Criză energetică în Italia și demisii în Guvern. „Dragă Giorgia, sunt obișnuită să-mi plătesc facturile și adesea și pe ale altora”

QatarEnergy a declarat marți stare de „forță majoră” pentru anumite contracte de furnizare de gaze naturale lichefiate (GNL) semnate cu Italia, Belgia, Coreea de Sud și China, scrie Euronews. Decizia companiei de stat qatareze – relatată de „Reuters” și „Al Jazeera” – vine în urma gravelor atacuri cu rachete iraniene din 18 și 19 martie asupra instalației de producție de la Ras Laffan.

Vestea fusese oarecum anticipată de CEO-ul companiei în interviurile din ultimele zile, în care Saad al-Kaabi vorbise despre necesitatea anulării unor livrări în urma pagubelor suferite de instalația care lucrează la North Field, cel mai mare zăcământ de gaze din lume, pe care Qatarul îl împarte cu Iranul, unde se numește South Pars, care a fost de asemenea lovit de raiduri israeliene.

Societatea de consultanță Kpler estimează o reducere de aproximativ 5 milioane de tone a exporturilor de GNL din Qatar și Emiratele Arabe Unite numai în martie, cu consecințe semnificative. Conform estimărilor Kpler, aproximativ 19 milioane de tone de gaze ar putea lipsi la apel până la sfârșitul lunii mai din regiunea Golfului.

Acest scenariu obligă Europa să intre într-o competiție acerbă cu giganții asiatici (China, Japonia și Coreea de Sud) pentru încărcăturile rămase, în timp ce stocurile europene stârnesc îngrijorare.

„Dragă Giorgia, sunt obișnuită să-mi plătesc facturile și adesea și pe ale altora”

După ce și-a confirmat agenda de miercuri, 25 martie, pentru a-și demonstra reticența de a demisiona din funcția de ministru al Turismului, Daniela Santanché a şi-a prezentat demisia, scrie Corriere della sera.

În urma votului „nu” la referendumul privind justiția, prim-ministrul Giorgia Meloni a dorit să „facă o curăţenie de primăvară”, iar Giusi Bartolozzi, șefa de cabinet din cadrul Ministerului Justiției, și subsecretarul de stat pentru justiție Andrea Delmastro Delle Vedove, au demisionat.

Marţi seara, Palatul Chigi a cerut într-un comunicat ca „urmând aceeași linie de sensibilitate instituțională, ministrul Turismului, Daniela Santanché, să ia o decizie similară”. Santanché, care până acum a fost protejată mereu de guvern, în ciuda problemelor sale juridice (trei moțiuni de neîncredere prezentate de centru-stânga), a ignorat această declarație.

Numai că apoi, e foarte probabil ca perspectiva unei demisionări în Parlament, cu o moțiune de neîncredere deja programată pentru luni, 30 martie, și aprobată de majoritate, să-i fi schimbat părerea. Posibilitatea de a fi înlăturată public din guvern în Parlament, cu sprijinul sau abținerea prietenilor săi din coaliție la moțiunea opoziției, trebuie să-i fi părut inacceptabilă. Un fiasco greu de dus pentru ea, fostă parteneră de afaceri a lui Briatore și regina cercurilor înaltei societăți, mereu semeaţă pe tocurile de 12 centimetri. Mai bine, atunci, să demisioneze și să plece înainte să devină un caz.

Misiva lui Santanché (destinată să facă valuri): „Nu vreau să fiu un țap ispășitor”.

„Dragă Giorgia, îți prezint, așa cum ai solicitat oficial, demisia mea din funcția de ministru pe care mi-ai încredințat-o și pe care cred că am îndeplinit-o cât am putut de bine și fără niciun inconvenient. Îți mulțumesc pentru recunoașterea și încrederea pe care mi le-ai arătat în acești ani de conducere a Ministerului Turismului. Am vrut (și sper că vei înțelege) să precizez public că tu ai fost cea care mi-a cerut să părăsesc această funcție, deoarece, așa cum am spus întotdeauna, aș demisiona doar la cererea ta explicită și publică. Am vrut să fie clar, de dragul onoarei mele, că mă retrag, nu doar din cauza unei cereri pe care liderul partidului meu o consideră utilă și potrivită. Am vrut și sunt dornică să subliniez că până în prezent, cazierul meu judiciar este impecabil și că dosarul concedierilor nici măcar nu a fost trimis în judecată.

Poate că ieri am fost puţin cam prea bruscă (cred că îmi înțelegi starea de spirit) atunci când ţi-am explicat reticența mea de a demisiona imediat, pentru că am vrut ca acest gest să fie separat de comentariile despre referendum, deoarece nu vreau să fiu țapul ispășitor pentru o înfrângere care, cu siguranță, nu a avut loc din vina mea, având în vedere rezultatul obţinut în Lombardia și chiar în propria mea municipalitate.

De asemenea, am vrut ca demisia mea să fie separată de problema contingentă și foarte diferită care îl implică pe onorabilul Del Mastro, care plătește și el un preț mare. După ce am clarificat acest lucru, nu am nicio problemă să spun „mă supun” și să fac ce îmi ceri.

Nu îţi voi ascunde că simt puțină amărăciune față de rezultatul carierei mele ministeriale, viaţa m-a obişnuit să-mi plătesc propriile facturi și adesea și pe cele ale altora. Ţin mai mult la prietenia noastră și de viitorul mișcării noastre.

Mesajul se încheie cu o formulă rece şi protocolară: „Cele mai bune urări”

Think tank-ul pentru climă Ecco a calculat că, în decurs de un an, Italia „ar putea înlocui echivalentul volumelor de gaze ale Qatarului prin economii

Revenind la criza energetică, Ministrul Mediului și Securității Energetice, Gilberto Pichetto Fratin, a încercat să dea asigurări marți, declarând că țara nu este „amenințată” în mod direct și subliniind fiabilitatea infrastructurii ENI. Totuși, ministrul a recunoscut că distrugerea instalațiilor de lichefiere a gazelor naturale din Qatar îi obligă pe cumpărătorii asiatici să concureze cu furnizorii obișnuiți ai Italiei, alimentând volatilitatea prețurilor.

În această situație de urgență, think tank-ul pentru climă Ecco a calculat că, în decurs de un an, Italia „ar putea înlocui echivalentul volumelor de gaze ale Qatarului prin economii, surse regenerabile, eficiență și electrificare, utilizând din plin infrastructura de import existentă și captarea emisiilor de metan de-a lungul lanțului de aprovizionare cu gaze algeriene”.

Analiza a fost publicată marți, cu doar câteva ore înainte de vizita prim-ministrului italian Giorgia Meloni în Algeria și explică modul în care Italia își poate consolida securitatea energetică și poate înlocui rapid aprovizionarea cu gaze lipsă, pe fondul unei noi faze de instabilitate semnificativă pe piețele energetice.

„Recurgerea la investiții în infrastructură nouă și în câmpuri de gaze nu este necesară”, observă Ecco, excluzând și căutarea de noi furnizori. „Italia ar putea înlocui structural echivalentul a peste 85% din importurile de gaze ale Qatarului în 12 luni pe trei fronturi: surse regenerabile, eficiență energetică și electrificarea consumurilor”.

Potrivit experților, „este esențial să se păstreze rezervele actuale de stocare a gazelor (în Italia, 44% față de media europeană de 29%) printr-un plan sistematic de economii, susținut de o campanie de conștientizare, pentru a evita suportarea unor costuri de umplere prohibitive pentru a readuce volumele la pragul de siguranță de 80%-90% necesar pentru iarna viitoare”.

Totodată, semnarea de noi acorduri de aprovizionare cu țări precum Algeria ar trebui să fie mai transparentă pentru a înțelege costurile reale pentru consumatori și întreprinderi, potrivit think tank-ului. (Material realizat cu sprijinul Rador Radio România)