România are în vigoare o soluție de intervenție pentru situația în care aprovizionarea cu gaze naturale este afectată, iar cererea nu mai poate fi acoperită prin mecanismele obișnuite ale pieței, spune Ministerul Energiei, pentru HotNews. Prioritate în alimentare au gospodăriile și instituțiile vulnerabile, iar, în scenariul cel mai grav, statul poate impune restricții de consum pentru clienții industriali.
- Statul român ar trebui să încheie din timp contracte de import pentru perioadele geroase de la finalul iernii, nu să lase acest lucru la latitudinea furnizorilor, a declarat pentru HotNews Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
- Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.
- Nu «cumpărați» o lună sau un an de abonament, ci contribuiți la un serviciu de vigilență publică de care beneficiem în comunitățile noastre, indiferent de opțiunile politice diverse.
Planul de intervenție în situații de criză pe piața gazelor, stabilit printr-o hotărâre de Guvern din anul 2023, stabilește responsabilitățile autorităților, ale operatorilor și ale companiilor din sectorul gazelor naturale, precum și procedurile de coordonare cu instituțiile europene. Scopul este limitarea efectelor unei întreruperi a aprovizionării și evitarea unei situații în care alimentarea tuturor consumatorilor nu mai poate fi garantată, spun reprezentanții ministerului de resort.
Trei niveluri de criză până la intervenția statului
Planul distinge trei niveluri de criză: alerta timpurie, alerta propriu-zisă și nivelul de urgență. În prima etapă, autoritățile identifică riscurile și intensifică monitorizarea pieței. Se trece apoi la nivelul de alertă atunci când apar perturbări importante ale aprovizionării, dar piața încă poate gestiona situația prin instrumentele disponibile.
Nivelul de urgență este cel mai sever. Acesta poate fi activat atunci când cererea de gaze nu mai poate fi acoperită prin măsurile bazate pe piață, iar alimentarea consumatorilor este pusă în pericol. În această situație, autoritățile pot interveni direct și pot dispune măsuri care nu se bazează exclusiv pe mecanismele comerciale.
Cele trei niveluri nu trebuie să fie parcurse obligatoriu unul după altul. Activarea depinde de gravitatea evenimentului și de efectele sale asupra aprovizionării.
Cine ar putea fi deconectat dacă gazele nu ajung pentru toată lumea
În cazul unei crize, primele măsuri vizează creșterea volumului de gaze disponibil din producția internă, din depozite și din import. În situații extreme, sunt prevăzute inclusiv măsuri privind utilizarea gazelor din stocurile tehnice ale depozitelor, în limitele posibilităților de exploatare.
Dacă aceste măsuri de suplimentare a aprovizionării nu sunt suficiente, planul permite reducerea consumului și, în ultimă instanță, întreruperea alimentării unor categorii de clienți industriali.
Prioritate au clienții protejați, categorie care include în principal gospodăriile și anumite servicii esențiale.
Planul nu prevede care sunt consumatorii industriali care pot fi limitați sau deconectați, dar precizează că Transgaz evaluează necesarul de reducere a consumului pe baza prognozelor pentru următoarele 72 de ore. Furnizorii notifică ulterior clienții vizați, iar aceștia trebuie să aplice reducerile solicitate conform procedurii.
Marii consumatori de gaze ai țării nu mai funcționează
În trecut, planurile de urgență ale Guvernului precizau nominal care erau companiile unde se putea limita aprovizionarea cu gaze și chiar și cantitățile care pot fi disponibilizate de la fiecare. Aceste companii erau în special producători de îngrășăminte chimice, precum cele șase combinate din grupul InterAgro și Azomureș. În prezent, însă, toate aceste fabrici sunt oprite.
Recent, șeful unei mari companii din sectorul gazelor remarca ironic, într-o discuție informală cu un grup de jurnaliști, că unul dintre factorii care ne-ar putea ajuta să trecem cu bine peste această iarnă este tocmai faptul că nu mai avem mari consumatori industriali de gaze.
Planul menționat de Ministerul Energiei vorbește inclusiv de coordonarea dintre operatorii sistemelor de gaze și electricitate, aceasta deoarece criza se poate transmite și în sectorul energiei electrice, dacă sunt afectate centralele pe gaze care contribuie la producția de electricitate sau la furnizarea agentului termic. În anumite condiții, alimentarea unor centrale critice poate necesita un tratament prioritar, dacă oprirea lor ar pune în pericol funcționarea sistemului energetic.
Planul include și mecanisme de cooperare cu celelalte state membre ale Uniunii Europene. Dacă România nu poate asigura necesarul de gaze pentru consumatorii protejați nici după aplicarea măsurilor disponibile, poate solicita asistență în cadrul mecanismului european de solidaritate, în condițiile legislației comunitare.
Riscul cel mai mare este în februarie și martie
Potrivit răspunsului transmis de Ministerul Energiei, sursele de acoperire a consumului intern de gaze naturale în această iarnă sunt:
- capacitatea de producție internă curentă – 24 mil. metri cubi/zi (prin sistemul național de transport – 26 mil. mc/zi în total, cu consumatorii direct conectați);
- capacitatea de extracție din depozitele de înmagazinare subterană – 32 mil. mc/zi la începutul ciclului de extracție; pe măsură ce gazele naturale sunt extrase din depozite, capacitatea de extracție scade, în lunile februarie-martie atingând valori de aproximativ 20, respectiv 10 mil. mc/zi, în funcție de volumul existent în depozite, capacitatea de extracție depinzând de presiunea din zăcământ.
Așadar, la începutul iernii, fără niciun fel de import, România își poate asigura din producția internă și depozite un maxim de 58 de milioane de metri cubi pe zi. Consumul într-o zi normală de iarnă este de circa 50 de milioane de metri cubi pe zi, dar poate crește semnificativ în perioadele geroase. Recordul a fost de 73 de milioane de metri cubi pe zi în anul 2017.
Însă, așa cum arată răspunsul de la minister, în luna februarie vom avea doar 46 milioane de metri cubi pe zi asigurați, iar, în martie, doar 36 milioane de metri cubi pe zi. Dacă în acele luni vom avea parte de episoade geroase, va fi nevoie de importuri de gaze.
Ministerul precizează că nu statul român, ci furnizorii sunt cei care gestionează importurile: „Importul de gaze naturale în România este efectuat de către societăți comerciale (furnizori). În România, în conformitate cu prevederile Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, furnizorii de gaze naturale au obligația să asigure continuitatea aprovizionării cu gaze naturale a clienților, având în vedere faptul că aceasta reprezintă un serviciu public”.
Capacitatea de import a țării este de 24,2 mil. mc/zi, din care:
- Arad (RO) – Szeged (HU) – 7,2 mil. mc/zi;
- Giurgiu (RO) – Ruse (BG) – 2,5 mil. mc/zi;
- Negru Vodă (RO) – Kardam (BG) – 14,5 mil. mc/zi.
Expert: Statul ar trebui să încheie din timp contracte de import, ca o garanție pentru perioadele geroase
Însă aceasta este doar capacitatea teoretică, pentru că nu se știe în acel moment ce gaze vor fi disponibile în regiune sau la ce preț.
Dumitru Chisăliță, expert în gaze naturale și președintele Asociației Energia Inteligentă, a afirmat pentru HotNews că statul ar trebui să fie cel care încheie contracte de import pentru acoperirea perioadelor geroase de la finalul iernii.
„În ultimii ani, în februarie am avut episoade de ger care ne-au pus în pericol. Statul poate încheia contracte flexibile de import, prin intermediul Administrației Naționale a Rezervelor de Stat, care a primit recent licență de furnizare. Ar fi ca un fel de garanție, de asigurare că nu vom avea deficit de gaze. Ca un fel de investiție într-un dig în fața inundațiilor”.
El a explicat că, dacă nu vom face asta, am putea ajunge să importăm atunci la prețuri uriașe, pentru că în acele momente va fi o cerere mare de gaze în toată regiunea.
Chisăliță mai spune că, deși prețul gazelor pentru populație este plafonat la 0,31 lei pe kWh până la 31 martie 2027, consumatorii non-casnici, adică firmele și fabricile, vor plăti facturi chiar și de două ori mai mari la iarnă. Aceasta deoarece prețul gazelor pe piețele europene a ajuns la maximul ultimilor trei ani.
Autoritățile caută măsuri de sprijin pentru consumatorii non-casnici
Chisăliță se referă la mecanismul reglementat prin care producătorii interni de gaze sunt obligați să livreze anumite cantități la prețul de 110 lei/MWh către furnizorii care deservesc consumatorii casnici și către producătorii de energie termică, până la 31 martie 2027.
În schimb, diferențele de preț pe care nu le plătesc consumatorii casnici le vor plăti cei non-casnici, adică firme, fabrici și alte unități de producție, iar creșterile lor de costuri se vor reflecta, evident, în prețul produselor și serviciilor. Românii plătesc astfel facturi plafonate la gaze, dar dau mai mulți bani când merg la cumpărături.
La finalul lunii august, Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, spunea că autoritățile caută soluții pentru a sprijini consumatorii non-casnici de creșterile de prețuri la gaze.
„Există nevoia de a găsi soluții de sprijin, în conformitate cu regulile economiei de piață și ale ajutorului de stat european, dar și ținând cont de posibilitățile bugetului național și de sursele europene disponibile, pentru consumatorii industriali, care vor resimți creșterea prețurilor pe piața liberă”, a spus oficialul.
