De ce au crescut intervențiile militare americane după Războiul Rece? / Principalele obiective

Irak, Afganistan, Libia, dar și Serbia, Pakistan, Yemen, Somalia. Din cele aproximativ 400 de intervenții militare efectuate de Statele Unite începând din 1776, jumătate au avut loc între 1950 și 2019, iar peste 25 % dintre acestea au avut loc în perioada de după Războiul Rece, potrivit Inside Over.

Așa reiese dintr-un studiu realizat de Sidita Kushi – profesor de științe politice la Bridgewater State University și fost director de cercetare al Proiectului de intervenție militară (MIP) din cadrul Centrului de Studii Strategice – și Monica Duffy Toft – profesor de politică internațională și director al Centrului de Studii Strategice de la Fletcher School of Tufts University – și publicat în prestigioasa publicație Journal of Conflict Resolution.

• Obiectivul de a proteja cetățenii, diplomații, ambasadele și proprietățile SUA în străinătate în timpul unei crize a fost cel mai frecvent obiectiv al intervențiilor americane
• Protecția socială și de obiectivele economice urmează imediat.
• Instaurarea unui regim democratic în străinătate s-a numărat printre primele trei obiective ale intervențiilor militare americane
• Sprijin pentru intervenția unor terțe părți în crize interne din întreaga lume

Studiul, consacrat creșterii intervenționismului american după sfârșitul Războiului Rece, a fost prezentat la 6 septembrie 2022 în cadrul unui webinar sponsorizat de think-tank-ul Quincy Institute for Responsible Statecraft, moderat de politologul Trita Parsi.

Boom-ul intervențiilor militare americane după încheierea Războiului Rece

De ce a crescut frecvența intervențiilor militare americane după „înfrângerea” Uniunii Sovietice, iar securitatea americană a fost la apogeu în timpul „momentului unipolar”?”

În primul rând, ar trebui clarificat ce se înțelege prin „intervenție militară”. În acest sens, înseamnă „deplasarea de trupe sau de forțe regulate (aeriene, maritime, de bombardament etc.) ale unei țări în interiorul altei țări, în contextul unei probleme sau dispute politice”.

Momentul în care ultimul militar american părăsește Afganistanul, marcând sfârșitul celui mai lung război american Foto: centcom.mil

Pentru a separa intervențiile majore de încăierările minore, această definiție „exclude paramilitarii, milițiile susținute de guvern și alte forțe de securitate care nu fac parte din armata regulată”.

Astfel, sunt luate în considerare „cazurile în care Statele Unite și-au folosit forțele armate în străinătate în situații de conflict militar sau potențial conflict sau în alte scopuri decât cele normale pe timp de pace”. Operațiunile „secrete” și neoficiale nu sunt luate în considerare.

Intervenții militare în scop umanitar

Unii cercetători, notează Toft și Kushi, au explicat aceste tendințe intervenționiste în creștere ca parte a noii norme a „suveranității contingente”, care contestă în mod explicit principiul tradițional al neintervenției în afacerile interne ale altor state.

În special, explică ei, „în ceea ce privește Statele Unite, o perspectivă este aceea că țara a evoluat dincolo de doctrina de reținere din timpul Războiului Rece către o acțiune bazată pe intervenția umanitară.

Într-adevăr, intervențiile militare din Bosnia, Kosovo, Libia și Somalia au avut unele justificări umanitare, dar, în general, aceste intervenții nu au reușit să își atingă obiectivele umanitare și de democratizare”, notează ei.

Convoi american in Irak, 2003 (Foto: AFP / AFP / Profimedia)

Instaurarea de regimuri democratice în străinătate / Obiectivele politicii externe a SUA

În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, instaurarea unui regim democratic în străinătate s-a numărat printre primele trei obiective ale intervențiilor militare americane.

În plus, până la cel de-al Doilea Război Mondial, SUA au intervenit frecvent în America Latină și în Europa, dar începând cu anii 1950, Washingtonul și-a concentrat atenția asupra Orientului Mijlociu și Africii de Nord (MENA). În anii ’90 Washingtonul și-a îndreptat atenția și către Africa Subsahariană și Asia de Sud.

Studiul arată că, în perioada de după Războiul Rece, „Statele Unite au intervenit pentru a urmări mai puține interese naționale vitale, deoarece rivalitățile geopolitice și amenințările vitale la adresa securității interne au dispărut. În perioada de după Războiul Rece, Statele Unite și-au exercitat puterea militară pentru mai multe misiuni de democratizare, de respectare a drepturilor omului, de intervenție umanitară și de sprijin pentru intervenția unor terțe părți în crize interne din întreaga lume”.

În mod semnificativ, contrar așteptărilor liberale, SUA au intervenit în țări cu niveluri mai ridicate de democrație începând cu anul 2000, conform scorurilor Polity, care variază de la +10 (democrație deplină) la -10 (autocrație deplină).

Alți cercetători susțin că intervențiile militare americane „dăunează cetățenilor străini și reduc obiectivele de securitate ale SUA”. În loc să răspândească democrația, ei susțin că „aceste intervenții tind să transforme statele țintă în democrații iliberale, în cel mai bun caz”, potrivit Inside Over.