Cum bântuie fantoma lui Iliescu România și de ce unii nu gustă coliva doliului național

România e țara unde guvernul decretează de bunăvoie zi de doliu național pentru un om, fie el și fost președinte, judecat pentru crime împotriva umanității, sub a cărui oblăduire directă au murit împușcați și au fost bătuți animalic pe străzi români.

E ironic că în ziua de 7 august 2025, școlile din România au fost astfel obligate să coboare drapelul în bernă, în memoria lui Ion Iliescu. Sunt acele școli unde comunismul și atrocitățile lui au dedicate câteva pagini răzlețe în manuale, iar Revoluția din 1989 e un capitol micuț. Sunt acele școli pe porțile cărora ies tineri care glorifică nostalgic comunismul, trăind cu iluzia că atunci era mai bine. Cele care produc tineri stângiști de caviar, care azi ne explică cum Iliescu ne-a băgat în NATO, în UE și i-a gonit pe fasciști din Piața Universității.

Moștenirea pe care Ion Iliescu o lasă României este relativizarea răului, ambiguitatea istoriei recente, mlaștina conviețuirii cu criminalii sistemului securist de stat. Moștenirea lui Iliescu e o democrație bolnavă, care nu a tras niciodată linie în fața vinovaților și criminalilor de sistem din istoria sa. De aceea, la 35 de la căderea comunismului, România aleargă spre Vest cu haina agățată încă în ghearele trecutului comunist, lăsat să băltească în ceață.

Continuarea, pe Panorama.ro.