Cum au trecut țările din jurul României la plata pentru conținut. Susținerea publicului și ce prețuri se practică

O publicație de știri din Slovacia, Aktuality, a reușit să adune 1 milion de euro de la public prin abonamente online, într-un an de zile. Aktuality nu e pe primul loc în clasamentul acestor contribuții din Slovacia. În România, o țară de trei ori mai populată, sistemul conținutului online plătit este abia la început. 

HotNews a anunțat miercuri că va introduce un model de conținut plătit, pentru un număr de câteva articole pe zi, din cele aproape 100 oferite publicului zilnic. „Este o formă de  jurnalism susținut de public”, a explicat Răzvan Ionescu, CEO al companiei care editează HotNews. 

Fost jurnalist sau manager la Evenimentul Zilei, Gazeta Sporturilor, Adevărul și Recorder,  Ionescu a spus că cititorii care vor deveni membri ai HotNews Premium pentru un an vor primi acces nelimitat la HotNews și la The New York Times. Asta ca urmare a unui acord între cele două publicații. 

Managerul HotNews nu a făcut publică suma abonamentului lunar. Anunțul legat de preț va urma în câteva zile, iar săptămâna viitoare va fi lansat proiectul HotNews Premium, potrivit anunțului.

România este printre ultimele țări în care s-a dezvoltat sistemul plății pentru conținut în presă. El are vechime nu doar în presa occidentală, ci și în cea din statele din jurul României.  

Polonia: 320.000 de abonamente digitale

Publicația poloneză „Gazeta Wyborcza”, titlu mitic al mișcării democratice Solidaritatea parte a grupului Agora, a înregistrat un număr record de 320.200 de abonamente digitale la sfârșitul lunii iunie 2025. O creștere de 10% față de anul precedent. 

Veniturile digitale ale „Gazeta Wyborcza” (provenite din vânzările de abonamente digitale și din publicitatea digitală) în al doilea trimestru al anului 2025 s-au ridicat la aproape 19,1 milioane zloți: 4,5 milioane de euro. Sunt veniturile din o pătrime de an.

Potrivit lui Wojciech Bartkowiak, membru in management board Agora, menținerea numărului de abonamente digitale la peste 300.000 este „absolut posibilă”. 

Slovacia: 90.000 de abonați digitali

Dennik N, cel mai citit site de știri din Slovacia, fondat în 2014, are 110 jurnaliști.  Într-o țară de 5,5 milioane de locuitori, Dennik N are 90.000 de abonați. 

Veniturile de la cititori în 2024 (când aveau 72.000 de abonați) le acopereau 70% dintre costuri, conform propriilor declarații. 

O altă publicație din Slovenia, Aktuality, cu o bună reputație, dar plasată în audiențe mai jos decât Dennik N, a raportat, în cel mai recent raport financiar al companiei editoare Ringier, venituri de 1 milion de euro anual de la cititori.  

Ungaria: 19.000 de plătitori

În Ungaria, site-ul de actualitate 444.hu, fondat în 2013 și cunoscut inclusiv pentru investigațiile sale,  a lansat program de membership în august 2021. În august 2022 raporta 19.000 de membri care plăteau. Site-ul susține că 30% dintre veniturile anuale vin de la public. 

O altă publicație din Ungaria, 24.hu, a lansat conținutul cu plată în octombrie 2024. Raportează peste 10.000 de plătitori. Cea mai mare parte a conținutului 24.hu a rămas liberă, așa cum va fi și în cazul HotNews. 

Cifrele din piețele dezvoltate sunt cu totul altele. Miercuri, The New York Times a anunțat că a depășit 13 milioane de oameni care plătesc pentru conținutul publicației. Ținta publicației este să aibă până la finalul lui 2027 un număr de 15 milioane de plătitori. 

Publicațiile enumerate susțin, în cuvinte diferite, dar cu un numitor comun următoarea idee: presa nu poate exista în lumea de astăzi fără participarea și contribuția publicului. 

Ce prețuri se practică

În privința prețului unei contribuții/abonament lunar, unul dintre cele mai cuprinzătoare studii recente este raportul Media Finance Monitor / Center for Sustainable Media, din iulie 2025. 

Raportul a analizat 101 publicații din 19 țări (12 țări din CEE, 7 din Europa de Vest).

Concluzia centrală: prețul mediu lunar nediscountat pentru cel mai mic nivel de abonament în Europa de Est este 7,84 euro, față de 13,01 euro în Europa de Vest,  diferență care reflectă în principal diferențele de salarii și putere de cumpărare.