Cum e să ai primele atacuri de panică la 40 de ani? „Eram în stare să mă duc și la vrăjitoare”
Până la 40 de ani, deja apuci să-ți întărești convingerea despre tine însuți că ești puternic. Ai trecut prin destule și ai impresia că nimic nu te mai poate dărâma, decât, poate, vreo boală necruțătoare. Așa i s-a întâmplat Gabrielei, o femeie obișnuită să le facă pe toate, când au început primele amețeli. Târziu, când deja nu mai putea să iasă din casă, a aflat că erau atacuri de panică.
Gabriela are 56 de ani și a avut primele atacuri de panică la 40. Ne-a scris folosind formularul Spune-ți povestea, după ce a citit povestea lui Alin, un tânăr care a trecut prin ceva asemănător.
„La mine, totul a debutat în 2007, prin toamnă. Aveam 40 de ani. Dacă calculez, de 16 ani supraviețuiesc, ceea ce e mare lucru. Viața mea în permanență a fost o agitație, o luptă, eu sunt femeia-bărbat, ca să zic așa, în sensul că viața m-a dus să țin eu frâiele”, începe Gabriela să povestească după ce-și stinge țigara. Singurul ei viciu.
„Eram în stare să mă duc și la vrăjitoare.” Începutul
Prin noiembrie 2007, când avea 40 de ani, Gabriela a început să aibă amețeli când ieșea pe stradă. O senzație la început ușoară, ca atunci când ți-e foarte cald și dintr-o dată simți nevoia să te sprijini de ceva. Nimic mai mult. Când a văzut că amețelile se repetă, s-a gândit că poate ar fi bine să meargă la oftalmolog pentru investigații.
Au urmat doi ani în care amețelile s-au agravat și au apărut și alte manifestări. Mai întâi, consecința amețelilor repetate a fost că Gabrielei a început să-i fie teamă să meargă singură pe stradă. Avea, totuși, un serviciu, așa că n-a avut ce să facă decât să iasă din casă, oricât de frică i-ar fi fost. În timp, și-a dat seama că se trezește dimineața extrem de obosită. Chiar dacă dormea, nu se odihnea. Mai târziu, prin 2008, au început adevăratele atacuri de panică, doar că Gabriela încă nu știa că despre asta este vorba.
„Să zicem că eram acasă, călcam rufe sau ceva, și dintr-o dată simțeam tot scalpul cum îmi îngheață. E o senzație ca și cum ieși cu părul ud în ger, dar numai în partea de sus a capului. Și începeau niște fiori, după care începeau să-mi tremure mâinile, simțeam că mi se urcă un nod în gât, simțeam că-mi bate inima groaznic, mi se răceau extremitățile, tremuram, mi-era când cald, când frig”, povestește ea.
În tot acest timp, Gabriela a întocmit un dosar voluminos cu analize și investigații medicale: oftalmologie, ORL, ginecologie, cardiologie și nu se mai știe ce. „Tot. Aveam un dosar foarte gros.”
INTERVIURILE HotNews.ro