„Eroarea factuală” a lui Nicușor Dan criticată deschis de un cunoscut politolog, în cazul lui Călin Georgescu. Ce „spectacol regizat de Parchet” denunță
Un cunoscut profesor de științe politice atrage atenția asupra unei „erori factuale” făcute de Nicușor Dan atunci când președintele a decis să comenteze noul dosar penal al lui Călin Georgescu.
Decizia instanţei în cazul lui Călin Georgescu, care a respins propunerea de arestare preventivă şi a dispus control judiciar, nu spune nimic despre vinovăţia sau nevinovăţia fostului candidat la prezidenţiale, însă poate avea consecinţe politice importante, consideră politologul Cristian Pîrvulescu.
Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni.
Abonamentele dascălilor sunt distribuite prin două organizații de educație care investesc în profesori.
„Eroare factuală” a lui Nicușor Dan
Decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA afirmă că problema nu este doar decizia judecătorului, ci şi modul în care instituţiile statului au ales să gestioneze cazul şi, mai ales, spectacolul public creat în jurul reţinerii lui Georgescu.
Pîrvulescu spune, într-o declarație pentru News.ro, că preşedintele Nicuşor Dan ar fi trebuit să se abţină de la orice comentariu referitor la dosar.
Mai mult, afirmaţia șefului statului potrivit căreia, din informaţiile pe care le avea, dosarul nu are legătură cu alegerile anulate din 2024 reprezintă, în opinia politologului, „o eroare factuală”.
„Sigur că preşedintele ar fi trebuit să nu facă niciun comentariu. De altfel, a încercat să se abţină. Dar faptul că a precizat că, din câte înţelege, din câte a citit în presă, pare să nu fie vorba despre nimic referitor la alegeri, a fost deja o eroare, o eroare factuală”, afirmă Cristian Pîrvulescu.
Politologul invocă în acest sens informaţiile din dosar referitoare la banii care ar fi fost folosiţi în context electoral.
„Pentru că, de fapt, este vorba despre bani care au fost folosiţi în alegeri”, spune Pîrvulescu.
„Rolul instituţiilor”
În ceea ce priveşte intervenţia preşedintelui în cazul Georgescu, Pîrvulescu invocă principiul separaţiei puterilor în stat.
„Oricât ar scrie în presă, rolul instituţiilor, pe baza separaţiei puterilor în stat, este să nu comenteze”, afirmă el.
În acelaşi timp, politologul consideră că decizia instanţei de a respinge arestarea preventivă şi de a impune control judiciar nu reprezintă ceva ieşit din comun în raport cu practica judiciară.
„Faptul că Tribunalul a respins cererea de arest şi a dispus controlul judiciar pentru două luni de zile este o problemă a procurorilor”, spune Pîrvulescu.
„De fapt, instanţa a luat decizia care este obişnuită în astfel de cazuri”, a adăugat el.
Profesorul de științe politice descrie hotărârea drept una previzibilă, în condiţiile în care dosarul este vechi şi, din perspectiva lui, nu apăruse un element nou care să justifice în mod evident o măsură atât de severă.
„O decizie previzibilă, până la urmă, pentru că toţi vorbim de un dosar vechi, în care nu s-a întâmplat practic nimic nou”, spune politologul.
Iar în cazul acuzaţiei de înşelăciune, explică el, arestarea preventivă este mai degrabă excepţia.
Politologul insistă însă asupra unei delimitări esenţiale: decizia instanţei nu înseamnă că Georgescu a fost declarat nevinovat.
„Justiţia nu spune nimic despre vinovăţie sau nevinovăţie. Altfel spus, ancheta merge mai departe cu aceleaşi probe”, arată el.
Versiunea „victoriei” lui Georgescu, respinsă
În spaţiul public, decizia instanţei a fost însă prezentată de susţinătorii lui Georgescu drept o victorie. Pîrvulescu respinge această interpretare.
„Nu este nici pe departe o victorie, dar este prezentat aşa din primul moment”, afirmă politologul.
El aminteşte reacţiile susţinătorilor fostului candidat şi faptul că Georgescu însuşi s-a declarat nevinovat şi a susţinut că dosarul este instrumentat politic.
„Am văzut că a fost întâmpinat cu urale şi se declară nevinovat şi că este un proces instrumentat politic”, spune Pîrvulescu.
Problema majoră
Politologul Cristian Pîrvulescu. Foto: Inquam Photos / Ilona Andrei
Pentru profesorul de științe politice, tocmai aici se află una dintre problemele majore ale situaţiei: nici reţinerea, nici controlul judiciar nu schimbă în mod fundamental comportamentul electoratului care a rămas fidel lui Georgescu.
El consideră că acest electorat nu este omogen.
„Este foarte probabil că electoratul său nu este format doar din persoane care îi sunt fidele, ci sunt şi mulţi dezamăgiţi”, afirmă politologul.
În spatele acestei fidelităţi sau al acestei atracţii politice se află, potrivit lui Pîrvulescu, o problemă mai largă a societăţii: neîncrederea în instituţii.
„Asta vorbeşte despre neîncrederea în instituţii şi lipsa de informare care hrănesc această credinţă în salvator”, spune el.
„Trimisul” divinității
Pîrvulescu descrie imaginea construită în jurul lui Călin Georgescu prin ideea de „salvator”.
„Este trimis de divinitate pentru a salva”, afirmă politologul.
În această construcţie simbolică, spune Pîrvulescu, relaţia cu Biserica şi utilizarea unei imagini cu puternice conotaţii religioase joacă un rol important.
„De aici şi legătura pe care o conturează strâns cu Biserica, folosind toată această imagine, inclusiv în acest proces”, explică profesorul.
Prin urmare, ceea ce pentru instituţiile statului reprezintă o procedură judiciară poate fi interpretat de o parte a susţinătorilor lui Georgescu ca încă o etapă a unei poveşti despre persecuţie şi rezistenţă în faţa sistemului.
Pîrvulescu denunță „spectacolul” legat de reținerea lui Georgescu
Cea mai dură parte a analizei lui Cristian Pîrvulescu vizează modul în care autorităţile au prezentat operaţiunea.
Politologul vorbeşte despre „spectacolul” creat în jurul reţinerii lui Georgescu: ridicarea din trafic, percheziţiile şi apariţia cu cătuşe.
„Spectacolul, mă rog, tot acest spectacol regizat de Parchet, cu ridicare din trafic, cu nouă ore de percheziţii, transmise live, cu ieşire cu cătuşe, pare să intre în contradicţie cu decizia justiţiei”, spune Pîrvulescu.
El precizează însă că, din punct de vedere juridic, trebuie făcută o distincţie între modul în care este prezentată o anchetă şi decizia propriu-zisă a instanţei.
„Ăsta este standardul legal în situaţii de genul ăsta”, afirmă politologul.
Problema este efectul pe care această punere în scenă îl poate avea asupra publicului.
„Pentru Georgescu se va confirma scenariul persecuţiei, al unei victorii, exact cum s-a mai întâmplat şi în aprilie şi, până la urmă, va rămâne impresia că justiţia, dacă se ridică tonul, dă înapoi”, mai explică Pîrvulescu.
El avertizează însă că această concluzie este falsă.
„Ceea ce nu-i adevărat. Adică judecătorul nu a făcut altceva decât să-şi arate independenţa faţă de parchet. Iar asta înseamnă independenţa justiţiei”, punctează profesorul de la SNSPA.
Scăderea încrederii în justiţie
Pentru Pîrvulescu, problema nu este doar imaginea unui singur dosar, ci efectul cumulat asupra încrederii în instituţiile judiciare.
„Era evident că există un risc al modelului anticorupţie-spectacol, care a fost foarte mult exploatat şi care a dus la scăderea încrederii în justiţie”, afirmă politologul.
El face o precizare importantă: nu este vorba neapărat despre neîncrederea în sentinţele judecătorilor, ci în instituţiile care instrumentează dosarele.
„Şi nu în sentinţă neapărat, ci în justiţie şi în special în procurori”, spune Pîrvulescu.
În opinia lui, instituţiile ar trebui să ţină cont de efectele pe care modul lor de acţiune le produce asupra percepţiei publice.
„Ar trebui să reflecteze mai mult asupra imaginii pe care o produc, pentru că, în final, toate lucrurile astea se pot întoarce împotriva cazului”, afirmă el.
Şi mai important, adaugă Pîrvulescu, consecinţele se pot răsfrânge chiar asupra instituţiei.
„Şi împotriva instituţiei şi a rolului instituţiei, pentru că deocamdată nu ştim dacă dosarele au fost bune”, a arătat el.
„Imaginea abuzului”
Cristian Pîrvulescu rezumă astfel riscul pe care îl vede în modul de comunicare şi de prezentare a acţiunilor procurorilor: „Aici vedem foarte clar diferenţa între ceremonie, spectacol şi rezultatul tehnic, care se despart”.
Din această ruptură apare, în opinia politologului, o problemă mult mai profundă.
„Şi aici mitul instituţiei se fisurează. Asta este de fapt problema. Iar publicul vede doar forţa afişată fără acoperire procedurală. Forţa aceasta creează imaginea abuzului”, mai arată el.
Iar imaginea abuzului, susţine profesorul, nu face decât să alimenteze exact discursurile populiste şi teoriile conspiraţioniste pe care instituţiile statului încearcă să le contracareze.
„Confirmarea” primită de susținătorii fostului prezidențiabil
Pîrvulescu explică de ce o parte dintre susţinătorii lui Georgescu pot interpreta imaginile cu reţinerea şi cătuşele ca pe o dovadă a persecuţiei despre care vorbesc de luni de zile.
Călin Georgescu este escortat de către polițiști în afara sediului DIICOT după ce a fost reținut pentru 24 de ore, în București, 21 septembrie 2026. Inquam Photos / George Călin
„Oamenii care sunt oricum convinşi că este vorba despre o conspiraţie şi că omul luptă împotriva sistemului nu pot decât să aibă o confirmare a acestui fapt”, afirmă politologul.
El observă că reacţiile emoţionale ale susţinătorilor nu trebuie automat tratate ca fiind false.
„Lacrimile de pe TikTok nu erau nesincere. Este adevărat că unele s-au dus să facă transmisii de la DIICOT ca să-şi facă imagine, dar alţii plângeau cu sinceritate”, mai spune Pîrvulescu.
Pentru profesorul de științe politice, însăși această sinceritate a reacţiilor este un indicator al nivelului de polarizare şi radicalizare la care s-a ajuns.
„Tocmai ăsta este motivul pentru care instituţiile statului, cum e cazul DIICOT, nu trebuie să se joace. Pentru că fac mai mult rău decât bine”, a conchis politologul.
