Cronica Conferinței de Securitate de la Munchen. A fost nevoie de un an de război pentru ca occidentul să-și îngroape iluziile

Niciun oficial rus nu a fost invitat la Munchen, dar nu ar trebui să luăm de bună indiferența mimată a lui Vladimir Putin. Discursul său (de marți, 21 februarie ac.) a devoalat că la Kremlin au fost foarte atent urmărite dezbaterile Conferinței de Securitate de la Munchen, Vladimir Putin decretând că scopul lor ar fi fost „ascunderea adevărului” în privința adevăratelor intenții ale Occidentului legate de Rusia.

„Prin invadarea Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin a transformat simpla ciocnire a unor viziuni concurente într-o brutală, mortală realitate. La nivel global democrațiile liberale s-au trezit puse în fața provocărilor ridicate de autocrațiile revizioniste și încep să facă primii pași pentru a le oferi un răspuns pe măsură. Dar, pentru ca principiile democrațiilor liberale să prevaleze asupra ideologiilor autoritariste, democrațiile trebuie să-și reînnoiască viziunea dezirabilă asupra ordinii internaționale. O ordine internațională reînnoită, bazată pe reguli și având la bază principiile liberale, este absolut necesară pentru a consolida reziliența democrațiilor într-o eră a concurenței sistemice acerbe cu regimurile autocratice.„

Raportul Conferinței de Securitate de la Munchen, 2023

Ce a însemnat Conferința de Securitate de la Munchen în anul 2023? Prezența a 40 de lideri mondiali și a 100 de miniștri de externe și/sau ai apărării din 96 de state ale lumii, dar nu și a vreunui reprezentant al statului agresor Federația Rusă; cum ne aducem aminte, reprezentații Rusiei au lipsit și în 2022 de la reuniunea din capitala Bavariei. Principalul subiect de pe agenda conferinței din acest an a fost războiul din Ucraina, început acum un an, în zorii zilei de 24 februarie, la ordinul președintelui Vladimir Putin.

Față de anul anterior, când ministrul rus de externe Serghei Lavrov a fost invitat, dar a declinat participarea, în acest an președintele conferinței, Christoph Heusgen[2], a evitat în mod expres să invite vreo delegație rusă, pentru a evita să-i ofere președintelui rus Vladimir Putin și guvernului său o platformă de propagandă. Nici Iranul nu a fost invitat la Munchen, imputându-i-se ajutorul militar fățiș pe care în oferă regimului putinist.

Majoritatea participanților la conferință și-au abandonat iluziile în legătură cu Moscova și intențiile sale, nimeni nu mai vorbește astăzi despre dialog și negocieri cu Federația Rusă (nici măcar Emmanuel Macron sau Olaf Scholz), dar sunt evidente preocupările – așa cum acreditează și raportul conferinței – privind analiza riscurilor ce se ridică din contestarea ordinii globale post WW2.

OAMENI CARE NU S-AU FERIT SĂ DEFINEASCĂ PROBLEMA LA MUNCHEN

Ei sunt liderii de opinie care fac deliciul presei pentru că nu au rețineri diplomatice și nu-și cântăresc prea mult mesajele publice, ceea ce au făcut inclusiv la Munchen. Este cazul lui George Soros, cum ne-am obișnuit, dar și al unora dintre oponenții emblematici din exil ai lui Vladimir Putin: Ianna Nemțova, Mihail Hodorkovski, Irina Șerbakova sau Garry Kasparov, cunoscutul șahist.

George Soros, citat de Reuters[3], a vorbit la Munchen despre Rusia – țara cu cel mai mare teritoriu de pe planetă – și China – a cărei economie este a doua ca mărime din lume, ca fiind lidere ale unui grup în ascensiune de societăți închise, în care individul este subordonat voinței statului.

Țările din fosta Uniune Sovietică, crede George Soros, abia așteaptă să îi vadă pe ruși înfrânți în Ucraina, ca să-și afirme independența, ceea ce înseamnă că o victorie ucraineană ar duce la „…destrămarea imperiului rus, iar Rusia nu ar mai fi o amenințare pentru Europa și pentru lume”, ceea ce ar fi o mare schimbare în bine. Statele Unite sprijină Ucraina în lupta sa, dar – acreditează Soros – președintele Joe Biden l-ar fi avertizat pe Volodimir Zelenski privind unele limite ale acestui ajutor și necesitatea de a se evita un al treilea război mondial.

Pe de altă parte, în legătură cu China, George Soros consideră că strategia Zero Covid a președintelui Xi Jinping a afectat încrederea chinezilor în Partidul Comunist, instituind o stare de fapt care îndeplinește toate condițiile necesare pentru o schimbare de regim sau un alt tip de evoluție de acest gen.

Este începutul unui proces netransparent, ale cărui repercusiuni vor fi resimțite pe o perioadă îndelungată: Xi Jinping va rămâne probabil la putere, deoarece controlează ferm toate instrumentele de represiune (dar nu va rămâne în funcție pe viață), iar atât timp cât este în funcție, China nu va deveni forța militară și politică dominantă pe care Xi și-o dorește.

Ianna Nemțova a vorbit despre atitudinea rușilor față de ideea de democrație și crede că una din greșelile făcute după implozia URSS a fost insuficientul efort de a explica oamenilor simpli ce înseamnă democrația: „Pentru un posibil viitor democratic trebuie vorbit societății rusești. Majoritatea sunt neutri, nu sunt interesați de Ucraina, nu cred că nu pot avea vreo influență, așa că sunt pasivi. Cea mai importantă misiune a noastră este să îi ajutăm să reflecteze asupra atrocităților comise în Ucraina.”[4]

Mihail Hodorkovksi a explicat la Munchen că Vladimir Putin este, deocamdată, sprijinit de așa-numiții patrioți, dar pentru a fi sigur pe un sprijin mai larg, trebuie să le asigure rușilor bunăstarea economică; dar Putin nu poate face asta din cauza corupției, anacronismului social etc. Pe de altă parte, guvernul Rusiei va fi nevoit să investească în regiunile distruse ale Ucrainei pe care le ocupă, dar întrucât va continua să se confrunte cu sancțiunile occidentale, pe care nimeni nu se va grăbi să le ridice, îi vor lipsi resursele.

Așadar, conchide Hodorkovski, „Putin nu are de ales decât să ducă mereu războaie”, pentru că, altminteri, baza sa de sprijin îl va acuza nu a reușit să denazifice Ucraina sau să determine NATO să se îndepărteze de granițele Rusiei. Putin se poate menține la putere în contextul războiului – atenționează Hodorkovski -, doar „dacă primește o mână de ajutor din partea Occidentului” prin negocieri premature, susceptibile să împingă Ucraina într-un acord îndoielnic și nedrept.

O victorie a trupelor ucrainene este condiția prealabilă a democrației în Rusia, a susținut și Garry Kasparov: „Eliberarea de fascismul lui Putin trece prin Ucraina. Rușii trăiesc într-o bulă. Ea poate fi spartă doar dacă ideea imperiului se prăbușește datorită unei înfrângeri militare. Războiul va fi pierdut atunci când vor fi conștienți că pierd războiul.” Kasparov a insistat pe ideea că nicio cheltuială a Occidentului nu este excesivă pentru a sprijini Ucraina, dimpotrivă, ceea ce este de temut ar fi o relaxare a eforturilor din partea aliaților Kievului.

CE-A CERUT (DIN NOU) UCRAINA ȘI CE ASIGURĂRI AU OFERIT LIDERII OCCIDENTALI

Niciun oficial rus nu a fost invitat la Munchen, dar nu ar trebui să luăm de bună indiferența mimată a lui Vladimir Putin față de dezbaterile actuale din Occident privind susținerea Ucrainei. Discursul său (de marți, 21 februarie ac.) a devoalat că la Kremlin au fost foarte atent urmărite dezbaterile Conferinței de Securitate de la Munchen, Vladimir Putin decretând că scopul lor ar fi fost „ascunderea adevărului” în privința adevăratelor intenții ale Occidentului legate de Rusia.

Agresiunea rusă din Ucraina a fost într-adevăr subiectul care a dominat la Munchen, mai ales că reuniunea a avut loc aproape de data la care s-a împlinit anul de când Vladimir Putin a dat ordinul de invazie. Preocupările aliaților Ucrainei sunt firești, în condițiile în care Kremlinul nu dă niciun semn că ar dori să încheie ostilitățile, dimpotrivă, prin deciziile pe care le impune pregătește Rusia pentru un război de lungă durată, poate chiar de o escaladare.

Kievul – președintele Volodimir Zelenski – a insistat mereu că acestea sunt intențiile regimului Putin, dar a avut de fiecare dată parte de anumite rezerve venite dinspre unii dintre aliații săi, nu puțini opinând că Ucraina supralicitează pentru a implica tot mai mult și mai adânc Occidentul în lupta sa. După discursul susținut deunăzi de Vladimir Putin putem înțelege mai bine de ce, rând pe rând, liderii occidentali își abandonează iluziile privind intențiile președintelui rus și credința că se poate negocia cu acesta.

Vladimir Putin a vorbit din nou despre o conspirație occidentală preexistentă – înainte de anul 2014 – care și-ar fi propus distrugerea Federației Ruse și a poporului rus, luând forma unui conflict deschis, dar nedeclarat. Din acest motiv, pretinde Putin, Rusia ar fi ocupat în 2014 Crimeea, Donbass-ul și a invadat Ucraina în 2022, pentru a se „apăra” și va continua să o facă și de aici înainte, cu orice preț. „Zarurile au fost aruncate!”, a declarat în esență Vladimir Putin în fața audienței sale.

Revenind la Munchen, Volodimir Zelenski a insistat (a câta oară?) că Occidentul trebuie să urgenteze deliberările interne și deciziile în urma cărora să permită Ucrainei să-și doteze armata cu echipamentele și muniția de care are nevoie pentru a ține piept Rusiei: tancuri, artilerie grea, rachete cu rază mai lungă de acțiune, sisteme de apărare antiaeriană și avioane de luptă.

Orice întârziere în luarea acestor decizii favorizează agresiunea rusă, care nu mai vizează acum doar sudul și estul Ucrainei, ori capitala, ci și deschiderea unui nou front în sud-vest, prin destabilizarea Republicii Moldova și activarea trupelor sale din Transnistria.

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a preluat și susținut mesajul președintelui ucrainean, insistând că aliații Ucrainei trebuie să îi ofere urgent ce are nevoie pentru a rezista și pentru a se afirma ca o națiune independentă suverană în Europa, avertizând cu privire la consecințele unei eventuale victorii a Rusiei: „Unii sunt îngrijorați că sprijinul nostru pentru Ucraina riscă să ducă la escaladare. Dar riscul cel mai mare este dacă Putin câștigă. Vreau să fiu clar, nu există opțiuni lipsite de risc.”

Emmanuel Macron a oferit un discurs în care a insistat pe ideea – schimbându-și opinia anterioară, pe care a tot argumentat-o pe parcursul anului trecut – că la acest moment nu se poate pune problema unor negocieri cu Rusia, nu înainte ca Ucraina să își atingă, cu sprijinul nemijlocit al Occidentului, obiectivele în războiul său de apărare:

„Trebuie absolut să ne intensificăm sprijinul și efortul nostru de a ajuta rezistența poporului și armatei ucrainene și de a le permite să desfășoare contraofensiva, singura care va permite negocieri credibile în condițiile alese de Ucraina, de autoritățile sale și poporul său. Nu este momentul pentru dialog, pentru că avem o Rusie care a ales războiul, care a ales să-și intensifice războiul și care a ales să meargă până la crime de război și atacuri asupra infrastructurii civile. Rusia nu poate și nu trebuie să câștige acest război, iar agresiunea rusă trebuie să eșueze pentru că nu putem accepta banalizarea recurgerii ilegale la forță, pentru că în caz contrar întreaga securitate europeană și, în general, stabilitatea globală ar fi puse în discuție.”

Emmanuel Macron a fost completat de Olaf Scholz, care a mărturisit că guvernul său s-a eliberat de iluzii și la fel ar trebui să o facă întreg Occidentul, pregătindu-se pentru un război lung pe care Rusia pare decisă să-l poarte, așa că și Europa va trebui să ia în calcul să sprijine Ucraina atât timp cât va fi necesar. Scholz a ținut să-l contrazică pe Putin (implicit și Beijingul) arătând că nu livrările de armament occidental Ucrainei prelungesc conflictul, pe care Federația Rusă (care aduce zilnic tehnică și soldați pe teritoriul Ucrainei) îl poate opri în orice moment.

Pentru a nu alimenta succesul politicii revizioniste a Kremlinului, sprijinul pentru Ucraina trebuie intensificat, coordonat și derulat susținut, până când Vladimir Putin va înțelege clar că obiectivul său imperialist nu va fi atins și va trebui să-și retragă trupele, oprind astfel și războiul. Totuși, a insistat Olaf Scholz, trebuie menținut echilibrul între sprijinul pentru Ucraina și evitarea unei escaladări nedorite a conflictului, adică un război Rusia NATO purtat în Europa.

La Conferința de Securitate de la Munchen a participat și Wang Yi, principalul consilier în materie de politică externă al președintelui chinez Xi Jinping, care a anunțat Beijingul este pregătit să prezinte o propunere de pace pentru Ucraina, prin care „integritatea teritorială și suveranitatea tuturor țărilor vor fi respectate”. Wang Yi nu a oferit public alte detalii ale respectivului plan de pace, motiv pentru care anunțul său a fost întâmpinat cu reținere.

Șeful diplomației ucrainene, Dmitro Kuleba, a exclus preventiv orice eventuală cedare de teritoriu de către țara sa în schimbul păcii: „Un rol jucat de China în căutarea păcii este în interesul Ucrainei, dar integritatea teritorială a țării noastre nu este negociabilă. Nicio concesie și niciun compromis nu sunt posibile cu privire la integritatea teritorială a Ucrainei sau a oricărei alte țări din lume”.

Ministrul de externe ucrainean a confirmat că anumite detalii ale „planului de pace” chinez i-au fost prezentate verbal de Wang Yi, dar a negat că ar fi primit și un document oficial și detaliat din partea Chinei; a promis însă că dacă va exista un astfel de document, el va fi atent analizat la Kiev.

Reținerile Kievului par să fie întemeiate, dacă observăm modul în care a continuat turneul diplomatic al lui Wang Yi, care s-a deplasat luni (20 februarie) la Budapesta și marți (21 februarie) la Moscova pentru a prezenta „Inițiativa de Securitate Globală” gândită de președintele Xi Jinping, bazată pe așa-numitul principiu al securității indivizibile.

Zhang Jun, reprezentantul permanent al Chinei la ONU, a venit cu precizări suplimentare vineri, 17 februarie ac., explicând inițiativa lui Xi Jinping în următorii termeni: urmărirea unei securități absolute are ca efect împingerea Europei și a lumii întregi în tulburări tot mai serioase; Rusia și Ucraina trebuie să încheie cât mai repede un armistițiu și să înceapă negocierile de pace.

Iar Statele Unite, Uniunea Europeană și NATO să se așeze la masa tratativelor cu Rusia și să poarte negocieri după principiul securității indivizibile în Europa, despre instituirea unei structuri de securitate echitabile, eficace și sustenabile.

SECURITATEA LUMII NU ESTE PUSĂ ÎN PERICOL DOAR ÎN UCRAINA

Armenia și Azerbaidjan au încercat, în marja conferinței de la Munchen, să netezească calea spre o soluție pentru stingerea tensiunilor din Nagorno-Karabah, cu medierea secretarului de stat american Anthony Blinken.Întâlnirea a avut loc la câteva zile după ce premierul Armeniei, Nikol Pașinian, a anunțat că i-a prezentat Azerbaidjanului proiectul său pentru un tratat de pace.

La întâlnirea dintre Nikol Pașinian și președintele azer Ilham Aliyev, secretarul de stat american Antony Blinken a făcut apel la cele două țări să fructifice ocazia istorică de a face pace după trei decenii de conflict legat de Nagorno-Karabah. Nu s-a întâmplat însă niciun miracol, bariera neîncrederii între părți a rămas în continuare nedepășită.

Într-un comunicat difuzat la finalul întâlnirii de la Munchen, premierul armean a confirmat că s-a discutat despre proiectul său și a reafirmat dorința țării sale de a încheia un tratat care garantează o pace pe termen lung, în timp ce, de partea sa, președintele Ilham Aliyev a salutat maniera constructivă în care s-a desfășurat întâlnirea mediată de Antony Blinken și a promis că va studia propunerile armene.

De remarcat în privința acestui conflict cald din Caucaz, este că Armenia și Azerbaidjan, state care sunt tradițional legate de centrele de putere de la Moscova și Ankara, au fost de acord să demareze un proces de negociere diplomatică mediat de Statele Unite, o putere care nu este bine privită de niciuna dintre cele două capitale tutelare și autoritariste.

Dezvăluirile publice făcute de președintele Volodimir Zelenski, confirmate ulterior de Maia Sandu, președinte al Republicii Moldova, privind planul de destabilizare a acestui stat fost sovietic prin răsturnarea actualei guvernări proeuropene și înlocuirea sa, prin forță, cu una pro-moscovită au constituit de asemenea subiect de discuții la Conferința de Securitate.

În marja conferinței, președintele Maia Sandu a avut o întâlnire cu secretarul de stat Anthony Blinken, care s-a declarat îngrijorat de provocările permanente ale Rusiei vizând securitatea Republicii Moldova. Preocuparea Statelor Unite privind stabilitatea Republicii Moldova a fost reafirmată zilele trecute și de președintele Joe Biden, în discursul său de la Varșovia.

Volodimir Zelenski a revenit asupra subiectului legat de Republica Moldova, explicând că Ucraina este nu doar preocupată de stabilitatea Republicii Moldova, dar și îngrijorată de posibilitatea ca rezultatul destabilizării – dacă se va reuși o lovitură de stat la Chișinău – să fie acela al deschiderii unui nou front la granița cu Transnistria, cu acceptul și complicitatea nou-instalatei puteri pro-moscovite care ar prelua puterea.

Chiar dacă Rusia nu a fost reprezentată la Munchen, Wang Yi s-a străduit să facă uitat acest lucru, arătând cu aplomb că parteneriatul ruso-chinez, menit să confrunte Occidentul, nu este o glumă și nici nu ar trebui tratat ca atare. În primul rând, Wang Yi a ținut să avertizeze încă o dată că Beijingul se va ocupa cât de curând de chestiunea Taiwanului, care este „teritoriu chinez, nu a fost niciodată independent și nici nu va fi”.

Alexandru Lăzescu vede prezența lui Wang Yi la Munchen ca pe o escală, înainte de misiunea sa principală de la Moscova, pentru o întrevedere cu Vladimir Putin, cu care să fixeze condițiile viitoarei vizite a președintelui Xi Jinping în Rusia. Oprirea din capitala Bavariei a avut rolul de a transmite Occidentului trei mesaje: China rămâne un aliat al Rusiei, are ca obiectiv strategic decuplarea Europei de America și se pregătește pentru reintegrarea Taiwanului.

Și a mai făcut ceva Wang Yi în cursul acestui turneu: provocat fiind de partea americană să recunoască trimiterea de armament către Rusia, a replicat în termeni care nu lasă loc prea multor dubii că, da, China livrează Rusiei tot ce are nevoie, parteneriatul dintre cele două state funcționează pe deplin, iar Beijingul nu acceptă lecții de la Washington. Știm cum stăm, ceea ce este bine. Munchenul a limpezit apele și a îngropat iluziile în privința lumii în care trăim; fiecare parte beligerantă își strânge rândurile.

La finalul lucrărilor conferinței, guvernul landului Bavaria a acordat premiul Ewald von Kleist Suediei și Finlandei, pentru decizia istorică a guvernelor lor de a se alătura NATO. Din partea Suediei, premiul a fost primit de fostul premier Magdalena Andersson, care a demarat procesul de aderare a țării sale la NATO și de actualul premier Ulf Kristersson, în timp ce Finlanda a fost reprezentată la ceremonie de președintele Sauli Niinistö și de premierul Sanna Marin.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contribuotrs.ro