Cum și-a crescut Virgil Ianțu fiica și când i-a fost cel mai greu în relația cu Jasmina. Ce s-a întâmplat după ce fata a împlinit 13 ani

Pe Virgil Ianțu îl cunoaștem ca muzician și prezentator tv. Datorită emisiunilor sale folosim frecvent sintagma „copiii spun lucruri trăsnite”. Însă, de câțiva ani, este preocupat de evoluția tinerilor și adolescenților și este implicat într-o serie de evenimente pe teme educaționale, în care discută – cu părinți și copii – despre dinamica relațiilor dintre ei și despre cât de importantă este comunicarea în parentingul modern. De altfel, luna trecută, vedeta a lansat un nou podcast intitulat „Cu tata la interviu”, în care, alături de invitații săi, dezvăluie situațiile mai mult sau mai puțin tensionate din viețile părinților și copiilor lor. Nu în ultimul rând, Virgil Ianțu este tată de fată.

Acesta vorbește cu mândrie despre fiica sa, Jasmina, care va împlini curând 20 de ani. În interviul pe care ni l-a acordat, Virgil Ianțu ne-a mărturisit că nu a plănuit neapărat să devină tată, însă venirea copilului „a fost ca un miracol” și, de atunci, lumea întreagă i s-a schimbat. E vizibil emoționat când povestește despre copilăria fiicei sale. Și, ca să ilustreze cât de adorabilă era la acea vreme, s-a grăbit să ne arate „fățuca” ei în imaginile pe care le poartă mereu în telefon. Jasmina e adult acum, „și-a luat zborul” și a plecat la studii în Spania. Tatăl său îi resimte foarte puternic lipsa, însă mărturisește că relația dintre ei doi nu s-a schimbat deloc. Când vine vorba despre felul în care au ales să-și crească fiica, și el, și partenera sa, Roxana Alexandru, cred cu tărie că dragostea și respectul pot rezolva orice. De altfel, veți vedea în interviul de mai jos, însăși Jasmina se mândrește de felul în care au crescut-o părinții săi. 

Care a fost primul tău gând când ai aflat că o să devii tată?

M-a surprins. Eu nu mi-am dorit să am copil neapărat. Eu nu mi-am dorit o familie. Aveam o viață așa, destul de dezordonată din punctul ăsta de vedere, pentru că așa era viața mea, aveam proiecte, turnee… Și în momentul în care am aflat s-a schimbat totul în jurul meu și m-am simțit responsabil. Am simțit că viața mea se va schimba în totalitate pentru că, nu știu, o fi instinctul ăla pe care eu nu pot să-l mi-l explic, pe care tot mai des îl numesc „programare”. M-a făcut să văd deja lucrurile altfel și să mă responsabilizez. M-am gândit, „vine copilul, hai să văd ce am de făcut!”. Venirea Jasminei a coincis cu o perioadă în care a fost și un cutremur și atunci mi-am pus în minte inclusiv să fac cumva să avem o casă pe pământ. Deja aveam alte planuri, nu doar vacanțe și distracție… (deși și acelea au rămas, nu trebuie să le eliminăm neapărat).  

Citeșt continuarea interviului AICI