Cum îl înveți pe copilul tău să nu fie o marionetă, ci un viitor adult care gândește independent, nu cum îi dictează cei din jur

În ultima vreme s-a tot vorbit despre „gândire critică”, un concept extrem de important în felul cum înțelegem lumea și cum acționăm. În lipsa gândirii critice, copilul devine mai ușor de manipulat – de către colegi, adulți, publicații, social media. Poate avea dificultăți în a lua decizii bune, mai ales când se confruntă cu situații noi. Își pierde încrederea în sine, pentru că nu este obișnuit să analizeze opțiuni și să aleagă ce e mai bine pentru el. Poate fi mai vulnerabil în fața pericolelor: dezinformare, influențe negative, alegeri riscante. Gândirea critică se învață.

De aceea, este important să-i oferi copilului tău contexte în care să exerseze alegerea, analiza și logica. Și cel mai simplu mod este prin jocuri simple care-i ajută să treacă de la „De ce?” la „Aha!”.

La școală am fost învățați să memorăm pe de rost și să repetăm ceea ce am memorat, fără a ne pune nicio întrebare. Însă lumea modernă ne obligă să-i învățăm pe copiii să gândească singuri și să o facă așa cum trebuie. Să-și pună întrebări, nu să învețe pe de rost. Să gândească, nu să repete papagalicește. Un copil care pune întrebări și caută singur răspunsuri este un copil pregătit pentru viață. Jucându-vă împreună, învață să gândească singur, să-și pună întrebări relevante despre lumea din jur și, în cele din urmă, să nu fie ușor de manipulat.

Ce se poate întâmpla în lipsa gândirii critice?

Lipsa gândirii critice înseamnă că o persoană, copil sau adult, acceptă informațiile și situațiile așa cum vin, fără să le pună la îndoială, fără să se întrebe „De ce?”, „E adevărat?”, „E bine pentru mine?” sau „Ce s-ar putea întâmpla după aceea?”. Și nu pentru că nu și-ar dori răspunsuri, ci pur și simplu pentru că nu a fost încurajat și susținut acasă și la școală să le afle. „Curiozitatea copiilor nu dispare, ceea ce dispare e doar verbalizarea ei”, spune Maria Kovacs, specialist în educație de peste 20 de ani. „Dacă un copil întreabă și nu primește răspunsuri sau este descurajat, ajunge să creadă că întrebările lui nu contează. Atunci se oprește din a le mai formula – nu pentru că nu mai e curios, ci pentru că nu mai are cui să le adreseze.”

Citește continuarea articolului AICI