De ce artiștii care au reprezentat Moldova la Bienala de Artă de la Veneția au ales o instalație cu drone și covoare: „Pot sugera, atât frica, cât și dorința de a scăpa din realitate”

Republica Moldova a participat pentru prima dată oficial la Bienala de Artă de la Veneția, care a avut loc între 6 și 8 mai, cu un proiect semnat de artistul Pavel Brăila și curatoriat de Adelina Luft din România. Propunerea moldovenilor se numește „O mie și a doua noapte” și reprezintă o instalație formată din covoare tradiționale care sunt ridicate de drone funcționale, într-un spațiu neconvențional – o biserică din Veneția. Curatoarea a explicat pentru publicul HotNews de ce a ales această variantă. 

În cadrul interviului acordat pentru publicul HotNews, Adelina Luft a povestit că proiectul combină patrimoniul cultural cu tehnologia și abordează teme precum războiul contemporan, militarizarea spațiului aerian și solidaritatea globală.

Adelina Luft este curatoare și manager cultural. În 2014-2021 a activat în Yogyakarta, Indonezia, unde a dezvoltat proiecte cu orientare decolonială și procese colective. Din 2022 locuiește la București, unde colaborează cu tranzit.ro și Stația Experimentală de Cercetare pentru Artă și Viață. A fost co-curatoare a Bienalei Jogja 17 și, în 2025, a inițiat asociația ARBOUR.

„Acum vorbim despre o validare instituțională”

– Aceasta este prima participare oficială a Republicii Moldova la Bienala de la Veneția. Cum a fost gândită poziționarea pavilionului?
– Inițial, echipa a fost constituită între România și Republica Moldova pentru participarea la pavilionul României. Ulterior, colaborarea a rămas între mine și Pavel Brăila și am decis să aplicăm din partea Republicii Moldova. Avem o echipă mixtă, atât din România, cât și din Republica Moldova, majoritatea din Chișinău, unde s-a realizat și producția instalației și de unde lucrările au fost trimise la Veneția. Este prima participare care poate fi considerată oficială, pentru că există sprijin din partea Ministerului Culturii și al Ministerului Afacerilor Externe. Au mai existat participări ale artiștilor din Moldova în trecut, însă prin inițiative private. Acum vorbim despre o validare instituțională. În plus, participarea lui Pavel Brăila, un artist foarte cunoscut internațional, aduce o amploare mult mai mare și reprezintă o recunoaștere importantă pentru scena artistică din Republica Moldova.

– Covorul este un element tradițional foarte puternic în cultura Republicii Moldova. De ce a fost ales ca element central al instalației?
– Ideea vine dintr-o lucrare anterioară a lui Pavel Brăila, din 2018, intitulată „Magic Carpet”, realizată în contextul războiului din Siria și al crizei refugiaților. Atunci, covorul nu era ales ca simbol identitar, ci ca idee conceptuală, un posibil instrument imaginar de salvare, un covor zburător susținut de drone. 

Pentru Bienala de la Veneția, am extins această idee într-o instalație complexă, cu mai multe covoare suspendate de drone funcționale. Spre deosebire de lucrarea din 2018, acum dronele nu mai sunt doar obiecte statice, ci au un rol central și creează inclusiv un sunet puternic în spațiul expozițional. 

Covoarele provin din mai multe culturi, inclusiv din regiuni afectate de conflicte – din Iran, Gaza sau Africa. Ele vorbesc despre o simbolistică comună: relația cu natura, protecția împotriva răului, elemente florale și cosmologii vechi. Sunt forme de cunoaștere ancestrală care se regăsesc în culturi diferite și care arată că, dincolo de granițe, există legături profunde între oameni.

„Covoarele suspendate pot sugera, atât frica, cât și dorința de a scăpa din realitate”

– Lucrarea pare foarte actuală, mai ales în contextul războiului din apropierea Republicii Moldova. Putem vorbi despre o anticipare a acestor realități?
– Este interesant că încă din 2018 exista această intuiție, inclusiv legată de utilizarea dronelor. Astăzi, ele au devenit centrale în războiul contemporan, inclusiv în proximitatea Republicii Moldova și României. După 2022, odată cu invazia Ucrainei, Pavel Brăila a început să abordeze direct tema războiului în practica sa artistică. Nu mai putea vorbi despre altceva, pentru că realitatea impunea acest lucru. Înainte, vorbea mai mult despre identitate și despre Republica Moldova, dar contextul a schimbat direcția. Important este că lucrarea nu se limitează la un singur conflict. Ea vorbește despre război la nivel global –  în Ucraina, Iran, Gaza sau Sudan. Este o poziționare de solidaritate și empatie, care arată că aceste războaie sunt interconectate și nu pot fi privite izolat.

– Ce simbolizează mai exact dronele și spațiul aerian în această instalație?
– Spațiul aerian este astăzi tot mai militarizat. Este un spațiu în care se confruntă puteri și în care se poartă războaie. În același timp, covorul zburător reprezintă o idee de evadare, de visare, de posibilitate. Instalația reflectă această dualitate: între teroare și speranță. Covoarele suspendate pot sugera, atât frica, cât și dorința de a scăpa din această realitate. În plus, faptul că lucrarea este amplasată într-o biserică, sub o cupolă, adaugă o dimensiune de reflecție și de spiritualitate. Nu impunem o interpretare religioasă, dar spațiul amplifică mesajul lucrării.

– Titlul instalației este „O mie și a doua noapte”. De ce această alegere?
– Titlul face referire la „O mie și una de nopți”, unde apare cel mai cunoscut motiv al covorului zburător, inspirat din cultura persană. Dar ideea noastră a fost să mergem mai departe de această poveste. 

„O mie și a doua noapte” este un „twist”, o continuare imaginară. În „O mie și una de nopți”, ciclul de povești se încheie. Noi propunem ideea că povestea nu s-a terminat și că trebuie să continuăm să imaginăm viitorul. Este o invitație de a rescrie povestea lumii în care trăim. Dacă acele povești erau despre visare și imaginație, noi spunem că avem nevoie de o nouă poveste, una care să includă realitățile actuale, dar și speranța unui viitor diferit.

– Participarea la Bienală are și o dimensiune geopolitică, ce mesaj se transmite prin anume această compoziție?
– Da, Bienala de la Veneția este, în esență, o hartă geopolitică a lumii. Pavilioanele funcționează ca niște ambasade culturale care reprezintă țările. Prin această participare, Republica Moldova intră în această cartografiere globală. Este important pentru vizibilitate, dar și ca formă de legitimare. Fiind cel mai important eveniment de artă contemporană, Bienala oferă o platformă unde cultura poate reprezenta o țară.

Este o formă de diplomație culturală, de soft power, care contribuie la recunoașterea internațională a Republicii Moldova. Nu este un concurs în sens clasic, ci un spațiu de reflecție și conexiune între propunerile artistice ale diferitelor țări. Există, în mod tradițional, premii pentru pavilioane și artiști. 

Anul acesta, însă, situația este diferită. Juriul s-a retras din cauza controverselor legate de participarea unor state, precum Rusia și Israel. În aceste condiții, organizatorii au decis ca premiile să fie acordate ulterior, probabil în noiembrie, iar câștigătorii să fie desemnați pe baza votului publicului.

Cine este Pavel Brăila

Pavel Brăila s-a născut la Chișinău, în 1971. În prezent, trăiește și lucrează între Chișinău și Berlin și este unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai Republicii Moldova pe scena internațională. Practica sa care include film, fotografie, instalație și performance  explorează realitățile sociale și politice ale Europei de Est. 

Printre lucrările sale se numără conceptul artistic pentru primul Pavilion al Republicii Moldova la Word Expo din 2015, în Milano, iar filmul său „Definitively Unfinished” a fost premiat la Oberhausen (2009). Lucrările sale au fost expuse în instituții precum Tate (Londra), Neue Nationalgalerie (Berlin) sau Moderna Museet (Stockholm). În 2026, a deschis o nouă expoziție personală la galeria Gaep din București.