Cum învață elevii generației digitale și de ce profesorii trebuie să-și schimbe metodele de predare. „Renunță ușor când apare frustrarea”
Elevii de azi, crescuți într-o lume a ecranelor, a stimulilor rapizi și a recompenselor imediate învață total diferit față de generațiile anterioare. Pentru profesori, e o provocare să le capteze atenția, să-i mențină interesați și curioși. Ce se știe sigur este că nu mai funcționează predarea clasică, în care dascălul dictează, copiii notează, iar în clasă se aude musca.
Învățarea reală se produce când elevii se implică, pun întrebări, dezbat, rezolvă probleme, simulează soluții. Modelele și metodele de instruire recente pun accentul pe participarea activă a elevului, pe munca independentă, dar și pe interacțiunea cu ceilalți colegi și cu profesorul.
Pentru dascăli, aceasta este adevărata provocare: să stârnească interesul și să mențină atenția și motivația ridicate. Dar cum știu ei să facă asta? Am stat de vorbă despre acest lucru cu conferențiar universitar doctor Florentina Mogonea, de la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universității din Craiova, loc în care sunt pregătiți profesorii viitorului.
În interviul de mai jos, Florentina Mogonea vorbește despre felul în care s-au schimbat atenția și motivația elevilor, despre limitele modelului tradițional de predare, despre nevoia de învățare activă și despre competențele de care profesorii au nevoie astăzi pentru a rămâne relevanți într-o clasă tot mai diferită de cea de acum 20 sau 30 de ani.
Totul Despre Mame: Expunerea constantă a copiilor la conținut digital a dus la scăderea semnificativă a atenției. Cum se vede acest lucru în clasă? Cum sunt elevii de azi?
Conf. univ. dr. Florentina Mogonea: Da, elevii de azi sunt obișnuiți cu stimuli rapizi, specifici mediului digital. În consecință, concentrarea atenției asupra unor activități școlare mai lente sau mai complexe devine adesea mai dificilă. Mulți elevi resimt nevoia de a schimba frecvent modul de lucru și tipul de stimul sau de activitate. Ei pot avea dificultăți în a citi mesaje mai lungi sau în a urmări explicații ample, chiar și în situația în care ele sunt transmise în medii virtuale. De exemplu, de cele mai multe ori, copiii și adolescenții nu reușesc să parcurgă integral sau să înțeleagă mesajul unui email, dacă acesta este unul detaliat.
Mediul digital oferă un tip de stimulare constantă, cu răspuns rapid și cu recompense și satisfacții imediate. Activitatea de tip școlar presupune, însă, efort susținut și rezultate care, de multe ori, se lasă așteptate. Din acest motiv, se observă, uneori, o toleranță mai scăzută la frustrare cognitivă: atunci când sarcina pare mai dificilă sau când rezultatele întârzie să apară, unii elevi au tendința de a renunța la activitate.
O altă caracteristică a generațiilor actuale este multitaskingul. Mulți elevi încearcă să realizeze mai multe sarcini concomitente: rezolvă teme în timp ce ascultă muzică, vizualizează diferite filmulețe pe internet sau inițiază discuții cu prieteni, colegi etc. În realitate, nu este vorba despre desfășurarea simultană a mai multor sarcini, ci despre o comutare rapidă între acestea, care poate reduce calitatea procesării informației și eficiența învățării. Totodată, elevii de azi manifestă o preferință evidentă pentru activități interactive și pentru stimulii vizuali și auditivi. Sunt mai puțin atrași de memorarea mecanică și mult mai interesați de rezolvarea unor sarcini care au legătură cu viața de zi cu zi.
În schimb, elevii au adesea o autonomie cognitivă mai mare: sunt obișnuiți să caute singuri informații, să adreseze întrebări de verificare profesorului și chiar să conteste anumite idei sau afirmații, ceea ce poate contribui la dezvoltarea gândirii critice. De aceea, provocarea pentru profesori nu este să concureze cu mediul digital, ci să găsească soluții pentru a-l integra în activitatea de învățare.
Citește continuarea interviului AICI.