„Dacă începi să te gândești la cât de bine ar fi fost să fugim, e posibil să-ți ieși pur și simplu din minți”. Interviu cu soția unui soldat rus de pe frontul din Ucraina despre protestele femeilor, război și Vladimir Putin

Fenomenul protestelor organizate de femeile din Federația Rusă, ai căror bărbați au fost mobilizați, ia amploare. Periodic, ele organizează mitinguri, cu puțini participanți, și trimit scrisori instituțiilor statului, cerând întoarcerea acasă a soților lor. Majoritatea celor mobilizați sunt pe front din toamna anului 2022.

Un aspect important este că aceste femei nu se declară împotriva războiului pornit de țara lor în Ucraina, ci doresc doar întoarcerea acasă a soților lor. Corespondentul HotNews.ro a încercat să vorbească cu mai multe femei, care și-au unit eforturile în cadrul mișcărilor „Drum spre casă” și „Să-i aducem pe băieți înapoi”, însă multe dintre ele nu au răspuns sau au refuzat, afirmând că „nu vorbesc cu reprezentanții statului neprietenos”, de altfel, o terminologie promovată de Kremlin.

Totuși, Paulina, o tânără mamă în vârstă de 20 de ani din Moscova, a acceptat să acorde un interviu prin Zoom pentru HotNews.ro și să povestească istoria familiei sale. Soțul ei, al cărui nume a decis să nu îl divulge din motive de securitate, a fost mobilizat în septembrie 2022, doar pentru că a decis să „aibă încredere în stat” și să vină la unitatea militară, având un copil nou-născut și fiind specialist IT, motive pentru care nu ar fi trebuit să fie chemat pe front.

Paulina susține că soțului său i s-a spus că va merge doar să „păzească teritoriile eliberate”, însă în realitate acum face parte dintr-o „grupă de asalt”. „Statul ne aude”, spune Paulina, dar „nu arată că ne aude”. În cadrul interviului, tânăra a mai povestit ce crede despre așa zisa „operațiune militară specială”, alegerile prezidențiale din martie acestui an, în condițiile în care termenul în care Putin se află la putere este deja mai mare decât însăși vârsta Paulinei. De asemenea, tânăra rusoaică a spus ce mesaj are pentru ucraineni.

În primul rând, vă mulțumesc foarte mult că ați acceptat să răspundeți la întrebările noastre. Cred că mulți nu doar vor fi uimiți, ci vor admira acest curaj. În mod specific, vreau să vă întreb cum ați luat decizia de a participa la acest interviu, inclusiv cu înregistrarea video – nu în sensul de a nu ascunde numele dumneavoastră, ci referitor la modul în care v-ați expus vizual. Nu vă puneți astfel în pericol?

Eu cred că nu există niciun pericol pentru mine, pentru că eu nu încalc nicio lege. Nu discreditez armata. Tot ceea ce vreau să obțin este legal. Nu știu, dar cred că niciun articol din lege nu poate fi folosit împotriva mea. Din acest motiv, nu are sens să-mi ascund fața.

Dacă puteți să ne spuneți despre situația dumneavoastră, adică de cât timp soțul dumneavoastră se află la război, dacă cunoașteți în ce locație anume?

Soțul meu se află în zona operațiunii militare speciale din decembrie 2022. A fost mobilizat în data de 10 octombrie 2022. În tot acest timp, de câteva ori el a fost în concediu și atâta tot. Și o dată a participat la o instruire. În prezent, face parte din echipele de asalt. Probabil, acesta este motivul care m-au împins să încep să lupt mai activ. Asta pentru că asalt este deja foarte serios. Asta deși la început spuneau că cei mobilizați vor fi direcționați pentru a asigura securitatea teritoriilor eliberate și nu vor participa în lupte.

Adică asta i-au spus soțului dumneavoastră?

Oficial, undeva, spuneau asta, adică nu era stipulat în legislație, însă, dacă ne uităm pe internet, în perioada mobilizării, spațiul informațional era plin de astfel de informații.

De ce anume pe el l-au mobilizat în primul val al mobilizării?

El a făcut serviciul militar. Atât. Adică, el nu a fost militar. A activat într-o companie IT, însă, din păcate, compania s-a retras de pe piața rusă. Acolo au început să apară anumite dificultăți. Din acest motiv, el a fost nevoit să părăsească această companie. Nu am vrut să plecăm din Rusia. Din păcate, asta a dus la ceea ce s-a întâmplat. Și acum, soțul meu se află la război, adică în „SVO” („Operațiunea Militară Specială” – n.r.), cum se spune corect.

Înțelegem că trebuie să vorbiți astfel încât să nu fie considerat o încălcare, conform legislației Rusiei. Înțelegem că soțul dumneavoastră, împreună cu dumneavoastră, aveți un bebeluș. Cât are copilul dumneavoastră?

Da. Are un an și jumătate.

Un an și jumătate. Înțeleg că este vorba despre o profesie pentru care se spunea că vor fi mobilizați cam în ultimul rând. Din ceea ce ați discutat cu alții, probabil, cu alții, cum totuși s-a hotărât cine va fi mobilizat și cine nu?

Citațiile au fost aduse practic tuturor. Din câte eu cunosc, citațiile au fost aduse practic tuturor. Cu toții ne amintim data de 21 septembrie, acea coloană imensă de automobile către Kazahstan. Au fost mobilizați cei care au respectat legea și au avut încredere în acest stat. În general, soțul meu s-a prezentat cu documente care confirmă că are un copil, că a lucrat într-o companie IT și că deține o diplomă roșie în domeniul fizicii și tehnologiilor. Adică, toate acestea nu s-au întâmplat pentru că el a vrut să meargă să lupte. El a venit să arate: „Băieții, pe mine nu trebuie să mă luați.” Lui i s-a spus să meargă să arate la subdiviziune. Iar acolo: „Strânge totul, să mergem”.

Nu regretați că dumneavoastră și soțul nu ați fost printre cei care totuși au decis să plece, să fugă?

În realitate, probabil este dificil să te gândești la asta. Dacă începi să te gândești la cât de bine ar fi fost să fugim, este posibil să-ți ieși pur și simplu din minți. Eu pur și simplu accept acest fapt, că asta s-a întâmplat. Da, sunt gânduri că la un moment dat am fi putut să-i spun: „Nu, nu o să te duci nicăieri”.

Din ceea ce puteți să ne spuneți, soțul vă povestește cum este acolo și ce este nevoit să facă?

Probabil ce este nevoit să facă, eu nu o să vă spun, dar în general câteodată ne sunăm, câteodată ne scriem. Sunt însă întreruperi de două-trei săptămâni, când la el acolo nu este legătură.

El personal a încercat cumva să vorbească cu cei din comandament despre faptul că este atât de mult timp pe front, având casă, copil și soție?

El a încercat să arate comandamentului diplomele sale. I s-a spus să semneze contractul și, probabil, atunci le vor examina.

Pe site-urile oficiale, chiar și pe site-ul Kremlinului, există adresări către Putin despre plățile pentru cei mobilizați? Cel puțin, primiți aceste plăți? Având un copil, poate fi dificil să-l întrețineți singură.

La mine nu au fost probleme în acest sens, adică salariul vine la timp. Totul. Însă venitul familiei noastre s-a redus în jumătate. Adică mobilizarea nu ne-a adus aceleași venituri mari ca, probabil, altora din regiuni îndepărtate. La Moscova, venitul s-a redus la jumătate. Probabil, unii consideră că sunt mercantilă pentru că „am trimis pe soțul” pentru alocații.

Este adevărat că alocația este de 200 de mii de ruble (aproximativ 2000 de euro – n.r.)?

Nu, primim 193 de mii de ruble. Acestea sunt împărțite între salariu și partea socială. Salariul este de 39 de mii și este supus unei impozitări de 13%. 158 de mii este alocația socială. În total, ies 193 (de mii – n.r.).

Lunar?

Da, da.

„Statul ne aude, dar nu ne arată că ne aude”

Februarie 2022. Cum ați perceput faptul că Rusia a început acest război? Eu spun cum consider eu, dumneavoastră – deja cum vă permite legea.

Eu nu prea urmăream situația politică. Însă când priveam știri, eu înțelegeam de ce a început operațiunea militară specială. Unii ar putea spune că este propagandă, în timp ce alții ar putea considera că este adevărul, cu toate acestea, în Rusia, s-a adus argumentul că din Ucraina a fost creată o „anti-Rusia”. Astfel, Rusia nu a putut tolera lângă frontierele sale un stat ostil față de Rusia. Acolo unde veneau din țările NATO, unii instructori, acolo unde ne amenințau cu „bombele murdare”. Acordurile de la Minsk, de asemenea, au fost încălcate. Ulterior a fost Maidan, oamenii au fost arși într-o bibliotecă. Adică, într-adevăr, nu iese fum fără foc. Eu asta înțeleg. Singurul lucru care mă întristează este de ce noi nu am prevenit toate acestea. Am fi putut să oprim încă de la început toate aceste bombardamente în Donețk, Luhansk. Adică să se oprească toate acestea de la început, fără a transforma totul în acest masacru sângeros pentru slavi. În realitate, acum frații își ucid propriii frați. Ca mamă, eu în principiu nu susțin însăși existența războiului care este un masacru infernal.

Cât de sigură este acum organizarea acțiunilor de protest?

Eu nu fac parte din mișcarea „Drum spre casă”. Eu doar sunt în chat-ul fetelor de acolo care sunt mai active. De asemenea, sunt membră în grupul „Să-i aducem pe băieți înapoi”. Sunt foarte multe grupuri în care s-au unit multe femei după jumătate de an, trei luni de la mobilizare. În mare parte, femeile s-au unit. Sunt mai multe soții, mamele fiind mult mai puține. Ele și-au unit eforturile, au început o anumită activitate, să trimită scrisori. Faptul că acum este foarte vizibilă „Drum spre casă”. Statul ne înțelege, înțelege că nu poate să ne atingă. Noi toți înțelegem de ce, din acest motiv, în general, este sigur. Întrebarea constă doar în dorință, probabil.

Se observă sau nu o anumită pregătire pentru a ieși la acțiuni de protest? Poate chiar împotriva acestor acțiuni militare începute de Rusia.

În realitate, este interzis să ieși anume împotriva acțiunilor militare. Noi toți ne amintim anul 2022. Mulți au fost trimiși în închisoare pentru asta. Însă acele femei care luptă împotriva mobilizării fără termen, da, suntem gata să ieșim la acțiuni masive de protest, dar doar la cele avizate.

Nu aveți pretenții sau, dacă este corect să spunem, supărări față de un stat care atâta timp nu-i ascultă pe oameni?

Mi se pare că ne aud. Chiar mi se pare că ne aud, doar că acum, din anumite motive, nu pot să facă nimic. Există puțină supărare pentru că nu ne arată că ne aud, dar ne aud în orice caz. Ei nu pot să nu ne audă.

Nu există aici un paradox, în opinia dumneavoastră: mamele și soțiile celor mobilizați sunt împotriva ca bărbații lor să fie pe front, dar nu se declară împotriva „operațiunii militare”? Adică, dacă „operațiunea militară” se va încheia, atunci toți se vor întoarce acasă.

… (pauza) Acum o să vă explic. Dacă acum vom semna un acord de pace, să admitem, pentru că Ucraina nu are de gând să-l semneze în condițiile noastre, atunci vom fi nevoiți să-l semnăm în condițiile Ucrainei. În aceste condiții, ce va fi cu Rusia? Ce va fi cu Rusia, ce va fi cu teritoriile care au fost eliberate? Și ce va fi cu bărbații care deja au murit acolo? Pentru cei care au murit? Eu nu cred că este posibilă finalizarea operațiunii militare speciale până când nu se ating anumite scopuri… Dar cuvântul-cheie este „anumite”, pentru că acum nu prea înțeleg încă ce anume vrea să facă statul. Însă eu înțeleg că, dacă acum, în condițiile Ucrainei, vom semna un acord de pace și de facto Rusia va pierde, eu cred că nicio soție a unui bărbat mobilizat, dar și niciun bărbat mobilizat nu-și dorește asta.

„Eu știu că Vladimir Putin va câștiga alegerile. Asta deja este o axiomă”

Întrebarea la care decideți dacă și cum puteți răspunde, dar trebuie să v-o adresez: în martie vor avea loc alegeri, puteți să ne spuneți dacă veți vota pentru actualul președinte?

Eu am 20 de ani. Eu încă nu am votat niciodată. Eu cred că dacă și data aceasta nu voi merge la alegeri, nimic nu se va schimba. Eu știu că Vladimir Vladimirovici Putin va câștiga. Asta deja este o axiomă. Eu cred că următorul președinte va fi ales după moartea actualului președinte, adică asta va fi motivul. Mai puțin probabil că acesta va putea fi demis din funcție cu forța. Și mai puțin probabil va exista un candidat pentru care vor vota bătrânii din regiuni. La noi, doar dacă lucrezi în structurile statului, ești obligat să votezi pentru Putin. Altfel nu vei mai lucra în structurile statului. Din acest motiv, va fi același președinte. Nu se va schimba nimic.

Adică, pe tot parcursul vieții dumneavoastră, președintele țării a fost Putin. Nu ați cunoscut un alt președinte.

Nu, nu. Când aveam vreo trei ani, era Medvedev.

Da, când a fost această schimbare de locuri. Credeți că asta este corect?

Eu percep asta ca un fapt împlinit. Din păcate sau din fericire, în viața mea nu a fost loc pentru politică, adică în procesul meu de educație, nu prea m-am interesat de politică. Adică, când cineva îmi spune: unde ați fost acum 10 ani, când toate acestea se întâmplau? Eu le răspund: acum 10 ani eram la școală, în clasa a VI-a. Cred că nu a venit încă acel moment când eu aș începe să studiez profund ce este corect și ce nu, dar și cum ar trebui să fie.

Părinții dumneavoastră sau socrii sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce privește gândirea și concluziile dvs? Sau alta generație crede totuși altfel?

Fiecare dintre părinți are poziții total diferite. Însă pentru că asta ne vizează acum direct, scopul nostru acum este să întoarcem pe cei mobilizați. Noi încercăm să nu discutăm despre toate acestea de genul: „De ce au început?”, „Iată pentru asta au început”. Adică nimeni nu începe dezbateri la bucătărie, pentru că, în primul rând, de la asta nu se va schimba nimic, dar în al doilea rând, va fi doar dureros pentru mine. De exemplu, că această operațiune este fără sens și că bărbatul meu poate pur și simplu muri acolo. Din acest motiv, nu atingem acest subiect.

Și aș vrea să vă rog, dacă ați avea posibilitatea să vă adresați ucrainenilor, de fapt puteți să o faceți prin intermediul acestui material, chiar dacă va mai fi tradus: ce ați spune femeilor ucrainene care, de asemenea, au acolo bărbați mobilizați? Și, în general, celor care nu luptă.

În realitate, ar fi bine dacă ar exista și o traducere în limba ucraineană: îmi pare rău că propaganda voastră (ucraineană – n.r.) a transformat Rusia într-un demon. Încă până la începutul „operațiunii militare speciale”, a fost o atitudine extrem de negativă față de cetățeni ruși.

Mie sincer îmi pare rău pentru toți cetățenii ucraineni mobilizați, adică cei mobilizați, nu pentru bărbații care au semnat contracte. Anume cei mobilizați. Cei mobilizați sunt într-o situație similară cu a noastră, ei pur și simplu execută ordinele. Cred că 99% dintre cei mobilizați nu vor să fie acolo, la fel ca și ai noștri. Ei sunt pur și simplu nevoiți să fie acolo și mie, într-adevăr, îmi pare rău pentru ei.

Și eu nu am nicio ură sau dezgust față de ucraineni. Anume față de ucraineni calmi, neutri față de ruși, nu cei care îi doresc soțului meu să se întoarcă acasă în sicriu. Noi suntem aceleași familii și, la fel ca și la ei, această nenorocire a bătut la ușa noastră. A venit citație și soțul meu a mers pur și simplu la unitatea militară. Și dacă credeți că noi trebuie să întoarcem armele împotriva guvernării noastre, de ce voi nu procedați la fel pentru a opri acest război?

Sper foarte mult că în timpul apropiat aceasta situație cumva va fi soluționată: nu știu dacă negocieri, victoria uneia dintre părți. În orice caz, cred că totul nu este lipsit de sens și cândva se va încheia.

Mobilizarea în Rusia pentru așa-zisa „operațiune militară specială” a avut loc în septembrie 2022. Numărul exact al celor chemați la război nu este cunoscut oficial, însă unele publicații independente au estimat însă că în perioada septembrie – octombrie 2022 ar fi fost recrutate aproape 530 de mii de persoane.