INTERVIU. Românul din spatele victoriei Bulgariei la Eurovision, care lucrează cu DARA de la 16 ani, spune de ce „ar trebui să ne folosim mai mult de folclor” 

Eurovision,  „cel mai consacrat proiect muzical al lumii” cum este numit a fost câștigat de Bulgaria, pentru prima oară, prin interpreta DARA. Numele ei a apărut imediat și pe home page la The New York Times. Cum ar putea să arate piesa cu care România ar putea să câștige Eurovision? „Avem foarte mult folclor și foarte multe influențe și cred că ar fi mai bine să ne folosim mai mult de ele, mai mult decât o facem acum”, spune constănțeanul Cristian Tarcea, 33 de ani, cel care a lucrat la structura ritmică și sound-ul melodiei Bangaranga, alături de compozitoarea norvegiană Anne Judith Wik.

• Cariera lui Tarcea (cunoscut în lumea muzicală drept Monoir) este un pelerinaj al îndrăznelii artistice în continente și culturi diferite. Piesele produse de Monoir au strâns miliarde de vizualizări și au mare succes în topurile din Turcia, Grecia, Rusia, Coreea de Sud și India.
• Cu DARA lucrează de când artista avea 16 ani, explică el, într-un interviu pentru HotNews. Cum e să lucrezi cu o artistă de „o energie aparte”, atât de tânără. 
• Omul care și-a pus în palmaresul neoficial un Eurovision vorbește despre felul în care lumea ascultă muzica astăzi  „într-o eră a vitezei”. 
• „Lansat în urmă cu șapte decenii drept pilon în reconcilierea Europei de Vest după cel de-Al Doilea Război Mondial, Eurovisionul a ajuns nu numai cel mai urmărit spectacol muzical din lume, ci și, în multe feluri, sinonim cu proiectul pan-european”, susține cercetătorul Răzvan Floncea. Iar România s-a întors, generic vorbind, acasă.

Constănțeanul Cristian Tarcea este producător muzical, compozitor și DJ, dar și creierul din spatele label-ului Thrace Music, care a lansat artiști precum: Kate Linn, Brianna, Sandra N., Dharia, Iarina și mulți alții. 

Tarcea este cunoscut drept Monoir, în lumea artistică. Este, de asemenea, producătorul din spatele unor piese de succes. Printre acestea: „Lost In Istanbul” (140 de milioane de vizualizări pe Youtube), „Sugar & Brownies” (27 de milioane de vizualizări), „Your Love” (96 de milioane de vizualizări), „The Violin Song”(80 de milioane de vizualizări), „Chameleon” (48 de milioane de vizualizări), „Perfect” (11 milioane de vizualizări).

Piesele au strâns miliarde de vizualizări și domină de ani de zile topurile din Turcia, Grecia, Rusia, Coreea de Sud și India.

Colaborarea cu DARA a început mult înainte de acest hit, încă de când artista avea 16 ani. De altfel, Monoir și DARA au chiar un featured ce datează din 2018, „My Time”, lansat la Cat Music (casă de discuri din România lansată în 1991) și care a strâns 7,4 milioane de vizualizări. 

Tarcea a fost implicat și în alegerea Alexandrei Căpitănescu

Tarcea a făcut parte din juriul de specialitate ales de Televiziunea Română pentru Selecția Națională Eurovision România 2026, selecție în urma căruia Alexandra Căpitănescu a fost aleasă să reprezinte România în acest an. 

Din această poziție, Tarcea a evaluat și a notat piesele românești intrate în concurs, în timp ce melodia produsă de el pentru Bulgaria a ajuns să fie selectată pentru a reprezenta țara vecină. Despre cum acest lucru ar trebui să se simtă ca un dublu succes pentru România, dar și despre ce-ți trebuie ca să câștigi un concurs ca Eurovision, despre cum se face un hit și industria muzicală, în interviul de mai jos, acordat în exclusivitate de Monoir pentru HotNews.   

„Am vrut să ne distrăm, așa am început Bangaranga”

– Când ați început să lucrați la „Bangaranga”, ați simțit că poate deveni o piesă câștigătoare la Eurovision sau succesul v-a surprins inclusiv pe dumneavoastră?
– Cristian Tarcea: Adevărul e că în 2023, când ne-am adunat în studio, nu aveam de gând să facem ceva anume pentru Eurovision. Am vrut să ne distrăm și să facem ceva fun, fără bariere, fără limite. Așa s-a născut „Bangaranga”, cu mine, DARA și Anne-Judith în studio.

– Care a fost exact contribuția dumneavoastră la piesă? Cât din identitatea „Bangaranga” vine din structura ritmică și sound-ul minimalist pe care le-ați construit în studio?
– Prima ei versiune este produsă de mine, deci probabil că 80% din caracterul ei prezent a fost dat de mine. Dimitris Kontopoulos a venit ca și co-producător pentru a ajusta piesa ca timp și aranjament pentru Eurovision. Asta pentru că sunt niște cerințe mai stricte în privința timing-ului piesei și a aranjamentului. El având experiența Eurovisionului din multe alte ediții, contribuția lui se poate auzi în versiunea oficială de Eurovision lansată pe platforme.

„În 2026, oamenii sunt mult mai grăbiți”

– „Bangaranga” pare opusul pieselor Eurovision clasice, foarte încărcate. Credeți că publicul s-a săturat de spectaculosul artificial?
– Eu cred că o piesă nu trebuie să fie neapărat „gândită” pentru Eurovision. Atâta timp cât are un factor wow sau o parte catchy, s-ar putea să ajungă mai ușor la oameni. 

Suntem în 2026, long format-ul a devenit short format, oamenii sunt mult mai grăbiți, iar muzica trebuie să ajungă cât mai repede la om cu o parte catchy sau interesantă ca să nu îl pierzi. 

Bineînțeles, există în continuare nișa de muzică specifică Eurovisionului, foarte apreciată de către fani. Dar anul ăsta cred că am demonstrat că nu e nevoie de o piesă dintr-un anumit tipar ca să ajungi la public.

„DARA are o energie aparte”

– Cum a fost să lucrați cu DARA încă de când artista avea 16 ani. Ce ați văzut atunci la ea și ce are diferit față de alți artiști pop din regiune?
– DARA are o energie aparte pe care nu o pot explica în cuvinte și care se simte doar atunci când ești în jurul ei. De fiecare dată când intram în studio cu ea, mă simțeam energic și inspirat să fac muzică fără limite și fără direcții sau „șabloane”.

– Cât de mult a contat instinctul artistic al DAREI și cât de mult formula de producție construită de echipa internațională?
– Eu cred că tot momentul, piesa plus show-ul, a fost un concept, dacă pot să spun așa. De la piesă la ceea ce s-a văzut la televizor, a fost altceva. Și asta cred că a ridicat momentul. De asemenea, elementele orientale și tempo-ul care se schimbă pe drop au fost cumva o surpriză pe care am integrat-o încă din prima sesiune din 2023, imaginându-mi cum ar reacționa oamenii când ar asculta și cum ar simți schimbarea de tempo. 

Echipa de Directing of Show a reușit să implementeze excelent totul și să scoată în evidență conceptul prin coregrafie și momentul artistic.

– Bulgaria a câștigat Eurovision pentru prima dată din istorie cu o piesă făcută inclusiv de un român. Există un gust amar că trofeul nu a venit pentru România?
– Eu cred că atât Bulgaria, cât și România au făcut un show și o figură frumoasă. Pentru România, eu consider asta a fi un dublu succes. N-ai ce ne face, suntem peste tot noi, românii.

– În același timp, ați fost și membru al juriului Selecției Naționale din România. Cum ați trăit poziția asta dublă: jurat pentru România și compozitor pentru Bulgaria?
– A fost ceva neașteptat și surprinzător și pentru mine. În timp ce jurizam și eram în sală, am primit mesaj că Bulgaria va participa la Eurovision. Nu știam cu ce piesă sau cu ce artist. 

Am aflat abia când eram în sală la finala noastră locală – unde am susținut „Choke Me” încă din preselecții, pentru că mi-a plăcut foarte mult – că bulgarii vor participa cu DARA și cu piesa „Bangaranga”, produsă de mine. La ei s-a ales mai întâi artistul, după care piesa. De aceea a durat mai mult selecția lor.

– Ați avut vreun moment de disconfort știind că piesa dumneavoastră concurează direct cu România?
– Nu. Pentru mine, „Choke Me” este un fel de Yin și „Bangaranga” este Yang. Sunt două piese diferite, două momente diferite, iar cumva asta a fost un lucru minunat. Oamenii au văzut două spectacole fabuloase și diferite în același timp. M-am bucurat pe tot parcursul concursului pentru amândouă țările.

Despre Alexandra Căpitănescu: „Este un artist complet”

– Alexandra Căpitănescu a luat foarte multe voturi de la public și a terminat pe locul 3. Din perspectiva dvs., ce i-a lipsit ca să câștige Eurovision?
– Eu cred că Alexandrei nu i-a lipsit absolut nimic. Este un artist complet, iar piesa și momentul au fost foarte bune. A fost pur și simplu vorba de preferințe aici. La fel ca în muzică, e greu să îi mulțumești pe toți.

– România pare că a impresionat mai degrabă prin voce și show, în timp ce „Bangaranga” a mizat pe atmosferă și identitate sonoră. Credeți că România încă înțelege greșit Eurovisionul?
– Nu aș spune asta. Selecția Națională de anul ăsta mie mi-a dat de înțeles că România a prins curaj și are o direcție bună în ceea ce privește Eurovisionul. Ușor-ușor ne dăm seama că Eurovision este despre muzică în general și nu despre o anumită nișă, „nișa Eurovision”. Ne dăm seama că este vorba despre un concept, ceva nou, ceva ce poate stârni oamenii care urmăresc și ascultă la TV ceea ce se întâmplă.

„Trăim într-o eră a vitezei”

– De ce credeți că o piesă minimalistă, aproape hipnotică, a funcționat mai bine decât producțiile mari și dramatice din finală?
– Aș spune că pentru că sunt mai ușor de digerat și de reținut. Trăim într-o eră a vitezei, a social media-ului și a trendurilor. Cuvinte mai simple, repetitive, un hook bun. Și cred, mai mult decât orice, că are importanță și energia pe care o ai atunci când faci piesa. Iar DARA cred că a reușit să exprime nebunia pe care am avut-o în studio când am conceput piesa.

– Cum ar suna, în viziunea dumneavoastră, piesa perfectă pentru ca România să câștige Eurovision?
– Nu există o piesă perfectă, dar eu cred că România are multe de spus din punct de vedere muzical. Avem foarte mult folclor, avem foarte multe influențe și cred că ar fi mai bine să ne folosim mai mult de ele, sub o formă sau alta, poate mai mult decât o facem acum.

– După victoria asta, vă vedeți lucrând pentru România la o piesă care chiar să câștige Eurovisionul? Sau e mai simplu să construiești succes pentru alte țări decât pentru piața românească?
– Eu nu m-am limitat niciodată la a lucra doar cu artiști străini sau locali, doar că, de-a lungul timpului, mie mi-a plăcut să fac muzică în limba engleză, iar greutatea cu care poți intra pe piața muzicală din România m-a împins probabil să fac mai multă muzică pentru „export”, pentru piața internațională. 

Dar sunt deschis oricând să fac și pentru România așa ceva. Cu condiția să nu fiu în juriu. Atunci ar fi conflict de interese și nu ar fi OK.