Cronică de film: Challengers
La mai puțin de zece zile după Nasty, văd Challengers, filmul din anul 2024 al regizorului Luca Guadagnino, a cărui acțiune se petrece tot în lumea tenisului. Și cum –necum în comportamentul de pe teren al celor două personaje principale masculine –Patrick Zweig și Art Donaldson- care se confruntă nu doar în sport, ci și în viața cea de toate zilele, nu am cum să nu identific o succesiune de aspecte ce i-au adus și ele, pe lângă talentul incontestabil, celebritatea protagonistului filmului regizorilor Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu. Trasul de timp, altercațiile cu arbitrul de scaun, comentariile care și unuia, și celuilalt le aduc puncte de penalizare.
Și pentru ca surpriza să fie cu adevărat completă, avem în film și două-trei minute în care își face apariția un tenisman de origine română, un tinerel pe nume Grosu, interpretat de Alex Băncilă. Așa că auzim și dulcea limbă românească cu înjurăturile aferente.
Numai că nu acestea sunt motivele care m-au făcut să-mi placă Challengers, în ciuda unor inegalități cum nu se poate mai evidente. Regizorul Luca Guandagnino a avut, firește, grijă să plaseze multe momente de tenis autentic. Bine jucate de Josh O‘Connor (Patrick), Mike Faist (Art Donaldson), adevărata mare surpriză fiind însă evoluția Zendayei, cea care o joacă pe Tashi Donaldson. Firește, toți cei trei protagoniști au avut parte de o pregătire de specialitate, despre Zendaya aflu că ar fi beneficiat și de o dublură, însă conform mărturiilor regizorului ea și-a învățat lecțiile atât de bine încât în majoritatea cazurilor s-au putut folosi filmările originale. Bine realizate de Sayaombhu Mukdeeproom și remarcabil valorate de Atticus Ross, semnatarul coloanei sonore a peliculei.
Tashi, Patrick și Art se cunosc încă din adolescență. Băieții erau de ceva vreme prieteni și coechipieri, legați printr-un parteneriat solid, consolidat probabil nu doar de traiul în comun în cantonamente, ci și de faptul că nu au trebuit să joace niciodată unul împotriva altuia. Lucrurile dintre cei doi devin însă ceva mai complicate îndată ce în poveste intervine Tashi. Adolescentă frumoasă, talentată care îi farmecă și pe unul, și pe altul. Un accident stupid o obligă, la un moment dat, pe Tashi să renunțe la activitatea competițională.
Iar din această clipă începe partea cu adevărat interesantă și dramatică a filmului. Conceput sub forma unui puzzle în care sunt amestecate momente diferite din relația complicată dintre cei trei. Rămasă astfel chiar și după ce Tashi se căsătorește cu Art, iar între cei doi bărbați pare să fi intervenit ruptura definitivă.
La 31 de ani, Patrick e încă relativ în formă, participă fără probleme la competiții, nu toate foarte importante, trăiește din ceea ce câștigă din tenis și tocmai de aceea uneori joacă doar pentru a se bucura de prima garantată de participare care îi permite să facă față frecventelor momente în care soldul cardului său de credit este zero. Patrick are însă în vedere și o participare la US Open. Cu totul alta este situația lui Art. Aparent fără griji materiale, împlinit în căsnicia cu Tashi, Art traversează totuși un moment de criză. Pierde competiție după competiție. Este bântuit de gândul retragerii.
Tashi, care funcționează pe post de coach, crede că o posibilă soluție de salvare ar fi înscrierea la un turneu nu cu cele mai mari pretenții. În care Art ar avea mari șanse de reușită. O reușită l-ar putea remonta moral. I-ar reda încrederea în sine. Ce scapă însă calculelor femeii e că la același turneu ar putea lua parte și Patrick. Fapt care se întâmplă aievea. De aici, din acest moment începe cu adevărat Challengers. De aici lentoarea face loc dinamicului. Cei doi foști prieteni se revăd, Trashi se revede și ea cu Patrick, reîntâlnirile nu sunt nicidecum fără complicații, unele chiar de ordin erotico-sentimental. Pentru prima dată în viață, Art și Patrick se află în condiția de rivali sportivi. Liniile narative se înmulțesc, acțiunea filmului e din ce în ce mai tensionată, mai ritmată, regizorul se joacă eficient pe axa timpului, amestecă un ușor și bine măsurat melodramatic cu o succesiune de lovituri de teatru.
Rezultatul e un emoționant și onorabil artistic film despre sport, atitudine sportivă, dragoste, rivalități de toate felurile, cinste și adevărata prietenie. Care nu se manifestă prin acceptarea de jocuri aranjate. _
INTERVIURILE HotNews.ro