Cum a ajuns Adormirea Maicii Domnului unul dintre marile Praznice ale creștinilor

Adormirea Maicii Domnului, ziua când cele mai multe dintre Mariile, Marioarele, dar și Marianii/Marinii aleg să-și sărbătorească onomastica, este unul dintre Praznicele Împărătești – cele mai importante evenimente în calendarul ortodox. Ziua de 15 august a fost desemnată de creștini să marcheze momentul când Maica Domnului, „adormită”, a fost „luată” la cer, în împărăția lui Hristos.

În calendarul ortodox, numele Maria apare de multe ori, dar cele mai importante zile sunt Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită în septembrie. Pe lângă marile sărbători dedicate Maicii Domnului, există și o serie de sărbători secundare, inclusiv cea dedicată Mariei Magdalena.

Sărbători majore dedicate Maicii Domnului, în calendarul ortodox:

August – Adormirea Maicii Domnului

Septembrie – Nasterea Maicii Domnului

Octombrie – Acoperământul Maicii Domnului

Noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Decembrie – Soborul Maicii Domnului (a doua zi de Crăciun)

Alte zile în care numele Maria este marcat în calendarul ortodox:

Ianuarie – Maria, sotia Sf. Xenofont

Aprilie – Sf. Cuv. Maria Egipteanca

Iulie – Sf. Marina, Sf. Maria Magdalena

Decembrie – Zamislirea Sfintei Fecioare Maria

Ce marchează creștinii pe 15 august?

„Moartea” Maicii Domnului este prezentată, în tradiția ortodoxă și în cea catolică deopotrivă, sub forma unei adormiri, nefiind definită clar și definitiv ca moarte fizică – dezbaterea pe această temă continuă. În spațiul ortodox, tradiția spune că Fecioara Maria a murit așa cum mor toți oamenii. Momentul nu este descris clar în Noul Testament, dar unele pasaje au fost interpretate ca prezentând trecerea Mariei în împărăția lui Hristos.

Aceasta este prezentată, în credința creștină, ca o ridicare „trup și suflet” a Fecioarei. În Biserica Catolică, aceasta a fost definită ca dogmă abia secolul trecut, în 1950. Dar referiri la moartea, adormirea, trecerea la Cer a Maicii Domnului au apărut încă din secolele 4-5, când apar primele învățături creștine referitoare la eveniment.

Una dintre tradițiile cele mai vechi, ce au „prins” și s-au perpetuat în învățătura creștină, spune că la adormirea Fecioarei ar fi fost aduși toți Apostolii, mai puțin Toma (versiune apărută în secolul al 7-lea). Cei prezenți ar fi fost martorii trecerii Mariei din această viață, iar ea a fost înmormântată. Mormântul ar fi fost deschis după câteva zile, când a sosit și Apostolul Toma, iar atunci s-a constatat că trupul ar fi dispărut din mormânt.

Două săptămâni de post strict preced sărbătoarea.

Istoricul sărbătorii, așa cum e notat de publicația Bisericii Ortodoxe Române, Lumina:

· „În secolul 2, Sfinţii Iustin Martirul şi Irineu al Lyonului vedeau uimitoare paralele între Eva şi Noua Eva, Fecioara Maria.”

· „După Sinodul al 3-lea Ecumenic de la Efes din anul 431, cinstirea Maicii Domnului s-a răspândit universal în comemorări liturgice şi rugăciuni. Astfel, au apărut sărbătorile închinate cinstirii ei, între care cea mai importantă este Adormirea Maicii Domnului.”

· „Referindu-se la această sărbătoare, părintele Efrem Filotheitul spune: „La Adormirea Maicii Domnului se cinsteşte omul cel mai sfânt în chipul Maicii Domnului”.”

Aceeași publicație îl citează pe Patriarh Daniel, potrivit căruia: „În ziua de pomenire a Adormirii Maicii Domnului ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu să fie ocrotitoarea familiilor întrucât a născut fiu şi ştie ce înseamnă să fii mamă. Îi cerem să fie şi ocrotitoarea fecioarelor, a tinerilor, a monahilor şi monahiilor, întrucât ea este deodată maică şi pururea fecioară (…) Maica Domnului, fiind ocrotitoarea întregii Biserici, este şi bucuria întregii Biserici”.

Moartea, adormirea, ridicarea în împărăția lui Hristos a Maicii Domnului sunt teme comune în artă. În secolele 14-17, multe picturi și icoane prezentau „moartea” Fecioarei, în prezența Apostolilor – vezi celebra pictură a lui Caravaggio, „Moartea Fecioarei”.

DIn secolele 15-16, însă, au început să devină tot mai populare, iar apoi predominante redările artistice ale ridicării la cer – vezi, de exemplu, celebra pictură concepută de Rubens pentru Catedrala din Antwerp, în secolul al 17-lea