Cronica de film: "Gran Torino" – Clint Eastwood, un very "grumpy old man"

Maraie, scuipa la oameni, doarme cu arma sub perna – acesta e Clint Eastwood in cel mai recent film pe care l-a regizat si primul de la „Million Dollar Baby” (adica din 2004) incoace, in care joaca. La 78 de ani (79 pe 31 mai), acest Sergiu Nicolaescu al cinematografului american se tine bine. „Gran Torino” este deasupra precedentului „Schimbul”/”Changeling”, iar autorul lui un „grumpy old man” pe care mai bine sa-l eviti decat sa-l calci pe bataturi.

Povestea din „Gran Torino” nu-i apartine lui Clint Eastwood (scenariul a fost scris de Nick Schenk, dupa ideea dezvoltata impreuna cu Dave Johannson), dar e o poveste care ar fi putut foarte bine sa-i apartina lui Eastwood, mai ales dupa cele doua aripi care s-au numit „Iwo Jima” si „Flags of Our Fathers”.

Personajul lui Walt Kowalski parca e facut dupa chipul si asemanarea lui Clint Eastwood. Veteran al razboiului din Coreea, proaspat vaduv, are doi baieti cu care nu s-a inteles niciodata si locuieste intr-un cartier de imigranti pe care-i uraste de fapt nediferentiat, pentru ca Walt Kowalski uraste pe toata lumea.

Dintre toti oamenii cu care a avut de-a face intr-o viata in care nu s-a legat decat de sotia si de cainele lui, Walt Kowalski are sansa, in ultimul ceas, sa ajute niste emigranti hmong. Asta il va face sa-si topeasca crusta de gheata de pe inima.

Emigranti asiatici sunt vecinii lui, cu care intra in relatie dupa ce ii ajuta punand pe fuga o banda rivala (nu din bunavointa, ci pentru ca i-au calcat gazonul.).

Filmul te tine si Clint Eastwood face un personaj pe care-l iei cu tine cand iesi din sala, desi il ingroasa uneori prin maraieli, scuipaturi si grimase. Actorul da cel mai bine atunci cand reduce motoarele dar, din moment ce el a fost regizorul, i-a fost imposibil sa aiba o a doua opinie.

Ingrosate si monocorde sunt si rudele eroului (nepoata e exagerat de nesimtita), ca si cum filmul ar fi realizat numai din punctul de vedere al personajului central care e un munte de mizantropie, drept pentru care crede ca toata lumea din jurul lui merita sa fie urata din principiu.

Nu aflam clar de unde vine ura acestuia, dar desfasurarea povestii ne incita si ne face sa cautam raspunsuri.

Exista in prietenia dintre fostul combatant din Coreea si familia de emigranti asiatici un miez pozitiv evident si, chiar daca felul in care se incheie filmul nu era poate cel mai bun posibil (el e relevant din punct de vedere simbolic), dramatismul istoriei triste a adolescentului Thao si a surorii lui, Sue, au o priza in real care da multa greutate filmului.

„Gran Torino” nu e o melodrama, desi are elemente de melodrama, dar e profund prin ceea ce implica in termeni de destin, si uman prin refuzul de a idealiza visul american din perspectiva emigrantilor care traiesc la discretia bandelor.

Acesti oameni n-au nicio sansa de a se ridica deasupra saraciei si a lipsei de viitor. Nu sunt prea multe filmele care vorbesc despre acest lucru. Pana la urma, solutia e sa pleci din ghetou, si nu poti pleca fara o masina dar, din nou, filmul e mai mult decat suma partilor componente.

Secventele cele mai savuroase sunt cele ale apropierii lui Kowalski de asiatica Sue si, mai ales, de fratele ei, Thao. Aici umorul replicilor anuleaza cu totul latura sobra a povestii pentru ca si viata e astfel construita; ea ne lasa sa ne credem ca maine va fi vreme buna.

E placut sa vezi ca regizorul le da timp personajelor sa evolueze, sa se schimbe, iar ritmul tihnit pe care Eastwood il imprima filmului, retro ca un Gran Torino 1972, pica asa de bine printre atatea filme de azi in care totul e grabit.

Nu are importanta ca povestea are o componenta propagandistica de actualitate pentru peisajul american – atata timp cat povestea e convingatoare. Stilistic, „Gran Torino” e de aceeasi granulatie cu „Mystic River”, fara a-l ajunge insa din urma.

„Gran Torino”/”Gran Torino” – regia Clint Eastwood, scenariul Nick Schenk, cu: Clint Eastwood, Bee Vang, Ahney Her, Christopher Carley, John Carroll Lynch. Ruleaza in Romania din 17 aprilie