încărcătura simbolică, el e doar un bun de consum ca oricare altul”, spune, într-un dialog cu HotNews, antropoloaga culinară Adriana Sohodoleanu. Ea explică cum rolul preparatelor pregătite de obicei de sărbători s-a schimbat în ultimii ani, ceea ce a afectat și alte obiceiuri. „E din ce în ce mai puțin pregătit în familie”.  

• „Este important însă să ne amintim că prin externalizarea producției nu se pierde doar mirosul irezistibil din casă, ci și ocazia petrecerii timpului în familie, cu mama, bunica, mătușa (în limbajul steril, transferul de cunoștințe intergenerațional).”

Cozonacul nu mai este de mult doar un desert de Paște sau Crăciun. În ultimii ani, îl găsim la felie în supermarketuri, în vitrinele covrigăriilor sau reinterpretat în cafenele, în variante cu fistic, ciocolată sau praline. 

În paralel, babka, un desert cu origini est-europene care seamănă cu cozonacul, a devenit tot mai prezentă în meniurile urbane. 

Schimbarea nu ține doar de preferințele de gust, ci și de felul în care ne raportăm la tradiție, la timp și la consum, explică Adriana Sohodoleanu, antropolog culinar, care studiază felul în care mâncarea reflectă schimbările sociale, economice și culturale.

Consumul frecvent de cozonac, în afara sărbătorilor, ține de o schimbare mai largă, crede Sohodoleanu: pierderea legăturii dintre mâncare și momentul special în care e consumată.

„Normalizarea consumului și banalizarea lui”

„Observ de ceva vreme această desacralizare pe care o aduce modernitatea – preparate sau practici ritualice își pierd caracteristicile (legătura cu un timp și un context special al comunității) și ajung disponibile la colț de stradă, ambalate la felie, în formule promovate ca tradiționale dar obținute industrial sau artizanal, uneori în iterații precum trendul Dubai chocolate”, spune antropoloaga. 

Pe de o parte, această schimbare poate însemna o revalorizare a produsului, explică antropoloaga. „Această aducere în cotidian poate însemna o revalorizare a cozonacului, exprimată prin dorința de a-l consuma mai des, extinzându-i astfel perioada în care e disponibil”. 

Pe de altă parte, există și un efect invers: „Reversul medaliei însă este normalizarea consumului în afara sărbătorilor și banalizarea lui”.

De la ritual la produs de consum

Cozonacul își schimbă și statutul, odată cu felul în care este consumat, explică Sohodoleanu: „Cumpărat la felie din supermarket sau de la covrigărie, el își pierde sensul. Dintr-un aliment festiv, el devine un snack, mâncat pe grabă sau fără prea multă atenție, își pierde magia. Fără încărcătura simbolică, el este doar un bun de consum ca oricare altul și nu știu dacă unii dintre noi sunt pregătiți pentru asta”. 

De asemenea, observă antropoloaga, „este din ce în ce mai puțin pregătit în familie, lucru de înțeles – timpul și abilitățile sunt resurse din ce în ce mai rare. În plus, nu regretă nimeni presiunea absurdă plasată asupra femeii de a-și demonstra calitățile de gospodină cocând cozonacul perfect”.

„Este important însă să ne amintim că prin externalizarea producției nu se pierde doar mirosul irezistibil din casă, ci și ocazia petrecerii timpului în familie, cu mama, bunica, mătușa (în limbajul steril, transferul de cunoștințe intergenerațional)”, subliniază ea. 

Globalizare, consum și identitate

Întrebată cum poate fi explicată această transformare la nivel mai larg, Adriana Sohodoleanu spune că fenomenul poate fi privit din mai multe perspective. Din punct de vedere sociologic, ea leagă schimbarea de globalizare: „Pentru un sociolog, responsabil ar fi tăvălugul globalizării care omogenizează și atacă specificul local, înlocuindu-l cu simbolurile hegemonice culturale ale momentului (pizza, pasta, burger, sushi, ramen în plan culinar).”

„Mâncarea este un mod simplu, accesibil și puternic de a rezista standardizării, căci este reper identitar. Pentru că identitatea este astăzi construită din diverse piese, ca de Lego, și mâncarea este un semn de statut și gust”, mai spune experta. 

Mai concret, alegerea alimentelor devine un indicator de stil de viață: „A mânca românește (cozonac) sau a mânca la modă (babka) este un marker al unui stil de viață, prin urmare ceea ce era special devine parte din identitate.”

Antropoloaga spune că schimbarea ține și de felul în care funcționează timpul în societatea actuală: „Standardizarea culturii și detemporalizarea societății, adică timpul social detașat de ritmurile naturale sau ritualice, fac să dispară logica sărbătorii și a produselor disponibile exclusiv în relație cu aceasta, avem acces la produse permanent, constant, nu ciclic.”

Există și o explicație economică: „Dintr-o perspectivă economică însă, e posibil ca aceasta să se explice mai ușor prin ideea de marfă și teorii ale consumului. Capitalismul tinde să extindă piețele produselor sezoniere, să ambaleze frumos semnificația simbolică și să o vândă ca bun disponibil permanent.”

Ea oferă și exemple: „cozonacul, mucenicii și, înaintea lor, zacusca”. 

De ce a devenit babka atât de populară

În paralel cu această schimbare, am întrebat-o pe Adriana Sohodoleanu cum explică popularitatea babkăi în România, mai ales în mediul urban.

„Babka a intrat de câțiva ani buni în meniul cafenelelor, brutăriilor, dar și cel domestic, de acasă; cred că a contribuit la acest lucru, printre altele, reputația globală creată de cafenelele din străinătate, estetica și compoziția – vizual și gustativ, ea aparține copturilor tip brioche; faptul că seamănă cu un cozonac, dar nu este unul, a oferit, poate, o soluție celor care doreau o alternativă când reinterpretarea cozonacului nu era încă trendy.

Cozonacul vine cu bagajul unui aliment considerat sacru, babka e liberă de orice constrângeri – deși originară din cultura evreiască, ea nu e legată strict de o sărbătoare, e deja cotidiană, normalizată.”

Întrebată cum se raportează cele două produse unul la celălalt, antropoloaga spune că diferența ține de stadiul în care se află fiecare.

Cozonacul are o tranziție incompletă, este văzut încă, deși nu știm pentru cât timp, drept ritualic, festiv; babka e deja cultură de masă, ea a trecut prin ciclul complet – tradiție locală, migrație, reinterpretare urbană, iar cafenelele hipsterești au făcut-o globală.

Adriana Sohodoleanu, atropoloagă culinară

În final, întrebată dacă aceste schimbări arată o pierdere sau o transformare a identității alimentare, Adriana Sohodoleanu spune că este mai degrabă vorba despre o diversificare.

„Suntem curioși, entuziaști și dornici să încercăm ultimele experimente de pe rețelele sociale și, de altfel, ca oricare alții pe glob în prezent, prinși într-un vârtej de consumerism accentuat, în care cel alimentar se construiește și pe alimente tradiționale reinventate pentru a rezona cu nevoile generațiilor tinere.”

De exemplu, „un cozonac umplut cu praline, glazurat cu ciocolată și fistic, decorat chiar cu foiță de aur unește the best of both worlds – ne dă impresia că mâncăm românește și că păstrăm tradiția, în timp ce bifează nevoia de nou, variat, la modă, trendy.”

„Rămâne de văzut dacă aceste iterații vor prinde la public și generații diferite, așa cum a făcut-o timp de secole cozonacul numit azi clasic”, încheie Adriana Sohodoleanu.