Date recente INS: O gospodărie din România a cheltuit 8.037 de lei pe lună, din care 2.699 s-au dus la stat. În educație, investim prețul a două cafele pe zi
Imaginați-vă că, pe 1 ianuarie 2025, angajatorul v-a mărit salariul de la 6.000 de lei net 6.850 lei. Dar, când faci cheltuielile de zi de zi, ai o stare ciudată. Sentimentul că „tot nu ajunge” nu e o iluzie – e matematică.
Datele transmise miercuri de INS pentru 2025 confirmă tensiunea dintre creșterea nominală a veniturilor cu 14% și inflație.
Conform INS, o gospodărie românească a câștigat, în medie, 9.399 de lei pe lună. A cheltuit 8.037 de lei.
Pe hârtie, rămân 1.362 de lei. În realitate, din acești bani trebuie să acoperi reparația la mașină, vacanța de vară și orice urgență medicală neașteptată.
De unde vin banii
Din salariu, în primul rând.
68,5% -din veniturile totale ale unei gospodării provin din salarii brute
Cea mai mare parte – aproape 7 din 10 lei – vine din muncă salariată. Pensiile și ajutoarele sociale contribuie cu încă 20%. Agricultura, activitățile independente, chiriile încasate: toate la un loc fac sub 4%. E tabloul unei economii în care statul și angajatorul sunt, de departe, cei mai importanți jucători din bugetul familiei.
Față de 2024, ponderea salariilor a crescut ușor (de la 67,2% la 68,5%). Ceea ce înseamnă că mai mulți oameni lucrează în economia formală sau că salariile au crescut mai repede decât alte surse de venit.
Oricum ar fi, dependența de un singur tip de venit rămâne ridicată – vulnerabilitate clară în cazul unui șoc economic.
Unde se duc banii
Primul răspuns, invariabil: pe mâncare. 32% din tot ce cheltuiește o familie română pentru consum ajunge la raft, la piață sau la restaurantul de cartier. Asta înseamnă 1.553 de lei pe lună – mai mult decât cheltuiesc familiile din Europa de Vest pe hrană, procentual vorbind.
Al doilea mare consumator de bani: casa. Chiria sau rata, curentul, gazul, apa – 15,7% din cheltuielile de consum, față de 14,8% în 2024. O creștere de un punct procentual poate părea nimic, dar înmulțită cu milioane de gospodării, spune că presiunea energetică s-a simțit în portofel.
O familie cheltuiește pe educație cât costă două cafele pe zi. Pe hrană cheltuiește de 53 de ori mai mult.
Și acum cifra care ar trebui să deranjeze: educația. 27 de lei pe lună per gospodărie. Nu e o greșeală de tipar. Douăzeci și șapte de lei – 0,6% din cheltuielile de consum. Cel mai mic capitol din tot bugetul, an după an.
Într-o țară în care „nu avem specialiști” este refrenul economiei, familiile alocă pentru formarea copiilor mai puțin decât pentru o cină la restaurant.
Taxa ascunsă: o treime din cheltuieli merge la stat
Taxe & contribuții: 2.699 lei lunar per gospodărie – 33,6% din totalul cheltuielilor
Există o categorie de cheltuieli pe care nu o vedem la supermarket și nu o simțim ca pe o alegere: impozitele, contribuțiile la pensii și sănătate, taxele de tot felul. În 2025, ele au însumat 2.699 de lei per gospodărie – adică un leu din trei cheltuiți.
Această pondere a crescut față de 2024 (de la 32,9% la 33,6%), tocmai pentru că salariile mai mari înseamnă automat contribuții mai mari. E un efect de bumerang al creșterii nominale: câștigul brut crește, dar o parte proporțional mai mare se întoarce la stat.
România cu două viteze
Mediile naționale ascund o fractura reală. Familia din Cluj sau București câștigă, în medie, 10.732 de lei pe lună. Familia din satul moldovenesc sau oltean – 7.582 de lei. Un raport de 1 la 1,4, care se lărgește când vorbești despre cheltuieli sau despre acces la servicii.
La sat, o zecime din cheltuieli vine din ce produce gospodăria proprie – legume din grădină, lapte de la vacă, lemne din pădure. La oraș, acest autoconsum aproape că nu există (2,7%). E o diferență care spune totul: mediul rural supraviețuiește parțial în afara economiei monetare, pentru că economia monetară nu a ajuns suficient acolo.
Și totuși: veniturile din prestații sociale sunt mai mari procentual la sat (21,6%) decât la oraș (19%). Pensia și ajutorul social sunt, în multe comune, principalele surse de bani cash. Nu e o statistică neutră – e semnalul că o parte semnificativă a României rurale trăiește din redistribuire, nu din producție.
Deci, suntem mai bogați sau nu?
Depinde ce înțelegi prin „bogați”. Nominal, da: venitul a crescut cu 14%. Dar inflația din 2025 a erodat o parte din acest câștig – nimeni nu cumpără mai mult cu 14% mai mulți lei dacă prețurile au crescut și ele cu 8 sau 10%.
Ceea ce s-a schimbat vizibil este structura cheltuielilor: mai mult pe energie și locuință, mai puțin pe alimente ca pondere (deși sumele absolute sunt mai mari), mai mult la stat.
Familia română cheltuiește mai mult pe servicii (15,6% față de 14,6%) – un semn de maturizare a consumului, sau poate că serviciile s-au scumpit pur și simplu.
Concluzia: românii câștigă mai mult în termeni nominali, dar nu neapărat mai bine în termeni reali. Iar decizia de a nu investi în educație – an după an, indiferent de nivelul veniturilor – rămâne alegerea care va costa cel mai mult pe termen lung.
