Cum sa fim: cinstiti sau hoti?

Nu-mi revin din uluiala: ore intregi de discutii, pe toate canalele media, citite, auzite sau vazute, intoarsa pe toate fetele, cu toate argumentele posibile, cu exemplificari din mitologie, tari europene, traditia interbelica, lumea a doua, lumea a treia, urmatoarea dilema existentiala: sa fim hoti sau cinstiti?

Toata discutia porneste de la un anodin, pana mai ieri, examen de bacalaureat. In care nu s-a prea mai copiat. Ca diferente de 40 de puncte procentuale intre judete tot exista. Pe cinstite, daca nu se fura deloc, aveam un procent mediu de promovare de circa 30%.

Toata media a explodat. Cine e de vina pentru cei 55% picati, profesorii sau elevii? Parintii sau ministerul? Scolile sau fabricile de diplome? E normala sau anormala o astfel de situatie? E de vina Funeriu sau Andronescu? Se sinucid tinerii care n-au reusit sa fure! Basescu e de vina, spune Andrei Marga! Si Emil Boc si Funeriu! A venit si asta sa ne invete pe noi cum sa traim! Sa ne strice randuiala pe care o stiam de mici copii. Maine poimaine pleaca de unde a venit iar noi ramanem aici, copiii nostri au cariera distrusa! Nu mai ajung si ei acolo, barem un ingineras, daca nu un doctor, iau astia la spagi, o nebunie!

Funeriu trebuia sa ne avetizeze! Ca baga camere, ca nu ne mai lasa sa copiem si vedeam noi ce faceam. Ca n-avem voie sa furam. Cum sa ne puna in fata faptului implinit?

Nu aud pe nicaieri intrebarea simpla: cum vrem sa fim, hoti sau cinstiti? Cand, de fapt, aceasta este alegerea esentiala. Este una dintre cele zece porunci: sa nu furi! Nimeni nu reduce toata epopeea ultimelor zile la aceasta optiune simpla.

Ca fura si parlamentarii la doua sau la patru maini. Ca fura si politicienii, cei care s-au imbogatit din privatizari, cei care au contracte cu statul, clientela politica, clientela locala, centrala, etc. Iar judecata simpla, intalnita in multe locuri este: furati voi, dar lasati-ne si pe noi sa furam.

Cum sa-i inveti pe copii: puiule, scumpule, in general nu e bine sa furi, dar la bacalaureat nu se pune. O exceptie, acolo, nu mai conteaza. Sa iei bacul, sa te duci mama la facultate si dam acatiste la biserica sa fim iertati!

Cum imi spunea mie o taranca in varsta, altminteri cu frica lui Dumnezeu: maica, de la CAP nu e pacat sa furi! Sa-l invoci pe Cel de Sus pentru a putea fura, asta numai noi romanii puteam inventa!

Ma framanta o intrebare simpla: daca prea multi fura si prea putini muncesc, nu se termina la un moment dat tot ce este de furat?

Aici suntem, dupa 65 de ani de comunism. Cu mentalul colectiv la pamant. Nu e bine sa furi, doar de la CAP si la bacalaureat (si la evaluarea nationala) merge, ne iarta Dumnezeu. Odata plecati in viata, copiii, ajunsi maturi, extind plaja furturilor „normale”: fura de la patroni, de la stat, de la vecini, din parc, de pe strada, de pe unde apuca.

Dar s-au desteptat. Unii se autodenunta la politie si cer spaga inapoi. Altii isi reclama profesorii ca nu prea veneau la ore. Acum, dupa ce au picat.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro