Cum au schimbat vaccinurile lumea și de ce este important să îți protejezi copilul prin vaccinare: „După apariția lor, speranța de viață aproape că s-a dublat”

Vaccinarea a redus semnificativ povara bolilor infecțioase asupra omenirii și se consideră că doar apa curată a avut, de-a lungul timpului, un impact mai mare în combaterea acestora. Vaccinarea salvează anual aproximativ 3 milioane de vieţi în întreaga lume, estimează Organizaţia Mondială a Sănătăţii, iar numărul acestora este în continuă creștere, odată cu producerea şi utilizarea de noi vaccinuri.

În acest moment, sunt disponibile vaccinuri pentru prevenirea a peste 30 de boli și alte aproximativ 300 de vaccinuri sunt în curs de cercetare.

În ultimii 50 de ani, vaccinarea împotriva a 14 boli (difteria, Haemophilus influenzae de tip B, hepatita B, encefalita japoneză, rujeola, meningita A, pertussis, boala pneumococică invazivă, poliomielita, rotavirusul, rubeola, tetanosul, tuberculoza și febra galbenă) a contribuit în mod direct la reducerea mortalității în rândul bebeșușilor cu 40% la nivel global și cu 50% în regiunea africană, arată datele Organizației Mondiale a Sănătății.

„Unul dintre motivele pentru care, secole întregi, femeile făceau mulți copii și nu mai aveau timp să se ocupe de nimic altceva decât de creșterea lor este acela că o parte dintre ei nu supraviețuiau, în lipsa vaccinurilor”, a explicat prof. dr. Simona Rednic, medic primar Medicină Internă la Spitalul Judeţean din Cluj, în cadrul unui dezbateri din cadrul campaniei „Niciodată nu e prea târziu să te vaccinezi!”.

Dublarea speranței de viață, eradicarea sau reducerea drastică a răspândirii unor boli infecțioase cumplite, o schimbare radicală a poziției femeii în societate și călătorii în siguranță – sunt doar câteva dintre modalitățile în care vaccinarea a schimbat lumea în care trăim, în cei aproape 230 de ani scurși de la descoperirea primului vaccin.

Beneficiile sociale ale vaccinării

Pe lângă beneficiile medicale, vaccinarea are și beneficii sociale, explică prof. dr. Simona Rednic:

• Vaccinurile cresc speranța de viață.
• Permit călătorii în condiții de siguranță.
• Au avut un rol decisiv în ceea ce privește schimbarea radicală a poziției femeii în societate. Până la apariția vaccinurilor, femeile își dedicau viața nașterii și creșterii copiilor, iar unul dintre motivele pentru care femeile făceau mulți copii și nu mai aveau timp să se ocupe de altceva decât de creșterea lor este acela că o parte dintre ei nu supraviețuiau, în lipsa vaccinurilor, a explicat prof. dr. Simona Rednic.
• Ajută creșterea economică, pacea și echitatea, prin combaterea îmbolnăvirilor de boli infecțioase.

Primul vaccin din istorie

Vaccinarea și termenul de „vaccin” au fost introduse în medicină în anul 1796 de medicul englez Edward Jenner, cu ocazia descoperirii primului vaccin din istorie – vaccinul împotriva variolei, potrivit National Institute of Health (NIH) din Statele Unite.

La 14 mai 1796, Edward Jenner a testat în premieră vaccinul împotriva variolei pe fiul în vârstă de 8 ani al grădinarului său. Jenner observase de câțiva ani că pacieții care dezvoltau variola taurinelor, care se transmitea de la vaci la om, erau protejați și împotriva variolei. El l-a vaccinat pe băiatul de 8 ani cu puroi luat de la o lăptăreasă bolnavă de variola taurinelor. Ulterior, l-a inoculat pe băiețel cu variolă, dar vaccinul a funcționat – acesta era protejat împotriva infecției și nu s-a îmbolnăvit.

La momentul descoperirii vaccinului, variola era una dintre cele mai grave boli cunoscute de omenire. Variola a provocat milioane de decese până să fie eradicată prin vaccinare, în 1977, la 181 de ani după descoperirea vaccinului. Una din 3 persoane infectate murea, iar supraviețuitorii rămâneau cu sechele grave: cicatrici profunde și pierderea vederii.

Mișcarea antivaccin nu a apărut odată cu internetul, ci odată cu primul vaccin obligatoriu

În anul 1853, la 57 de ani după descoperirea făcută de Edward Jenner, vaccinarea copiilor împotriva variolei era declarată obligatorie în Marea Britanie, iar în 1867 au fost introduse pedepse pentru părinții ce refuzau să își vaccineze copiii – amendă sau închisoare.

Mulți dintre noi ar putea fi tentați să creadă că mișcarea anti-vaccinistă a apărut mai degrabă în ultimii ani și pun, poate, apariția ei pe seama miturilor și dezinformărilor care circulă pe internet. Nimic mai fals. În realitate, mișcarea antivaccin a apărut odată cu primul vaccin obligatoriu, acum mai bine de 150 de ani.

Măsura a stârnit ceea ce avea să fie considerat prima mare mișcare antivaccin din istorie – Marșul din Leicester – primul si unul dintre cele mai cunoscute proteste antivaccin.

Astăzi, în lumea medicală, vaccinurile sunt cunoscute drept cea mai sigură și cea mai testată categorie de produse farmaceutice. Ca orice produs farmaceutic, vaccinurile pot provoca reacții adverse, însă acestea sunt rare și sunt, întotdeauna, trecute în prospectul produsului, alături de frecvența reacției respective. Vaccinurile pot provoca reacții adverse, în cazuri foarte rare, în aceeași măsură precum banalul Paracetamol sau banala Aspirină.

„După apariția vaccinurilor, speranța de viață aproape că s-a dublat, deci vaccinurile sunt făcute ca să salveze vieți. Vaccinurile sunt făcute ca să evităm îmbolnăvirea sau pentru ca, dacă avem o boală, să o depășim mai bine. Plus că trebuie să fim conștienți că nu există un vaccin ideal. Acest vaccin ideal nu va exista niciodată. Nu poți să faci un vaccin, să îl administrezi la 7 miliarde de oameni, să nu aibă nicio reacție adversă și să aibă grad de eficiență de 100%. Pe de altă parte, în afara luptei din spital, lupta se dă în comunitate, unde fiecare dintre noi poate fi responsabil și se poate vaccina. Să te vaccinezi durează 10 secunde, în spital poți sta 7-8 zile sau mai mult, poate și o lună de zile”, explică pentru HotNews.ro Cristian Oancea, medic pneumolog și managerul Spitalului de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara.

Ce sunt vaccinurile

Vaccinul este un preparat biologic activ care conţine în principal structuri specifice ale unui microorganism (antigenul), sau componente puternic înrudite cu acestea, astfel încât odată administrat să determine din partea organismului uman un răspuns imunitar (anticorpi pentru apărare) care să determine protecţie faţă de o eventuală infecţie, potrivit Ghidului de informare pentru vaccinarea pacienților cu boli cronice (copii și adulți), ai căror autori sunt dr. Doina Azoicăi, fost președinte al Societății Române de Epidemiologie, și dr. Alice Nicoleta Azoicăi. Ghidul a fost lansat în cadrul campaniei „Niciodată nu e prea târziu să te vaccinezi!”, derulată de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, una dintre cele mai mari organizații care reprezintă bolnavii cronici din România.

Vaccinarea este procedura prin care sunt introduse în organism numai componentele antigenice de stimulare a imunităţii specifice ale organismului şi se realizează, cel mai frecvent, pe cale intramusculară sau subcutanată, dar şi pe cale orală sau nazală. Vaccinul ajută sistemul imunitar să «lupte» în situaţia ‘întâlnirii’ organismului cu agenţii patogeni, precum virusurile sau bacteriile şi să menţină o stare de echilibru prin neutralizarea agresivităţii acestora, ieşind astfel ‘învingător’, dovadă fiind neapariţia bolii.

Vaccinarea are numai rolul de protecţie a organismului uman, iar preparatele vaccinale actuale sunt considerate înalt imunogene (prin răspunsul specific de formare de anticorpi) cu o durată de protecţie îndelungată (în unele cazuri durează ani, în altele chiar toată viaţa) şi cu un risc de reacţii adverse cât mai redus, fără a pune, în niciun fel, viaţa în pericol.

De câte tipuri sunt vaccinurile

Vaccinurile sunt de mai multe categorii: viu atenuate, inactivate, recombinant genetic, polizaharidice sau din subunităţi antigenice etc. Ele nu pot determina boala, însă prin stimularea capacităţii de apărare a organismului, aduc beneficii prin declanşarea răspunsului imun, ca urmare a formării de anticorpi cu rol protectiv specific, numai faţă de structura sau structurile incluse în preparatul vaccinal.

Vaccin viu atenuat – conţine o structură mult apropiată de cea a microorganismului sălbatic dar fară componentele care ar induce boală. Determină o imunitate de bună calitate şi de lungă durată. În prezent, numărul acestor preparate este mult mai limitat (BCG, rujeolă-rubeolă-parotidită, varicelic) pentru evitarea unor posibile reacţii postvaccinale care, în cea mai mare parte, sunt de intensitate redusă.

Vaccin inactivat (omorât) – conţine o structură prin care s-au inactivat anumite componente ale microorganismului sălbatic. Este mai puţin imunogen comparativ cu vaccinul viu atenuat dar administrat în mai multe doze asigură o protecţie de foarte bună calitate şi pe timp îndelungat. Este mai puţin reactogen.

Vaccin recombinant genetic – foloseşte anumite tehnici de utilizare a anumitor componente ale germenilor, cum sunt proteinele imunogene. Sunt înalt imunogene şi practic reactogenitatea lor este minimă sau absentă.

Vaccin polizaharidic – conţine componente numite polizaharide care sunt particulare şi specifice microorganismului respectiv deoarece acestea intră în componenţa lui. În urma administrării unui astfel de vaccin, sistemul imun va produce anticorpi cu rol esenţial şi ţintit pentru anumite tipuri de infecţie.

Vaccin din subunităţi – conţine fragmente inactivate sau atenuate ale tulpinilor microbiene. Un exemplu, este vaccinul gripal, cu structuri ale tulpinilor de virus estimate a avea cea mai frecventă raspândire în acel an. Cu cât este mai apropiată structura vaccinală de virusul gripal circulant, cu atât mai multă protecţia oferită de vaccinul anual este mai mare.

În ultimii ani au fost realizate vaccinuri combinate, care printr-o singură injectare protejează simultan pentru mai multe boli, iar reacţiile postvaccinale sunt minime sau chiar lipsesc cu desăvârşire.

Exemple de astfel de vaccinuri sunt: anti difterie-tetanos-tuse convulsivă-poliomielită; anti rujeolă-rubeolă-oreion, etc. Prin aceste vaccinuri combinate, au fost reduse atât vizitele repetate ale pacientului la medic, cât şi cheltuielile pacientului sau ale sistemului de sănătate.