Creativitate în era algoritmilor

Trăim într-o lume ajustată subtil din spatele scenei. “Ne dăm pe net”, cumpăram, plătim, ne informăm, facem politică, ne delectăm, ne găsim partenerii și divertismentul favorit, totul într-o libertate aparent absolută. Dar ne învârtim în cerc. Sfârșim prin a accesa aceleași pagini de web, a viziona același gen de programe, a prefera (“dând Like”?) același tip de postări. Libertatea absolută pare a avea o structură circulară, o formă repetitivă nesfârșită a confirmării și validării, în care reveriile noastre sfârșesc mereu înapoi în sine, iar opiniile noastre se întăresc.

Calitativ acest tip de comportament nu este modern sau postmodern. Lucrurile se prezentau într-o manieră similară acum câteva secole și și acum câteva generații. Bunicii cumpărau aceleași ziare an de an iar statutul social definea în general cercul de prieteni. Există însă o diferență majoră: nicicand în istoria lumii informația nu a fost mai disponibilă, iar comunicarea mai facilă. În principiu este mai ușor acum decât oricând să auzim alte puncte de vedere, să intrăm în contact cu alte bresle și categorii sociale. Cu toate acestea, comunicăm în cerc restrans și ne informăm unidirecțional. Granițele devin, în ciuda facilităților, tot mai greu de trecut. În plus, fluxul informațional este mult mai intens astfel că lucrurile sunt accelerate. Cu alte cuvinte daca aspectul calitativ nu diferă, cel cantitativ este cu siguranță diferit.

Zilnica plimbare a utilizatorului de Internet prin tărâmul digital este străjuită de algoritmi puternici. Aflați în spatele paginilor web pe care le accesam, aceștia determină conținutul cel mai potrivit pentru noi, de la publicitatea înșurubată în marginile paginilor web, la conținutul lor și la linkurile vizibile în diferite articole sau note de subsol. Fiecare accesare, fiecare click lasă o urmă înregistrabilă în baze de date gigant pe care companiile și corporațiile le colectează, cumpară și analizează. Încetul cu încetul, personalitatea ta (anomimă sau nu) contribuie la crearea unui profil virtual menit sa stabilizeze castigurile celor care ne privesc. Algoritmii sunt destinați să ne întărească interesele, să ne anticipeze nevoile, să ne prezinte un conținut căt mai apropiat de ceea ce credem și vrem să vedem. Cum succesul online al companiilor și rețelelor media se sprijină pe acceptul nostru, algoritmi nevăzuți determină conținutul cel mai probabil pentru a maximiza timpul pe care-l petrecem pe un site sau altul. Sfârșim astfel într-o capcană în care ceea ce suntem este întărit, iar ceea ce putem fi este eliminat.

Exemplele sunt prea numeroase și merg de la faimosul Google care adaptează rezultatele în funcție de paginile pe care le citim, la Instagram, Facebook, Amazon, Twitter etc. Nici unul dintre acești giganți nu lasă la voia întamplării vreun aspect al vieții noastre online. În Octombrie 2016, cancelarul German, Angela Merkel cerea marilor platforme online să transparentizeze procesul de soartare a informației, argumentând că prin utilizarea acestor algoritmi ele crează “bule de opinie”, care distorsionează percepția asupra realității.

Iar consecințele sunt cât se poate de evidente, chiar tragice. Plecând de la opinii moderate, dar care inclină într-o parte sau alta, este ușor de imaginat cum un flux informațional extrem de puternic, venit din multiple surse, și polarizat într-o anumita direcție, poate conduce mintea, într-un interval foarte scurt, la extremism. Ajungem astfel în ipostaza în care, plecând de la o optică aproape identică asupra realității sfârșim prin a percepe realități diferite, imaginare, construite din cuvinte și imagini așezate în pagină de algoritmi meniți să ne facă viața mai ușoară, mai simplă și mai fericită. Se pune astfel punct toleranței, pentru că diversitatea, de orice natură, nu-și are loc într-o astfel de realitate decupată în jurul profilului personal al consumatorului.

Limitarea interacțiunilor noastre cu informația, are dept consecință și retezarea capacității creatoare. Bazată pe un efort susținut, de a îmbrățișa concepte și legături noi între noțiuni cunoscute, de a explora – activ – noi orizonturi, creativitatea își pierde motorul principal atunci când informația prezentată este menită a repeta trecutul. Creativitatea nu poate fi copiată de mașini dar acestea cu siguranță pot diminua potențialului creativ.

În 2011 Netflix a luat una dintre cele mai importante decizii din istoria sa – trecută sau viitoare. Netflix a realizat că telespectatorii versiunii britanice a serialului House of Cards tind să prefere filmele regizorului David Fincher și, de asemenea, filmele care-l au în distribuție pe Kevin Spacey. În baza acestor date, a achizitionat drepturile de autor și a investit în amintitul serial 100 de milioane de dolari pentru a produce 2 sezoane ale versiunii americane [1]. Această decizie s-a bazat în întregime pe analiza datelor utilizatorilor.

Pentru prima oară, succesul în arta cinematografică a fost construit de un algoritm. Dacă un algoritm dictează alegerea unui show, a actorului principal și a directorului, care mai este piața libertățatii de creație? Ce va împiedica o altă versiune a algoritmului să dicteze unghiurile de filmare, cromatica sau să “ajusteze” dialogul? Se elimină astfel din start posibilitatea apariției unor serii noi, ca Breaking Bad de exemplu, fundamental diferite de ceea ce consumatorii au văzut în trecut. Mai mult, regizorii sau actorii mai puțin cunoscuți au puține sanse, și și atunci când vor avea o șansă, selecția va fi facută, cel mai probabil, de o mașină, de un algoritm avansat.

Citeste intreg aricolul si comenteaza pe Contributors.ro