Creierul nostru funcționează astfel: când spunem „Nu îmi doresc să văd vărsare de sânge”, mesajul ajunge întâi la noi în forma sa pozitivă, adică „îmi doresc” – avertismentul unui cercetător despre riscurile creșterii violenței în România

O recentă declarație a lui George Simion, care a spus că nu a contestat alegerile în noaptea lor, ci mai târziu, pentru că nu și-a dorit vărsare de sânge, se înscrie pe linia creșterii violenței, care nu rămâne verbală. „Rezultatul poate fi unul tragic”, explică un cercetător din Iași, pentru că creierul nostru are un fel propriu de a procesa informația. 

„Doar pentru că am evitat o vărsare de sânge nu înseamnă că putem fi luați de proști”, a spus George Simion, marți, 20 mai. El a adăugat că nu vrea să vadă „vărsare de sânge în țara noastră, care să justifice haosul și preluarea puterii de către unii”.

„Există în discursul dlui Simion un aspect despre care nu se prea discută. Mă refer la procesarea negării”, spune Alexandru Cohal, cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iaşi.

Ce înțelege un copil când îi spui ”Ai spart cana, însă n-o să te bat”

Procesarea negării este o teorie care explică felul în care creierul uman înțelege informațiile. „Psihologii au observat prin anii 1960 că creierul procesează enunțurile negative pornind de la versiunea pozitivă a respectivelor enunțuri, pe care apoi o răstoarnă”, explică Alexandru Cohal într-un articol din Contributors.  

„Se poate observa, spre exemplu, că dacă-i spui unui copil „Ai spart cana însă n-o să te bat”, există o mare probabilitate ca informația cu care copilul rămâne să fie „te bat”. Comunicatorii spun celor ce se pregătesc să vorbească în fața mulțimilor să folosească cât mai puține verbe negative, deoarece există dovezi că informația pozitivă este mai ușor de procesat și are mai multe șanse să fie fixată în mințile oamenilor”.

„În același timp, se pare că, pentru ajunge la negare, mintea noastră construiește mai întâi varianta afirmativă a acțiunii, a conceptului”. Modul în care înșirăm cuvintele are asupra minții noastre un efect”, conform cercetătorului.

„Conform acestui model interpretativ, când Simion spune „nu îmi doresc să văd vărsare de sânge”, mesajul ajunge într-o primă instanță la noi în forma sa pozitivă, adică ”îmi doresc”. Ulterior creierul creează versiunea negativă: „nu îmi doresc””, a adăugat Cohal, doctor în lingvistică, Università di Pavia, Dipartimento di Studi Umanistici. 

„Tot după același model, se pare că varianta pozitivă mesajului tinde să se fixeze în mintea noastră, deoarece producerea formulei negative a comunicării necesită un efort cognitiv mai mare decât producerea celei pozitive”. 

Alexandru Cohal: Să nu subestimăm efectele violenței vorbirii în viața reală

„O concluzie de etapă ar fi că violența simbolică, inclusiv ori mai ales cea a vorbelor a crescut mult în contextul acestor alegeri prezidențiale, și că ea nu trebuie subestimată. Orice persoană rezonabilă, mai ales un politician ar trebui să se abțină în public de la un astfel de discurs, și nu este târziu ca dl Simion sau alte personalități politice să se corecteze”, susține cercetătorul din Iași.

„Pericolul este ca, prin prezentarea repetată în spațiul public de cuvinte și gesturi, auditoriul să fie chemat să simtă, să gândească și să se poziționeze extrem de net față de mesaj, iar rezultatul poate fi unul tragic”.

„Limbajul are, pe lângă funcția de a descrie realitatea, o rezultantă practică, aceea de a determina interlocutorul să treacă la acțiune. Dacă creatori importanți de discurs vor umple spațiul public cu fraze violente, este chestiune de timp până când violența simbolică se va transforma în violență fizică”.

„Evident, aici sunt multe nuanțe, o anumită agresivitate în limbaj există în toate straturile societății noastre, problema este cine o propagă și în ce situații de comunicare. Vedem, și în discursul lui Simion, că în loc să dea exemplu de moderație și sobrietate în limbaj, retorica violenței este progresiv escaladată, riscând să aducă publicul într-o zonă în care dialogul rațional, făcut din argumente și interpretări, să-și piardă relevanța”, a mai spus  Alexandru Cohal.