Cum citim rezultatele alegerilor din 2016. De ce au castigat PSD si Liviu Dragnea

Este cea mai importanta intrebare, daca cifrele de la exit poll-uri se confirma. Poate o sa mai scada putin, dar distanta intre PSD/ ALDE si PNL/USR e mult prea mare pentru a-i detrona printr-o combinatorica politica aproape imposibila. Nici daca ALDE rateaza la mustata Parlamentul, redistribuirea nu lucreaza in avantajul celorlalti. Prin urmare, cum a reusit PSD sa iasa din bazinul electoral atat de mult incat sa castige categoric? De ce Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu, cu toti penalii lor, n-au fost sanctionati, ci mai degraba premiati la vot? Unde si cine a gresit?

Sunt mai multe explicatii posibile si ar fi cam putin sa reducem esecul la cateva acuzatii. S-ar putea sa fim in fata unor fenomene ceva mai complexe. Sa ne aplecam putin asupra lor.

• Sa-i dam cezarului dreptul la putina glorie. Liviu Dragnea si PSD au facut o campania inteligenta, au evitat greselile trecutului si au beneficiat de o evidenta sustinere mediatica. Nu vorbim aici despre calitatea marfii electorale, ci despre cum au vandut-o. Si-au impachetat profesionist un produs altfel prost si periculos pentru sanatatea unei democratii pe termen lung, s-au vandut foarte bine. Dragnea a golit premeditat campania de orice emotie negativa care risca sa ridice clasicul val anti-PSD.
• Apoi, faptul ca PSD a avut ocazia sa atace alegerile frontal, din pozitia de partid de opozitie, dupa trei ani de guvernare dezastruoasa, i-a permis sa treaca la ofensiva in loc sa se apere. Tragedia de la Colectiv a maturat vechile partide, dar o parte din publicul reformist pare sa fi uitat si abandonat prea repede standardele inalte reclamate acum un an. In orice caz, nu s-a mai batut pentru ele desi nu era nevoie de demonstratii de strada ci de un simplu vot.
• In schimb, liberalii si Dacian Ciolos au facut o campanie catastrofala, ezitanta si n-au convins alegatorii de dreapta, infinit mai pretentiosi decat cei de stanga, dispusi sa inghita orice: minciuni gogonate, figuri compromise, aiureli.
• Lidership dezastruos la PNL vs organizare buna la PSD. Lipsa unui lider carismatic la liberali. Dimpotriva, au defilat cu cele mai sterse si anoste personaje politice: Falca sef de campanie, Busoi si Ben Oni Ardelean pe post de principali vectori de comunicare prezenti zilnic la televiziuni si, de fapt, principala problema. Alina Gorghiu, imaginea amatorului in politica. Toate aceste le-au dat liderilor liberali un aer artificial, de fantose manevrate din culise, puse cu mana intr-un loc pe care nu l-ar fi putut ocupa altfel niciodata pe merit.
• Liberalii au esuat in a capitaliza curatarea listelor electorale din simplu motiv ca n-au dus reforma interna pana la capat, ca n-au gasit figuri credibile, ci au contat fie pe mediocritati, fie pe populisti inacceptabili si improvizatii dubioase. Vezi doar episodul Marian Munteanu de la locale, candidat retras dupa un scandal monstruos de la Bucuresti. Vezi apoi compromisul discutabil cu instrumente de propaganda si manipulare media, gen Antena 3.
• Lipsa de scrupule a PSD s-a dovedit in cele din urma un loz castigator. Demonizarea a tot ce inseamna strain, campanie inceputa cu luni in urma, a dat roade in timp. Dragnea si PSD au reusit sa puna stampila de vanduti strainilor pe aproape toti advesarii, de la Klaus Iohannis, la Dacian Ciolos si guvernul tehnocrat, pana la USR-istii lui Nicusor Dan si Clotilde Armand. Au mizat pe cartea nationalismului primitiv si in trecut, dar acum au prin si mai mult curaj din cauza contextului intenational. De la Brexit pana la Trump, discursul izolationist a facut ravagii, iar in Europa Centrala si de Est am ramas ultimii neatinsi de valul populist si anti-european. Era doar o chestiune de timp pana cand, sub diferite forme, avea sa se manifeste si la noi. Dragnea a profitat si de prabusirea increderii in UE, vezi ultimul barometru care raporteaza o pierdere semnificativa de peste 11 procente in Romania. 
• Singura veste buna este ca partide extremiste gen Alianta Romania Noastra sau PRU-ul conspirationist a lui Sebastian Ghita au ramas in afara Parlamentului. Electoratul i-a penalizat, dar nu atat din cauza discursului, cat din cauza figurilor anticharismatice.
• Lipsa de implicare a presedintelui Iohannis, fie si la limita Constitutiei, a debusolat si mai rau publicul de dreapta, si asa dezamagit de liderii slabi ai PNL si chiar USR. Daca vorbim insa strict de interesul presedintelui Iohannis, s-ar putea ca intrarea in opozitie sa nu-l dezavantajeze chiar atat de mult. Asta strict teoretic, pentru ca ca practic va fi mai dificil sa castiga al doilea mandat chiar si din opozitie, din cauza racirii relatiilor cu liberalii. De ce l-ar mai sustine PNL din moment ce n-a avut nimic de castigat cu el la Cotroceni? 
• Migratia inspirata a PSD-ului catre centru, inceputa inca de pe vrema lui Victor Ponta, cand echipa lui Tony Blair i-a recomandat largirea bazinului electoral cu clasa de mijloc. A fost o miscare continuata si de Dragnea, care a plusat cu promisiuni seducatoare pentru diferite categorii neglijate pana atunci, de la mediul de afaceri, la medici si mici intreprinzatori. In acest sens, a se vedea ca mobilizarea din mediul urban, mult mai mare decat in alti ani, n-a mai ajutat in mod automat dreapta. In contrapartida, liberalii au parut ca pariza mai mult pe lozinci si ca se bazeaza prea mult buna imagine a lui Ciolos, insa premierul a refuzat transferul de imagine. 
• Nu cred ca a votul pentru PSD poate fi citit ca un vot impotriva DNA, impotriva institutiilor de forta si ca alegatorii au votat astfel in mod constient si demonstrativ cu cercetati penali considerandu-i victime nedrepte. Tema anti-coruptie n-a existat in campanie, votul n-a reflectat in nici un fel modul in care alegatorii se raporteaza la problema integritatii. Or, chiar asta a fost marea problema. Vulnerabilitatea numarul unu a PSD este coruptia, opulenta liderilor ascunsa prin offshore-uri sau tari exotice, lacomia si aroganta – or toate acestea, n-a mai avut cine sa le expuna in forta. Liberalilor le-a lipsit un lider autentic, o locomotiva electorala cu putere mare de tractiune, gen Traian Basescu in vremurile bune.
• Daca tot vorbim atat de mult despre sistem, cred ca sistemul invizibil de putere a inteles la randul sau ca nu mai poate paria pe termen lung pe cai morti. Din acest motiv, nu i s-a prea simtit prezenta in campanie si cred ca sistemul va incerca sa se adapteze la noua realitate cautand pe cat posibil un control al ministerelor – cheie si al comisiilor parlamentare. Cel putin o parte din sistem a jucat pe mana PSD, chiar daca asta e mai dificil de probat si explicat.
• Pana azi, provocarea pentru Dragnea era sa castige alegerile. De azi incolo, marea lupta va fi sa pastreze victoria. Presedintele PSD nu poate fi propus la functia de premier fara a incalca o lege pe care tot partidul sau a votat-o in guvernarea Nastase. Daca va merge la Cotroceni cu alt nume in afara de el, Dragnea naste cu mana lui un rival in partid. Adevarata putere este la Palatul Victoria si la Cotroceni. Nu exista partide conduse doar din Kiseleff sau din Modrogan. N-ar fi deloc exclus ca Dragnea sa forteze nota. Pentru el, miza e totul sau nimic iar scorul final, daca se pastreaza bun, va fi argumentul suprem, a doua victorie importanta dupa locale. In acest moment, marja de manevra a presedintelui Iohannis pare extrem de ingusta.  
• Ce a iesit la capatul acestor alegeri este worst case scenario, luat in calcul de la bun inceput in toate analizele dar care parea cel mai putin probabil. De acum, tot ce se mai poate face este un damage control, adica protejarea institutiilor cheie si mentinerea orientarii pro-europene si pro-occidentale a Romaniei.