Culisele procesului foștilor șefi ai Academiei de Poliție care au amenințat-o cu moartea pe Emilia Șercan: „Am fost hărțuită în permanență de ei și în instanță”

Emilia Șercan consideră că pedeapsa de închisoare cu suspendare pentru cei doi foști șefi ai Academiei de Poliţie care au orchestrat trimiterea amenințărilor cu moartea la adresa sa este una inechitabilă și nu reprezintă o formă de reparație morală. Jurnalista spune că a fost o perioadă „absolut înfiorătoare”, relatând pentru HotNews.ro ce a însemnat pentru ea acest proces care a durat mai bine de trei ani.

​Fostul rector al Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Adrian Iacob şi fostul prorector Petrică Mihail Marcoci au fost condamnați definitiv joi la trei ani de închisoare cu suspendare pentru şantaj, fiind acuzaţi că l-au determinat pe un poliţist de la Academie să-i trimită mesaje de ameninţare cu moartea jurnalistei Emilia Şercan.

Emilia Șercan a povestit pentru HotNews.ro despre momentul primirii mesajului în care era amenințată că va avea soarta Elodiei, dar și despre ce a urmat – un proces lung, pe durata căruia spune că a fost hărțuită și calomniată în permanență.

Redăm integral dialogul cu jurnalista Emilia Șercan:

„Nu putem, ca societate, să ajungem să ne mulțumim cu ‘bine că au luat și așa, bine că n-au fost achitați’”

Ai spus că este o nimica toată pedeapsa stabilită de instanță, ba chiar încurajator pentru oricine să organizeze kompromaturi sau să amenințe cu moartea și alți ziariști. La ce pedeapsă te-ai fi așteptat?

• Cred că ar fi fost mai echitabil ca pedeapsa să fie închisoare cu executare, pentru că toate circumstanțele care au fost găsite pentru acești oameni sunt, de fapt, agravante.
• Ei sunt ofițeri superiori în Poliția Română și în Ministerul de Interne. Unul este chestor. Mai sus de chestori nu poți să ajungi în Ministerul de Interne. Celălalt este comisar-șef.
• Unul dintre ei, rectorul Adrian Iacob, ajunsese să conducă instituția care, practic, formează viitorii ofițeri, oamenii legii, cei care trebuie să ne apere pe noi.
• Mihai Marcoci a fost ofițer de informații. Avea pregătire specială de ofițer de informații. Toate lucrurile acestea sunt circumstanțe agravante.
• Ei s-au folosit de funcție, s-au folosit de poziție, s-au folosit de cunoștințele acumulate în anii petrecuți în Ministerul de Interne. De toate aceste lucruri s-au folosit pentru a le pune în slujba amenințării unui jurnalist.
• Ar fi fost echitabil ca ei să primească închisoare cu executare.
• Nu vreau să împărtășesc ceea ce spun unele persoane: „da, dar e o mirare că în România totuși au fost condamnați, fie și cu suspendare”.
• Nu, nu putem ca noi, ca societate, să ajungem să ne mulțumim cu „bine că până la urmă au luat și așa, bine că n-au fost achitați”. Așa nu o să ajungem nicăieri, nu o să mutăm nici măcar un centimetru societatea aceasta mai departe.

„Ofițerul care mi-a trimis mesajul a ales să scrie doar atât pentru că i s-a părut prea dur ceea ce i se dictase la telefon”

Deci, în opinia ta, pedeapsa este una prea blândă?

• Eu zic că este o pedeapsă inechitabilă, având în vedere tot contextul. Mesajul acela este de o duritate foarte mare.
• Ofițerul care a trimis mesajul și care până la urmă a contribuit într-o formă la prinderea autorilor morali ai infracțiunii, a celor care l-au instigat, spune că mesajul care i-a fost dictat la telefon de către comisarul șef Marcoci a fost de o duritate înfiorătoare, dar el a ales să scrie doar atât pentru că i s-a părut prea dur ceea ce îi dictase Marcoci la telefon pentru a-mi scrie mie în acel mesaj de amenințare.
• Acest ofițer care a trimis mesajul a făcut aceste declarații în fața procurorilor și în fața instanței. Deci, el s-a gândit ‘Domne, nu pot să-i trimit așa ceva, e prea dur, este prea șocant, e prea înspăimântător’. Și atunci a ales să trimită doar această parte din mesaj. Este absolut oribil.
• Ce s-ar fi întâmplat, ce pedeapsă primea cineva care ar fi amenințat un judecător sau un procuror sau un alt polițist?
• De exemplu, nu s-au luat niciun fel de măsuri de restricție, ca în cazul autorilor violenței în familie, de exemplu, care primesc o interdicție de a se apropia de victimă. Cred că ar fi fost echitabilă, de asemenea, luarea unei astfel de măsuri, ca ei să nu aibă dreptul să se apropie de mine.

„În toată perioada procesului am fost hărțuită permanent”

• Oamenii aceștia m-au hărțuit și pe perioada procesului, m-au calomniat, m-au hărțuit inclusiv apărătorii lor. Unul dintre apărătorii celor doi m-a hărțuit în mod constant.
• M-au hărțuit inclusiv prin documentele depuse, prin formulările depuse instanță, prin apărările pe care și le-au făcut, prin atacuri la persoană. A fost o permanentă formă de hărțuire în instanță pe perioada procesului.
• Pentru mine fost o perioadă groaznică, o perioadă absolut înfiorătoare și nu consider că această sentință este o formă de reparație morală, pentru că au primit cu suspendare.

Care este cel dur lucru trăit în perioada asta de peste trei ani de proces?

• Cred că cea mai apăsătoare chestiune a fost nesiguranța și faptul că știi că ai dreptate, știi că de fapt adevărul și dreptatea sunt de partea ta, dar nu știi cum vor fi ele împărțite în final.
• Eu nu am vorbit public și am arătat tot timpul că sunt o femeie puternică și că îmi văd mai departe de viața mea, de viața mea profesională și așa mai departe, dar nu mi-aș dori niciodată ca un alt coleg de breaslă să treacă prin ceea ce am trecut eu și poate că la un moment dat voi povesti mai mult public despre cât de grea a fost această perioadă și cât este de greu să stai și să te gândești că pur și simplu totul poate să fie un joc de loterie.

Ai fost la toate termenele procesului, care a durat mai bine de trei ani?

• O dată pe lună eu eram la Curtea de Apel București, până anul trecut, când dosarul s-a finalizat în primă instanță și s-a mutat la Înalta Curte. După care, la fel, o dată la 6 săptămâni am fost la Înalta Curte, pentru că acolo termenele sunt ceva mai lungi.
• Am fost în instanță la fiecare termen pentru că am vrut să văd exact ce se întâmplă în acest dosar. Este un consum emoțional, este un consum de timp, este un consum din toate punctele de vedere să stai și să aștepți și să primești după niște ani de zile o formă de reparație și, de fapt, să constați că forma respectivă de reparație nu este suficientă.

„Mi-a fost frică și să urc în lift singură”

Care este primul lucru pe care l-ai simțit, la care te-ai gândit în momentul în care ai primit mesajul? Ai fost singură la Poliție în acea noapte?

• În momentul în care am văzut mesajul și m-am uitat peste el mi-am dat seama că este ceva foarte grav, iar primul meu instinct a fost să trec în fugă strada și să intru în bloc. Abia când am ajuns în lift am deschis mesajul și l-am citit.
• În noaptea respectivă mi-a fost frică să mă duc cu mașina personală la Poliție, dar în mai puțin de o oră eram deja acolo și reclamam amenințarea, depuneam plângere pentru amenințarea primită. Da, mi-a fost frică.
• La întoarcerea acasă m-a însoțit un polițist care m-a lăsat în fața ușii. Mi-a fost frică să mă sui în mașină pentru că nu știam dacă mașina mea e în regulă. Mi-a fost frică efectiv să intru în scara blocului, pentru că deja se făcuse spre 2 dimineața când am ajuns acasă și m-a însoțit până în fața ușii. Mi-a fost frică și să urc în lift singură. De aceea m-a dus polițistul pună în fața ușii.
• Am stat cu o stare de spaimă săptămâni întregi, până când polițiștii de la serviciul de investigații criminale – culmea, este același serviciu de investigații criminale de unde s-a scurs informația de la care a plecat compromatul, în luna februarie, anul acesta – au reușit să pună informațiile cap la și să dovedească, de fapt, implicarea rectorului și prorectorului Academiei de Poliție.

Când ai fost în acea noapte la Poliție care a fost reacția polițiștilor, ai simțit că ești luată în serios?

• Da. Polițiștii și-au făcut treaba admirabil atunci. Categoric că au luat în serios lucrurile și n-am simțit sub nicio formă că nu tratează cazul cu responsabilitate.
• De altfel, și în povestea de după ce am scris despre teza de doctorat a premierului Ciucă am simțit că polițiștii de la Investigații Criminale, unde m-am dus, și-au făcut treaba.
• Dar cu siguranță nu ofițerii de poliție de acolo au scurs informațiile și au scurs acea captură de ecran pe site-ul infractorului Rizea din Republica Moldova. Nu, au făcut asta șefi din Poliția Română, mahări din Poliția Română. Și o spun cu toată responsabilitatea. Este vorba despre șefii care, practic, beneficiază de pe urma relațiilor lor politice și a protecției politice pe care o primesc. Și acești mahări rezistă pentru că oamenii politici le oferă protecție.

„Vreau să văd acțiuni concrete pe care le face Guvernul pentru protejarea libertății de exprimare”

După decizia de ieri a instanței, Guvernul a transmis că „libertatea presei trebuie protejată și niciun jurnalist nu poate fi amenințat, intimidat sau agresat, iar Constituția României garantează libertatea de exprimare, care este valoare de bază a unui stat democratic”. Simți că se întâmplă asta?

• Eu am spus și atunci când am denunțat operațiunea de kompromat, iar Guvernul a trimis, tot așa, un comunicat din vârful buzelor, am spus că Guvernul nu trebuie să susțină libertatea de exprimare, ci trebuie să o protejeze. Să văd acțiuni concrete pe care le face Guvernul României pentru protejarea libertății de exprimare, nu să ne spună că susține libertatea de exprimare.
• Acum a ieșit foarte repede Dan Cărbunaru ca să anunțe că Guvernul condamnă pentru că acești doi oameni sunt plătiți de statul român. Cei care m-au amenințat pe mine nu sunt mafia, nu sunt interlopii, sunt angajați ai statului român, plătiți de Guvernul României, prin Ministerul de Interne. De aceea, probabil, a ieșit foarte repede ca să declare lucrul acesta, având în vedere, evident, și faptul că este vorba despre mine, jurnalista care a scris despre premierul Nicolae Ciucă.
• Și am văzut ieri că mai spunea că Constituția protejează. Păi ce să fac eu, când ies din casă să ies cu Constituția în mână ca să le-o arăt infractorilor sau să-i arăt Constituția domnului Nicolae Ciucă? Sunt vorbe. Dacă vrea să fie credibil acest guvern și premierul Nicolae Ciucă, avem nevoie să să facă lucruri. Nu e suficient să spună că susține libertatea de exprimare.

„Șansele sunt infime ca Ciucă să fie sancționat pentru plagiat”

Crezi că sunt șanse ca plagiatul premierului Ciucă să fie sancționat câtă vreme este prim-ministru?

• Șansele sunt infime. Facem o comparație cu ceea ce s-a întâmplat acum 10 ani, când și premierul de atunci, Victor Ponta, a fost acuzat de plagiat. Nu s-a întâmplat absolut nimic în perioada în care Victor Ponta a ocupat funcția de premier. A reușit, prin puterea politică pe care o avea, să blocheze analizarea tezei sale de doctorat și a demolat instituții, la fel cum se întâmplă și acum, în mandatul domnului Nicolae Ciucă. Dumnealui a blocat și în instanță analiza, dar analiza a blocat doar sesizarea celor 3. În momentul acesta, orice altă persoană din România poate să depună sesizare de plagiat la CNATDCU, iar pe legea actuală a educației CNATDCU ar trebui să verifice teza.

Citește și:

• Foștii șefi ai Academiei de Poliție, condamnați definitiv în dosarul șantajării jurnalistei Emilia Șercan / Ce a decis instanța privind plata de despăgubiri morale
• Jurnalista Emilia Șercan face public mesajul prin care a fost amenințată cu moartea de către foștii șefi ai Academiei de Poliție