Daniel Funeriu si-a dat demisia din Consiliul de conducere al ICR: Presedintia Romaniei nu poate sa fie partasa la actuala deriva a reprezentarii internationale a culturii romanesti, dominata de stridente nationaliste

Consilierul prezidential Daniel Funeriu si-a dat luni demisia din functia de membru al Consiliului de conducere al Institutului Cultural Roman (ICR). „Presedintia Romaniei nu poate sa fie partasa la actuala deriva a reprezentarii internationale a culturii romanesti, dominata de stridente nationaliste, actiuni, metode si concepte care apartin unei epoci revolute”, scrie in demisia inaintata de Daniel Funeriu presedintelui Traian Basescu, presedintelui ICR, Andrei Marga, si membrilor Consiliului.

Reamintim ca Guvernul Ponta a trecut printr-o ordonanta de urgenta ICR din subordinea Presedintiei in subordinea Senatului. Ulterior, conducerea ICR, in frunte cu Horia Roman Patapievici, si-a dat demisia. In fruntea institutiei a fost numit Andrei Marga, indepartat dupa doar trei luni din fruntea Ministerului Afacerilor Externe dupa ce isi stabilise ca tinte majore orientarea politicii externe si catre Rusia si China.

Citeste mai jos scrisoarea completa de demisie a lui Daniel Funeriu

În baza Legii nr. 356/2003 m-ați numit prin Decret prezidențial în data de 25 mai 2012 membru al Consiliului de conducere al Institutului Cultural Român. Din această calitate am putut să constat că, anterior modificării legislației ICR prin OUG nr. 27/2012, componența Consiliului de conducere și atribuțiile sale făceau din acesta un adevărat forum de dezbatere, asigurând un sprijin direct și, în același timp, exercitând un control firesc și profesionist asupra conducerii executive a instituției.

Subliniez că, prin componența sa, Consiliul de conducere reflecta nucleul activităților culturale din România — prin uniunile de creație și Academia Română — și doar în minoritate conținea reprezentanți ai unor instituții cu conducere politică, în speță ministere.

Rezultatul unei astfel de construcții instituționale s-a văzut în ultimii ani. Fără a enumera aici reușitele ICR – ele au fost subliniate în rapoartele anuale și în presa din străinătate – aș remarca o trăsătură fundamentală a activității institutului din ultimii ani : ICR a dat cuvântul părții celei mai dinamice din cultura noastră, reușind armonizarea între inovarea culturală și promovarea valorilor consacrate. Prin prospețimea, naturalețea și consistența acestui demers echilibrat, ICR a reușit să trezească interes și să pună România pe harta culturală internațională cu statutul de firesc cotidian și nu, așa cum era cazul înainte, ca o prezență privită cu titlu de curiozitate față de un exotism prefabricat.

În urma modificărilor legislative operate prin OUG nr. 27/2012, s-au creat premisele unei agresiuni politice fățișe asupra ICR și, prin aceasta, asupra culturii naționale. Preluarea controlului asupra ICR de către instituții parlamentare (Senatul României) și guvernamentale structural politizate a făcut posibilă transformarea premiselor în realitate. Constat astăzi că singura eroare a celor care trăgeau semnale de alarmă referitoare la consecințele OUG nr. 27/2012 a fost că au subestimat dezastrul programat care, inevitabil, a început să se producă. Astfel:

1) prin pozițiile exprimate oficial de conducerea sa executivă, în special de către președintele său, ICR revine la practici anterioare anului 1990, printr-o viziune vădit naționalist-agresivă, cu accente protocroniste.

2) Desuetudinea demersului actual al ICR se observă clar din programul președintelui ICR, care navighează între :

a. angajamente triumfalist-mesianice: „Vom cultiva memoria trecutului (sic!), vom contribui la rezolvarea problemelor prezentului și vom prefigura și pregăti viitorul”;

b. sfaturi paternaliste: „Accentul trebuie mutat pe sprijinirea activităților generatoare de ipoteze, concepte, descoperiri cognitive, inovații tehnologice, înnoiri de viziune și pe cultivarea și etalarea științelor în România. Reglementările și organizarea ICR vor trebui să reflecte o asemenea privire contemporană asupra culturii și civilizației”; „ICR trebuie să-și asume, să încurajeze și să întrețină dezbaterea culturală de bună calitate în care cetățenii României să se exprime și să-și regăsească vederile (sic?!)”.

c. formulări confuze: „Valorile nu sunt întotdeauna epuizate de valorile ce se stabilesc pe piață.”

d. insinuări care ţin loc de argumente: „Imaginea României în lume nu ar fi trebuit să fie depreciată grăbit [oare ar trebui să fie depreciată lent?!, n.m.], cum a fost în ultimii ani, socotind-o simplă propagandă.” „ICR s-a preocupat, în ultimii ani, să etaleze noi experimente, dar eșecurile nu sunt mai puține decât reușitele.”

Lipsa de orizont, aplatizarea valorică, răfuiala meschină, „genocidul” ideilor sunt primele concluzii care se desprind după patru luni de implementare a OUG nr. 27/2012.

Daniel Funeriu

3) Programul ICR prezentat de președintele acestuia este asfixiat de clişee şi încărcat de adjective, ambalat într-un conglomerat cenușiu de cuvinte destinat să înece într-o pastă vâscoasă libertatea gândului.

Lipsa de orizont, aplatizarea valorică, răfuiala meschină, „genocidul” ideilor sunt primele concluzii care se desprind după patru luni de implementare a OUG nr. 27/2012. Cel mai vizibil rezultat al ICR în ultima perioadă a fost monopolizarea portalului instituției pentru răspândirea panseurilor încețoșate ale președintelui ICR. Pe scurt, consecința OUG nr. 27/2012 asupra ICR este transformarea acestuia într-un „C.A.P. cultural”, în programul căruia – după ce a fost trasat numărul de kilocalorii culturale cu care trebuie să ne mândrim ca națiune – ne putem aștepta oricând la impunerea tovărășească a unor obiective stahanoviste de producție de carte românească la hectar, de pictură la metru pătrat sau stabilirea de planificări cincinale în kilograme de sculptură sau kilometri de role de film. Mai rămâne doar să ne așteptăm la turnarea, în creierul străinilor cărora le vine ideea să citească autori români, de traduceri ale unor opere românești cu un înalt grad de civism patriotic și revoluționar prin impunerea de titluri marilor edituri ale lumii.

Nu am nicio îndoială că, în formula sa originară, Consiliul de conducere ar fi cenzurat fără drept de apel o astfel de viziune prăfuită și agresivă în raport cu valorile actualității. Din păcate, conducerea executivă a ICR, prin intențiile și acțiunile membrilor săi, se înscrie cu aplomb în logica anilor ’70, logică imposibil de schimbat având în vedere componența politizată a actualului Consiliu de conducere.

Mai rămâne doar să ne așteptăm la turnarea, în creierul străinilor cărora le vine ideea să citească autori români, de traduceri ale unor opere românești cu un înalt grad de civism patriotic și revoluționar prin impunerea de titluri marilor edituri ale lumii

Daniel Funeriu

Stimate Domnule Președinte,

Instituția Prezidențială s-a situat în ultimii opt ani pe o poziție de constantă modernizare a domeniilor sale de competență consfințite în Constituția României. Condamnarea comunismului, sprijinul acordat realei sincronizări cu valorile europene, promovarea depolitizării activităților culturale sunt liniile de forță ale ultimilor ani. De aceea am înțeles mandatul pe care mi l-ați încredințat în Consiliul de conducere al ICR ca pe un instrument de promovare a acestor valori în cadrul Institutului.

În aceste circumstanțe, cauzate de aplicarea OUG nr. 27/2012, precum și de derapajele neliniștitoare ale actualei conduceri, sancționate pe larg și acut atât în mediile din țară cât și din străinătate, mă aflu în imposibilitatea de a-mi exercita mandatul. În consecință, vă prezint, stimate Domnule Președinte al României, demisia din funcția de membru al Consiliului de conducere al ICR. Fac acest lucru, Domnule Președinte, din convingerea că Președinția României nu poate să fie părtașă la actuala derivă a reprezentării internaționale a culturii românești, dominată de stridențe naționaliste, acțiuni, metode și concepte care aparțin unei epoci revolute.

Cred că în aceste momente, în care membrii marcanți ai culturii naționale, cât și partenerii culturali ai României privesc cu uimire și neînțelegere demolarea sistematică a credibilității greu dobândite de ICR, este important să semnalați societății românești, încă o dată, atașamentul Dumneavoastră față de eforturile elitelor românești pentru promovarea culturii autentice și solidaritatea dumneavoastră consecventă cu procesul de ancorare a României la valorile culturale ale Europei moderne.