Cum a motivat Înalta Curte desființarea sentinței de la Curtea de Apel Ploiești privind anularea alegerilor: „A comis un exces de putere”

Hotărârea pronunțată de judecătorul Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești, care a desființat decizia CCR privind anularea alegerilor prezidențiale din decembrie, a fost una nelegală, au concluzionat cei trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție care au soluționat recursurile formulate de CCR și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 

• Instanța supremă a desființat în totalitate hotărârea pronunțată joi de Curtea de Apel Ploiești. Decizia este definitivă însă reclamanta Gheorghița Popescu a introdus o cale extraordinară de atac ce se va judeca marți la Instanța Supremă.

În motivarea redactată pe 18 pagini, consultată de HotNews.ro, magistrații Instanței Supreme explică faptul că judecătorul de la Curtea de Apel Ploiești a făcut „un exces de putere”. 

De astfel, atât CCR, cât și Parchetul General au invocat în motivele de recurs că instanța de la Ploiești și-a arogat atribuții specifice puterii executive sau puterii legiutoare ori în domenii excluse puterii judecătorești. Mai exact un exces de putere, care presupune încălcarea principiului separației puterilor în stat.

„Prin exces de putere se încalcă ordinea constituțională și interesul public, instanța judecătorească exercitând funcțiile puterii judecătorești peste limitele statornicite prin Constituție. Or, instanţa de fond a comis un exces de putere atunci când, analizând cererea de chemare în judecată, a respins excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătorești invocată de reprezentantul Ministerului Public şi a reţinut caracterul de act administrativ normativ al hotărârii Curţii Constituţionale atacate, apreciind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004”, scrie în motivarea Înaltei Curți. 

Interpretări nelegale ale judecătorului de la Ploiești

Asemenea argumentelor invocate și de Judecătorii Curții de Apel București, care au respins cereri similate, Înalta Curte constată că nu există nicio dispoziţie legală care să instituie competenţa generală a instanţelor judecătoreşti în verificarea legalităţii deciziilor sau hotărârilor pronunţate de Curtea Constituţională ca autoritate de jurisdicţie constituţională.  

„Se constată că prima instanţă a apreciat în mod nelegal asupra competenței instanţelor judecătoreşti, faţă de dispoziţiile art. 126 din Constituție, raportat la art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa de control judiciar reţinând că aceste prevederi legale vizează exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative emise de autoritățile publice, pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004 sau ale legilor speciale. Constată Înalta Curte că, astfel cum a arătat în cele ce preced, hotărârea Curţii Constituţionale contestată a fost pronunţată în temeiul prevederilor art. 142 şi art. 146 lit. f) din Constituție, care statuează în arhitectura constituţională atribuția exclusivă a Curţii Constituționale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui, fiind un act jurisdicţional al autorităţii constituţionale. Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 370/2004, potrivit cărora „Curtea Constituţională, potrivit art. 146 lit. f) din Constituţia României, republicată, veghează la respectarea în întreaga ţară a prevederilor prezentei legi şi confirmă rezultatele sufragiului” au menirea tocmai de a sublinia rolul şi atribuţiile exclusive ale Curţii Constituţionale, prevăzute de norma constituţională”, mai scrie în motivarea Instanței Supreme.

„O interpretare greșită a Constituției”

Cei trei judecători ai ICCJ au considerat ca fiind lipsite de fundament legal considerentele sentinţei Curții de Apel Ploiești privind caracterul de act administrativ al hotărârii. 

În cazul de față, subliniază Instanța Supremă, „nu ne aflăm în prezența unui act emis de autorități publice în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci a unei act jurisdicţional al Curţii Constituționale, subsumat rolului său stabilit de art. 142 din Constituție, de garant al principiului supremației Constituției, cu privire la parcursul scrutinului prezidențial, precum și de garant al valorilor constituționale prevăzute”.

Distincția realizată de judecătorul fondului între regimul deciziilor şi hotărârilor emise de Curtea Constituțională, a pornit, spune Instanța Supremă, de la o interpretare greşită a Constituției și nu a avut în vedere şi natura atribuţiilor efective exercitate de Curtea Constituţională.

Imixtiuni în atribuțiile CCR

ICCJ subliniază în motivarea deciziei că judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii, acestuia fiindu-i interzis să înlăture de la aplicare dispoziții dintr-o lege organică, care are un caracter de normă specială în raport de legea contenciosului administrativ, pe motiv că acestea ar contraveni prevederilor constituționale. 

„Conduita instanţelor judecătoreşti de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituţia României, precum şi prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. În aceste condiţii, inadmisibilitatea acţiunii ca efect al constatării necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea prezentei cereri este motivată de natura juridică a actului a cărui anulare se solicită, hotărârea atacată fiind un act jurisdicţional al autorităţii constituţionale emis în exercitarea atribuţiilor constituţionale consacrate de art. 146 lit. f) din legea fundamentală, instanţele judecătoreşti neavând competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii acesteia, o interpretare precum cea dată de judecătorul fondului având semnificaţia unei imixtiuni a puterii judecătorești în atribuțiile jurisdicționale ale Curţii Constituționale”, au conchis cei trei magistrați ai ICCJ în hotărârea prin care au dispus casarea sentinței Curții de Apel Ploiești. 

Decizia pronunțată vineri de ICCJ este definitivă. Gheorghița Popescu, cea care a introdus acțiunea la Curtea de Apel Poloiești, a apelat la o cale extraordinară de atac-contestație în anulare, care are termen marți la Instanța Supremă.

Asalt asupra curților de apel

Peste 130 de cereri privind deciziei CCR privind anularea alegerilor s-au depus în perioada 8-17 aprilie la toate curțile de apel din țară. Cu o singură excepție, toate cele soluționate au fost respinse de instanțe. 

Una singură a fost admisă, provocând ample dezbateri în spațiul public. Judecătorul Alexandru Vasile a decis pe 24 aprilie admiterea unei asemenea solicitări, dispunând anularea hotărării CCR privind anularea alegerilor și suspendarea efectelor acesteia până la soluționarea definitivă a litigiului.

În motivarea deciziei, magistratul de la Curtea de Apel Ploiești susține că decizia CCR de a anula alegerile prezidențiale din 24 noiembrie a depășit limitele legale și constituționale. A invocat că instanța constituțională nu avea dreptul să intervină în acest mod fără o sesizare oficială și fără probe concrete.  

O investigație SNOOP.ro a explicat mecanismul contestațiilor împotriva deciziei CCR, a fost coordonat de o fostă judecătoare, acum influencer tiktok. Au urmat-o ofițeri MApN și familii întregi. 

Fosta judecătoare Lăcrămioara Axinte este cea care le indicat oamenilor cum să procedeze. Ea apare și pe lista celor care au deschis procese. Al ei a fost înregistrat la Curtea de Apel Suceava pe 11 aprilie 2025, însă a primit termen abia pe 20 mai 2025.

Axinte este urmărită, pe TikTok, de peste 31.000 de oameni și este cunoscută drept o fană a fostului candidat Călin Georgescu.

Aceasta are o experiență vastă în justiție. În vârstă de 59 ani, a fost judecătoare, ultima oară vicepreședinte al Tribunalului Botoșani (2022).