„Dacă zic serviciile, noi executăm!”. Un expert în legislația internetului critică documentele folosite de CCR pentru anularea alegerilor prezidențiale: Sunt doar niște indicii, nu sunt probe. În plus, Curtea nu face distincție între online și televiziune

Din cele cinci documente citate de CCR două nu spun absolut nimic serios cu privire la viciere: documentul produs de SIE are doar o serie de informații generice iar cel de la STS nu identifică vreo iregularitate cu privire la sistemele informatice aferente votului. Restul sunt probe subțiri, dintre care o mare parte provenite de la TikTok sau care au apărut cu săptămâni înainte in mass-media. În opinia mea informațiile relevante vin din zona societății civile, vezi în special rapoartele Expert forum (unul dintre ele publicat chiar înainte de alegeri) și raportul făcut de BROD  – EDMO, scrie pe Contributors.ro expertul în legislație despre internet Bogdan Manolea. 

Pe scurt:

• Motivarea CCR pare a se baza exclusiv pe indicii produse de Servicii, nu pe un proces bazat pe respectarea dreptului la apărare, sau măcar pe corelarea mai multor informații publice. 
• Mai mulți competitori electorali au încălcat regulile. La unul doar s-a văzut mai clar, mai ales că susține ca nu a cheltuit 1 leu în campanie.
• Social media NU este TV. Social media nu poate oferi egalitate de șanse candidaților. Social media oferă doar polarizare prin puterea algoritmilor opaci.
• Întrebări deschise legate de cum am vrea să arate următoarea campanie online în social media.

Am citit cu interes motivarea deciziei Curții constituționale cu privire la anularea alegerilor. Mă gândeam că – și din ce observasem eu –  procesul electoral fusese în mod evident viciat, deci ar fi trebuit sa fie clară decizia CCR. Cu toate acestea motivarea Curții naște de fapt mai multe semne de întrebare decât răspunsuri atât cu privire la decizie în sine dar mai ales cu privire la felul în care procesul electoral ar trebui să se desfășoare în mod legal în social media, dar și felul cum (nu) este înțeles de CCR. (despre alte aspecte legate de eșecul verificării finanțării campaniei a scris Septimius ieri pe Contributors)

1. Dacă zic serviciile, noi executăm!

Motivarea curții bazată pe o autosesizare pare a lua în considerare exclusiv informațiile aflate prin declasificarea rapoartelor de la servicii, rapoarte prezentate în cadrul CSAT.  După cum au arătat și alții, aceste probe sunt mai degrabă niște indicii preliminare și nu niște informații suficiente pentru a trage o concluzie cu privire la vicierea procesului electoral.

De fapt, din cele cinci documente citate două nu spun absolut nimic serios cu privire la viciere: documentul produs de SIE are doar o serie de informații generice iar cel de la STS nu identifică vreo iregularitate cu privire la sistemele informatice aferente votului. Restul sunt probe subțiri, dintre care o mare parte provenite de la TikTok, alte instituții sau care au apărut cu săptămâni înainte in mass-media.

În opinia mea, informațiile relevante care arată în mod evident că avem de-a face cu o alterare a campaniei electorale – nu în abstract, ci mai ales comparând performanța cu ceilalți candidați –   vin din zona societății civile –  vezi în special rapoartele Expert forum (unul dintre ele publicat chiar înainte de alegeri) și raportul făcut de BROD  – EDMO. 

Acesta este o lacună majoră, mai ales în condițiile unei discutabile autosesizări și mai ales că și judecătorii tot oameni sunt și deci s-au uitat probabil la alte mijloace de informare în masă, de unde își luau și alte informații și își formează opinia!

2. Capul lui Moțoc vrem! Dar ceilalți boieri?

Atât concluziile Curții Constituționale cât și cele ale serviciilor par să indice că doar un singur candidat a fost favorizat de încălcarea regulilor electorale.  În acest context ar trebui să precizăm – și dacă vă uitați pe documentele publicate de la ExpertForum ar trebui să vă dați seama în mod ușor –  că mai mulți competitori electorali au încălcat regulile cu privire la modul de desfășurare a campaniei în mediul online doar că unii au făcut-o mai puțin dibace sau într-un mod mai abscons.

În primul rând, mai mulți candidați au fost implicați în ceea ce curtea numește “exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social-media”. 

Iar măsurile luate pentru așa numita exploatare a social media au un spectru larg de legalitate:

• activitățile legale;
• activități legale, dar care ar putea  încalcă termenii și condițiile platformelor;
• activități neetice dar legale; sau pur și simplu 
• activitățile ilegale de-a dreptul. 

Realitatea este că nu știm cât a contat fiecare dintre acest tip de măsuri în melanjul final.

Mai ales că fiecare din noi își dă o definiție diferită (și uneori chiar și o încadrare juridică diferită) pentru ceea ce popular apare că se numește: ferme de boți, troli, conturi cu date false, comment spam, donații de la privați către susținători. Până la coordonarea unor grupuri de susținători plătiți și/sau voluntari neplătiți în a publica informații pe social media fie direct sau fie indirect prin comentarii.

În mod evident unul dintre candidați a fost mult mai eficient decât ceilalți. Dar realist vorbind încă nu știm și nici nu a fost probat, cât a fost legal și cât a fost ilegal din ce a făcut. Nu știm cât a fost susținut voluntar și cât a fost plătit în mod fraudulos de alții sau de el însuși. Cert este că nu se poate face o astfel de campanie cu costuri 0, iar complexitatea unora dintre strategiile folosite indică o mână extrem de profesionistă.

Dar ceea ce este de asemenea clar este că au fost mai mulți competitori electorali care au folosit astfel de manevre dolosive așa cum dovedesc chiar rapoartele și declarațiile oficiale ale TikTok sau investigațiile jurnaliștilor.

3. Social media NU este TV. Social media nu poate oferi egalitate de șanse. Social media oferă doar polarizare

Curtea pare să pună semnul egalității între faptul că unul dintre candidați a “profitat” de sistemul algoritmic al unui platforme și că acest lucru a dezavantajat ceilalți candidați participanți în procesul electiv:

Neregularitățile din campania electorală s-au răsfrânt asupra competitorilor electorali, din moment ce au creat o inegalitate vădită între candidatul care a manipulat tehnologiile digitale și ceilalți candidați participanți în procesul electiv. Astfel, expunerea semnificativă a unui candidat a condus la reducerea direct proporțională a expunerii în media online a celorlalți candidați în procesul electoral.

Aceasta pare ar fi o opinie de anii ’90 în care aveam o singură televiziune de unde poți să-ți iei informația cu privire la toți candidații din procesul electoral. În cazul mediului online lucrurile sunt mult mai complexe – mai ales că trebuie să facem distincție și între platforme online care doar găzduiesc conținutul produs de mulți utilizatori obișnuiți și respectiv alte site-uri cu responsabilitate editorială.

Cert este că platformele de social media – care reprezintă un spațiul dominant de informare în spațiul mediatic online românesc, dar și unde pare că se dialoghează –  nu sunt egale și nu pot oferi egalitate de șanse tuturor candidaților din mai multe motive esențiale:

• algoritmul după care un mesaj electoral ar ajunge la un număr de electori este necunoscut. Deci fiecare candidat este obligat să caute să speculeze algoritmul de recomandare cât poate mai bine astfel încât să ajungă la cât mai mulți electori relevanți pentru acesta;
• campania electorală începe cu 30 de zile înainte de alegeri, dar promovarea online poate să înceapă în cazul unora chiar și cu patru ani înainte – atât cu privire la colectarea de followeri dar și cu privire la crearea unui baze de date personale ce poate fi folosită ulterior în timpul procesului electoral;
• platformele de social media nu au un cadru specific de promovare a activității plătite sau neplătite pentru competitori electorali. Practic, conținutul plătit, care susține un candidat, este pus în aceeași categorie cu un săpun sau un serviciu – în cel mai rău caz – sau cu un articol de informare unde nu poți să plătești publicitate  – în cel mai bun caz;
• scopul rețelelor sociale și a algoritmilor lor este de a menține utilizatorii în fața ecranului și nicidecum în a asigura egalitatea de șanse tuturor candidaților; 
• se știe deja că prin modul de funcționare rețelele sociale polarizează discursurile. Deci prin însăși esența algoritmului, conținutul va apărea în feed-ul mai multor utilizatori în condițiile în care mesajul este mai extremist, mai radical sau mai „urlat”. 

4. Întrebări deschise legate de cum am vrea să arate următoarea campanie online în social media

Curtea consideră că ar trebui să existe egalitate de șanse pentru toți electorii cu privire la o serie largă de aspecte:

Totodată, egalitatea de șanse trebuie evaluată și prin prisma comportamentului electoral al competitorilor, în privința utilizării rețelelor sociale, a noilor tehnologii, a sistemelor de inteligență artificială și a finanțării campaniei electorale.

Mie îmi denotă o abordare aproape utopica. Realitatea este că unii candidați nu vor știi, alții că nu vor putea să folosească la maximum noile tehnologii, sistemele de inteligență artificială sau rețelele sociale.

Îmi pare ca în următorul proces electoral nici măcar un candidat onest care vrea să respecte toate regulile să nu le poată îndeplini în cazul social media. 

Citește mai departe întrebările și comentează, pe Contributors.