Cum, electoral vorbind, Moldova a ajuns să fie diferită de Muntenia

În această postare voi face referire la un sondaj CURS efectuat recent care surprinde, cred eu, în mod corect o realitate în schimbare și oarecum surprinzătoare, relevată și de alte sondaje. Mă refer la apariția unei diferențe semnificative între Muntenia și Moldova în planul opțiunilor de vot. Este extrem de probabil ca această diferență să se resimtă la europarlamentare și de asemenea dincolo de ele.

Atrag atenția că în acest text, “Muntenia” include și Dobrogea, și București-ul. Această precizare este importantă pentru că aceste zone aparent înclină puternic anti-PSD. În tururile doi ale prezidențialelor din acest mileniu (2004, 2009, 2014) din cele trei circumscripții (Tulcea, Constanța, București), adică în 9 scrutine, candidatul PSD la președinție câștigă o singură dată – în Capitală în 2009.

Chiar și luând acest lucru în calcul, odată ce ne uităm spre alte momente decât turul doi, în trecut diferența dintre Moldova și Muntenia trebuia căutată cu lupa.

La parlamentarele din 2004, de exemplu, scorurile PSD sunt extrem de apropiate:

în Muntenia: 40,4 %

în Moldova: 43,9 %

Și la fel stau lucrurile pentru Alianța DA:

în Muntenia: 34%

în Moldova: 30,9%

O oscilație anti-PSD/pro-ADA în Muntenia, datorită București-ului, nimic special.

În 2009, în primul tur al prezidențialelor, situația rămâne similară, ba chiar cele două regiuni sunt și mai apropiate ca rezultate, oscilația anti-PSD a Bucureștiului fiind și mai puțin evidentă:

Candidat: Muntenia / Moldova (în procente)

Antonescu: 20,5 / 19

Geoană: 35 / 37,2

Băsescu: 31,1 / 30

CURS ne spune că astăzi lucrurile stau cu totul altfel. ALDE, PMP și, din motive evidente, UDMR au scoruri cvasi-identice în cele două regiuni istorice. În rest, diferențe semnificative:

– Pro România are un impact de două ori mai mare în Moldova (11%) decât în Muntenia (5%). Suma cu PSD este fixă, PSD stând foarte bine în Muntenia (44%) dar doar acceptabil în Moldova (36%).

[În România, am ajuns să credem că „36%” e mult. De fapt, înseamnă că doi din fiecare treioameni din Moldova care intră într-o secție de votare pun ștampila pe altceva decât pe PSD.]

Diferența de 3,5% dintre scorul PSD în cele două regiuni în 2004 sau de2% în 2009 a devenit de 8% acum.

– O situație similară poate fi văzută pe partea cealaltă a spectrului politic. Suma PNL + (USR+PLUS) e constantă în cele două provincii ale Vechiului Regat, fiind atât în Moldova cât și în Muntenia de 32%. Dar în Moldova Alianța stă mai bine (12%) decât în Muntenia (7%), în contextul în care are o bază validată și puternică de susținere în (masiva concentrație de votanți) București-Ilfov!

Ce avem de fapt aici? Vedem în Moldova un apetit mai mare de susținere al opțiunilor altele-decât-cele-principale. PSD și PNL cumulează 69% în Muntenia, aproape de cota ADA+PSD din 2004, când era 74%.

În Moldova însă, suma PNL+PSD este de doar 56%, cu 18% sub suma ADA+PSD din 2004.

De ce există în Moldova acest apetit?

O ipoteză căreia i-am dat atenție, până să mă aplec cu grijă asupra cifrelor, a fost că în Moldova are loc o schimbare socială cu impact asupra intenției de vot, schimbare datorită fluxului semnificativ de bani dinspre emigranții în Vest (din Muntenia rurală și săracă s-a migrat mult timp la București, nu la Barcelona sau la Torino… iar la București sunt mai puțini bani decât în Occident). Ipoteza era susținută de poziționarea din turul doi al alegerilor din 2014 – subperformanța lui Ponta în Moldova mi s-a părut că se datorează și altor factori decât scandalul din diaspora, factori de natură profundă.

Nu arunc această ipoteză la gunoi, dar am dubii serioase asupra validității ei. Nu e deloc cert că, odată câteva probleme la vârful PSD rezolvate, votanții Pro România din Moldova nu s-ar întoarce la partid. Eventuale antipatii față de PSD nu s-au manifestat virulent, prin “traversarea străzii” ( = trecere la PNL sau USR) ci prin “mutarea la vecin” (Pro România). Scena nu s-a întors cu susul în jos, ci și-a schimbat doar centrul de greutate. Ca să pun problema altfel, totul ține de perspectivă: opoziția luată ca întreg poate opina că, prin comparație cu 2004 sau 2009, a recuperat un pic de teren dar nimic fenomenal; din prisma PSD, Moldova în mod cert nu mai e ce a fost odată.

Mult mai probabil, vorbim de o enervare din ce în ce mai apăsătoare, pentru care plătesc – aproape freud-ian – forțele politice mari. Muntenia are Ford, Renault și București. Transilvania are la dispoziție autostrăzile din Ungaria și o rețea românească de autostrăzi în întregire. Moldova a fost prin comparație ignorată. Creșterea extrem de rapidă a Iași-ului nu are cum să se răsfrângă asupra întregii regiuni.

Nu numai factorii economici contează. Sentimentul de abandon și de frustrare are un impact mai mare asupra comportamentului electoral decât cifre seci din tabele. Din fericire, structura clasei politice din această clipă permite preluarea acestor energii.

Cauzele menționate mai sus – cele cu o bază concretă dar și cele de natură psihologică – nu o să dispară curând. În mod cert, în acest ciclu electoral va mai trebui vorbit despre cum Moldova diferă de Muntenia (cu tot cu București-Ilfov și Dobrogea).

• Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro