De ce este România murdară? Un ghid despre managementul deșeurilor pe care ar trebui să-l citească primarii, cetățenii și firmele de salubritate

​Localitățile, pădurile, râurile din România sunt mult mai murdare decât în alte țări din Europa. Reciclăm de patru ori mai puțin decât media UE, iar scandalul gunoaielor din Sectorul 1 al Capitalei pare unul fără ieșire. Cum s-ar putea schimba lucrurile? Un expert din Asociația „Zero Waste Europe” explică care sunt soluțiile, exemplele de succes din România și de ce practicile „ieftine” din domeniul gunoaielor sunt mai scumpe decât reciclarea.

În numai trei luni, o comună din județul Bihor a ajuns de la un grad de colectare separată a deșeurilor de la 1% până la 61%. În acest proces, pubelele stradale și containerele au fost îndepărtate și înlocuite de un sistem de colectare separată la sursă, pe cinci fracții, inclusiv deșeuri biodegradabile. Acest sistem a reprezentat o premieră la nivelul întregii țări.

Exemplul de succes de mai sus este doar unul dintre cele pe care Asociația „Zero Waste România” le folosește pentru a arăta că atunci când autoritatea publică dorește să schimbe fundamental lucrurile într-o localitate, acest lucru este posibil. Chiar și în România.

În 2021 ne aflăm în situația în care reciclăm doar 11% din deșeurile municipale și până în 2025 trebuie să ajungem la 55%. Cum vom atinge această țină? Greu de spus.

Pe de altă parte, există exemple de succes în țara noastră și provocarea ar fi ca acestea să fie replicate la nivelul întregii țări. Despre cum se poate face acest lucru am stat de vorbă cu Elena Rastei, expertă în economie circulară la „Zero Waste România”, filiala organizației „Zero Waste Europe”.

„Nu acceptăm finanţări de la companii care poluează mediul, de la guvern sau autorități publice”

Zero Waste Europe. FOTO via Facebook

Pentru început, vă rog să-mi spuneți câteva lucruri despre „Zero Waste România”. Ce înseamnă „zero waste”, care este conceptul? Cine vă finanțează?

Zero Waste România este o organizație non-profit, apolitică, independentă care promovează soluții holistice pentru conservarea resurselor și militează pentru eliminarea risipei și a deşeurilor, fără gropi de gunoi sau incineratoare. Suntem filiala Zero Waste Europe și reprezentăm rețeaua Break Free From Plastic în România.

Sprijinim comunităţile ameninţate de proiecte distructive de managementul deşeurilor și dezvoltăm o rețea formată din grupuri informale organizate la firul ierbii (grassroot), experți, activiști de mediu și inițiative sociale de antreprenoriat circular.

Facilităm tranziția României către o economie circulară zero waste prin:

• activități de tip watchdog: identificăm problema, alertăm decidenți și mobilizăm cetățenii.
• expertiză, soluții și suport tehnic pro-bono în implementarea acestora oferite autorităților publice locale și naționale.
• monitorizare implementare și confirmarea independentă a rezultatelor și impactului de mediu și social.

Activitatea noastră este susținută de organizația internațională Zero Waste Europe, de fundații și organizații internaționale precum Het Actiefonds – The Action Fund sau MAVA Foundation, precum și de persoane care împărtășesc valorile noastre și contribuie la desfășurarea activităților atât financiar cât și prin voluntariat.

Pentru a ne menține independența nu acceptăm finanţări de la companii care poluează mediul, de la guvern sau autorități publice. Mare parte din povestea Zero Waste România este una despre voluntariat.

Mai multe despre proiectele Zero Waste România, aici.

La nivel conceptual, “zero waste” a fost gândit de către fondatorii Zero Waste International Alliance, în urmă cu peste 20 de ani, sub forma unui set de soluții și măsuri alternative la gropile de gunoi și incineratoare.

Cu toate acestea, în prezent, majoritatea entuziaștilor asociază “zero waste” doar cu un stil de viață bazat pe reducerea spre zero a risipei. Mai mult, “zero waste” a fost preluat de către industrie în campaniile de CSR.

Un exemplu, în acest sens fiind sintagma “zero deșeuri la groapa de gunoi” (eng. “zero waste to landfill”) un termen vehiculat cu conotații pozitive, dar care în realitate camuflează practicile murdare de eliminare a deșeurilor prin incinerare.

În ultimii ani, “zero waste” a devenit atractiv pentru marile corporații poluatoare cu plastic, acestea sponsorizând proiecte cu denumiri “zero waste” ale unor ONG-uri cu scopul de a-și spăla imaginea.

Adevărul este că dacă ar fi avut cu adevărat intenția de a face un bine planetei, ar fi investit în îmbunătățirea semnificativă a procesului de producție astfel încât să pună pe piață produse în ambalaje reutilizabile sau compostabile, nu în plastic de unică folosință, fie acesta chiar și biodegradabil.

Prin urmare, asocierile poluatorilor de orice fel cu proiecte “zero waste” sunt doar tentative de manipulare pentru a păstra un “status quo” în numele profitului.

România stă prost în ceea ce privește managementul deșeurilor, iar acest lucru se vede cu ochiul liber. Este de ajuns să mergi în zone frecventate de turiști, în drumeții montane etc și vei descoperi munți de gunoaie, în special peturi. Am intervievat recent o voluntară din Marea Britanie, care venise în România pentru un proiect de conservare din Munții Făgăraș, și ea spunea că nu a mai văzut atât de multe gunoaie în nicio altă țară. Cine credeți că sunt principalii vinovați pentru această situație?

Nu există un singur segment vinovat pentru natura sufocată de gunoaie. Să începem cu autoritățile publice care au eșuat în a oferi servicii de salubritate și colectare a deșeurilor, existând încă zone rurale fără operator de salubritate în care aruncarea deșeurilor în ape curgătoare sau în natură a devenit normalitate.

De asemenea, acestea nu au echipat zonele turistice, de tranzit, cu recipiente pentru colectarea deșeurilor, nu au monitorizat, nu au sancționat, nu au educat corespunzător populația, nu au oferit infrastructură de colectare separată și au promovat așa zisă „taxa zero” la serviciile de salubritate — tot cetățenii plătesc indirect pentru deșeuri, atât din taxe, cât și prin costurile de sănătate și mediu pe care le implică poluarea.

Mai apoi, vorbim despre companiile care pun pe piață produse ambalate sau produse și materiale din plastic de unică folosință, produse pentru a fi folosite o singură dată, care mai apoi poluează natura pentru sute de ani.

Deșeurile, în sine, reprezintă o problemă de proiectare ineficientă a industriei. În ierarhia zero waste, ordinea priorităților este: prevenirea, reducerea cantității de deșeuri prin proiectare ecologică a produselor și a materialelor astfel încât acestea să aibă o durată de viață cât mai lungă, să poată fi reparate, refolosite, compostate sau reciclate.

Nu în ultimul rând, responsabili sunt cetățenii.

„În ceea ce privește reciclarea, voința primarului este cheia”

Gunoi în București. FOTO: JESSICA GOW/ AFP/ Profimedia

În Planul Național de Redresare și Reziliență, adoptat recent, se menționează faptul că gradul de reciclare în România este în prezent de 11% (în București este de 8%) în condițiile în care media europeană este de 45%. De ce credeți că reciclăm atât de puțin?

Reciclăm puțin deoarece voința și expertiza la nivel local sunt minime. La acestea contribuie lipsa unui sistem de colectare separată la sursă (la domiciliul oamenilor) pe cel puțin patru-cinci tipuri de deșeuri, inclusiv biodeșeuri: hârtie/carton, plastic/metal, sticlă, biodeșeuri (resturi alimentare și vegetale) și amestecate.

Mai contribuie și lipsa educației corespunzătoare și a aplicării sancțiunilor. În contextul în care responsabilitatea pentru atingerea țintelor de reciclare revin primăriilor, voința primarului este cheia.

Din experiența noastră, am văzut că românii înțeleg importanța reducerii deșeurilor și a reciclării, acolo unde primăriile oferă infrastructură, informații și penalizează aruncarea necorespunzătoare a deșeurilor.

Să vorbim la modul concret. În cartierul în care locuiesc din București (Sectorul 6), există tomberoane separate pentru hârtie, plastic, deșeuri menajere etc. Cu toate acestea, chiar dacă locatarii ar arunca diferențiat gunoiul (deși nu o fac), acest lucru nu ar avea niciun sens pentru că mașina de salubritate oricum golește tomberoanele în aceeași ghenă. Practic, chiar dacă ar fi separate în tomberoane, gunoaiele s-ar amesteca în mașina de salubritate. De ce se întâmplă acest lucru și cum ar trebui să se întâmple la modul corect?

Transportul deșeurilor în amestec cu aceeași autogunoieră este o practică des întâlnită la nivel național, motivul principal fiind de natură economică. Colectarea separată implică costuri mai mari pentru salubrist, care preferă să colecteze în amestec pentru a-și spori profitul.

Dar “economiile” salubriștilor duc la explozia costurilor pentru cetățeni și mediu: de la munți cu deșeuri, la costuri de sănătate generate de poluare, la amenzi și risc de infringement pentru nerespectarea țintelor de reciclare.

Salubriștii spun că ei colectează deșeurile amestecat, dar le sortează apoi la stațiile lor — realitatea este că din deșeurile amestecate mai poate fi recuperat la stațiile de sortare un procent foarte redus, de maxim 12-15%, pentru reciclare.

Mai mult, această practică demotivează și puținii cetățeni care ar separa deșeurile. Separarea deșeurilor de către cetăţeni, la sursă, și colectarea separată a acestora de către operatorul de salubritate sunt măsuri cheie necesare pentru creșterea nivelului de reciclare.

Primăriile sunt responsabile de includerea în caietele de sarcini pentru contractarea operatorilor de salubritate (sau completarea contractelor existente) cu colectarea programată, pe zile diferite, a tipurilor de deșeuri separate la sursă.

Colectarea poate fi realizată după următorul model: miercuri, vineri și duminică – deșeuri biodegradabile; luni și joi – deșeuri reciclabile; marţi și sâmbătă – fracţia umedă/mixtă (deșeurile sanitare, scutecele și alte produse de igienă vor fi colectate alături de fracţia umedă/reziduală).

Recomandăm prioritizarea colectării reciclabilelor, cu frecvență mai ridicată în detrimentul deșeurilor amestecate, așa zisă fracție umedă.

Cum au organizat colectarea separată primăriile care au implementat acest sistem și au reușit să crească ratele de reciclare la peste 50%?

Prin: • securizarea ghenelor și eliminarea accesului nelimitat la acestea — de obicei, au fost securizate pe o singură asociaţie de locatari, pentru a se putea aplica amenzi mai eficiente acolo unde se constată încălcarea regulilor.

• informarea și educarea cetăţenilor cu circa trei-patru săptămâni înainte de reorganizarea separăriii și colectării, în cadrul unor întâlniri cu demonstraţii practice, programate la ore diferite (pentru a asigura participarea tuturor cetăţenilor, indiferent de programul zilnic al acestora);

• monitorizare și control atât din partea autorităţilor, cât și a șoferilor de autogunoiere; Identificarea utilizatorului care poate fi gospodărie, o singură asociaţie de locatari sau persoană juridică este necesară în vederea monitorizării și sancţionării.

În unele orașe, cum ar fi Mizil s-au introdus sisteme complexe de cântărire a deșeurilor, pentru a se aplica cât mai bine principiul “plătești pentru cât arunci”.

„Costurile cu infrastructura pentru o comună de dimensiuni medii variază între 20 de mii de euro și 100 mii de euro”

Multe primării, în special cele din localități mici, invocă lipsa fondurilor pentru a dezvolta o infrastructură necesară colectării selective și reciclării. Ce surse de finanțare ar avea la dispoziție primăriile pentru a face rost de fondurile necesare?

Amortizarea investiției în optimizarea infrastructurii de colectare separată se poate face în termen de mai puțin de 12 luni prin evitarea amenzilor către Administrația Fondului de Mediu (AFM), conform Art. 9, litera p) și a taxei pentru economia circulară.

Majoritatea primăriilor care au progresat semnificativ, au investit fonduri proprii sau au primit suport de la operatorii de salubritate. Așadar, o primă sursă de finanțare este cea din bugetul local.

Alte surse pot fi AFM, PNRR sau alte linii de finanțare specifice.

Pentru primării, costurile afilierii la rețeaua de orașe Zero Waste și certificării sunt zero, însă există costuri legate de educaţia cetăţenilor și a funcţionarilor publici, schimbarea infrastructurii, consultanţă tehnică specifică.

Din punctul de vedere al costurilor, programele Zero Waste sunt modalităţile cele mai rapide și eficiente prin care autorităţile locale pot contribui la evitarea poluării cauzate de eliminarea deșeurilor, pot lupta împotriva schimbărilor climatice, pot crea locuri de muncă și pot duce atât la evitarea amenzilor anuale către AFM, cât și a amenzilor către UE.

Sunt costuri nesemnificative în raport cu costurile de sănătate publică și mediu, pe care le aduce un management prost al deșeurilor. Spre exemplu, costurile cu infrastructura pentru o comună de dimensiuni medii variază între 20 de mii de euro și 100 mii de euro.

Desigur, dacă vorbim de construirea unor stații de compostare, acestea pot ajunge la sute de mii de euro, în funcție de capacitate și tipul tehnologiei. Important este să reținem că este mult mai scump ca primăriile să nu implementeze soluții pentru eficientizarea managementului deșeurilor.

Pentru a atinge ținta de reciclare de 55% până în 2025, bugetul alocat capitolului „Managementul deșeurilor” din PNRR este de 1,2 miliarde de euro? Cum vi se pare această sumă? Dar ținta de 55% până în 2025?

Am asistat mai multe primării în completarea fișelor pentru bugetarea și includerea în PNRR. În funcție de soluțiile implementate, suma prevăzută în PNRR poate fi suficientă pentru optimizarea sistemului de colectare separată și investiții în creșterea capacității de reciclare, context în care ținta de 55% până în 2025 poate fi atinsă cu condiția ca implementarea să fie realizată cel târziu până la finele anului 2022.

„Cu cât e mai mare pubela, cu atât se aruncă mai mult în ea. Cheia o reprezintă pubelele mai mici pentru deșeurile amestecate/fracția umedă”

Groapa de gunoi din Pata Rât, Cluj Napoca. FOTO: Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia

Ați acordat consultanță pentru 20 de localități din România în ceea ce privește managementul deșeurilor. Unele dintre aceste localități s-au transformat în adevărate exemple de succes, cum este cazul comunei Sălacea din județul Bihor. De ce a crescut gradul de colectare separată a deșeurilor din comuna respectivă de la 1% la 60% în câteva luni? S-ar putea aplica metoda și la București?

Consultanța noastră este gratuită, iar voința politică este cheia succesului în diferite comune sau orașe, cum sunt Sălacea, Târgu Lăpuș, Valea lui Mihai, Cociuba Mare etc.

Desigur, sunt soluții care pot fi adaptate și aplicate și în București. Chiar dacă avem comune și orașe care au colectarea separată și reciclarea la niveluri de peste cinci ori mai mari decat Bucurestiul, certificarea Zero Waste se acorda abia după atingerea unui procent de minim 90% deviere de la depozitare și reducerea cantității de deșeuri amestecate la 70 kg per capita/an în zone urbane, respectiv 50 kg per capita/an în zone rurale.

Acest proces poate dura de la 12 luni la 10 ani, în primul rând în funcție de motivația tuturor celor implicați.

Dacă luăm exemplul Sălacea, au mai contribuit elemente precum elaborarea unui plan bazat pe bune practici și pe un audit inițial minuțios al realității din teren, stabilirea unor obiective clare și realizabile, îmbunătățire infrastructurii de colectare separată (tranziția de la două fracții la colectarea din ușă în ușă a cinci tipuri de deșeuri), monitorizare și educație continuă, o colaborare strânsă între primărie, operatorul de salubritate AVE Bihor și EcoBihor (operatorul stației de compost și a depozitului de deșeuri).

Sălacea s-a inspirat din orașul Rogno, Italia – un oraș similar ca dimensiuni cu Sălacea cu rată de reciclare de peste 70%. Cred că a reușit să îi inspire pe primarul comunei și operatorii de salubritate.

Informarea cetățenilor a constat în evenimente și întâlniri față în față cu primarul, directorii și managerii operatorilor de salubritate, iar acestea au avut cel mai mare impact în implicarea cetățenilor în program și în asumarea acestui sistem.

Primarul s-a impus prin exemplul personal, arătând comunității locale cum să separe corect deșeurile. Programul robust de educare și conștientizare a contribuit semnificativ la succesul proiectului.

Bineînțeles că au existat și elemente neprevăzute din care s-au învățat lecții care au dus la îmbunătățirea sistemului pentru următoarele orașe.

Spre exemplu, cu cât e mai mare pubela, cu atât se aruncă mai mult în ea. Vechile pubele negre de 120 litri, folosite inițial pentru deșeurile reziduale, au fost etichetate cu un autocolant verde cu mesaj trilingv și au fost reutilizate pentru colectarea deșeurilor din sticlă, programată pentru ridicare o dată la două luni.

Cu toate acestea, circa 15% dintre utilizatori și-au păstrat vechiul obicei și au umplut aceste containere cu deșeuri amestecate în loc de sticlă, pentru că erau recipientele cu volumul cel mai mare.

Obiceiul de a arunca deșeurile reziduale în pubela cu volum mai mare (120 l) a fost greu de combătut, oamenii neavând motivația pentru a folosi pubela neagră mai mică, de 40 litri, special concepută pentru acest fel de fracție în noul sistem.

Recipientul cu volum mai mic avea menirea de a-i stimula pe localnici să genereze mai puține deșeuri amestecate, dar curând vechile obiceiuri amenințau să saboteze sistemul.

Acești utilizatori au fost penalizați prin plata unui tarif lunar dublu pentru colectare. În urma acestei experiențe, la replicarea sistemului în alte comunități au fost eliminate vechile containere de 120 litri.

Cheia o reprezintă pubelele mai mici pentru deșeurile amestecate/fracția umedă. De asemenea, sistemul de taxare diferențiată, un model simplificat de tip plătești-pentru-cât-arunci, a încurajat separarea la sursă și colectarea separată.

Alte măsuri au constat în eliminarea tomberoanele stradale accesibile tuturor înainte de schimbarea sistemului. Eliminarea acestor pubele nesecurizate/accesibile public a dus la semnarea unor noi contracte comerciale de către operatorul local de gestionare a deșeurilor, echilibrându-se, astfel, într-un mod echitabil, situația pentru comunitatea locală.

În ciuda rezervei și a scepticismului față de posibilitatea implementării eficiente în Europa de Est a unui sistem de colectare separată la sursă pe cinci fracții, acesta a funcționat cu succes și a dat rezultate în numai trei luni.

Un sistem de colectare la sursă pe fracții specifice este vital pentru ca țintele de reciclare asumate de România să poată fi îndeplinite și pentru evitarea amenzilor aferente.

„În Sectorul 1 din București s-a dus o muncă susținută de educare greșită a cetățenilor”

Gunoaie în Sectorul 1, București

Din experiența dumneavoastră de până acum: sunt românii mai neglijenți în ceea ce privește gunoiul decât alți europeni?

Separarea corectă a deșeurilor este o activitate care se poate învăța la fel ca oricare alta, în condițiile potrivite și dacă există în primul rând voință, motivație. Nu are legătură cu naționalitatea, etnia, vârsta etc. ci cu educația, cu aplicarea sancțiunilor și existența infrastructurii pentru colectare separată de care sunt responsabile autoritățile publice locale.

Acest fapt este demonstrat de milioanele de români care locuiesc în afara țării și care reciclează.

Spre exemplu, Milano, un oraș cu peste 1 milion de locuitori are o comunitate de circa 25 mii de români care ne demonstrează că românii se pot adapta și pot separa deșeurile pe mai multe fracții, fără probleme.

La polul opus se află Sectorul 1, unde s-a dus o muncă susținută de educare greșită e cetățenilor în ultimii șapte-opt ani. Din 2015 li s-a spus cetățenilor că au “taxă zero” pentru deșeuri, un artificiu care cu siguranță a generat multă nepăsare în rândul oamenilor.

În realitate, costurile au fost de patru-cinci ori mai mari decât în alte orașe, iar la acest cost bucureștenilor nu li s-a oferit infrastructura pentru colectare separată pe patru-cinci fracții.

Salubristul s-a încăpățânat să mențină un sistem cu care experții internaționali sunt în profund dezacord: sortarea deșeurilor doar în stații de sortare și nu separarea în prealabil la sursă (adică în casele cetățenilor). Cele două soluții fiind complementare.

Mai mult, probabil fiindcă salubristul era avantajat financiar să colecteze cât mai multe deșeuri direct de pe stradă (facturează separat deșeurile depozitate în stradă), Romprest a încurajat cetățenii să pună gunoiul în stradă, fie că vorbim de resturi de construcții sau vegetale.

Deși este o practică ilegală și e greu de spus de ce poliția locală a închis ochii la ilegalitatea de a depozita deșeuri pe spațiul public, contribuind în acest mod la criza actuală.

Vinovații pentru mizeria sistemică sunt în primul rând autoritățile care au permis operatorilor de salubritate să facă regulile, niște reguli în favoarea unui profit mai mare și împotriva cetățenilor și a mediului.

Este drept că avem și o lege a salubristului care este făcută în favoarea acestuia și îngreunează foarte tare atingerea țintelor de reciclare.

Ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru ca România să nu mai fie atât de murdară? Să zicem, principalele trei lucruri pe care ar trebui să le facem.

Refuză. Separă și Compostează. Contactează primarul.

Zilnic, putem contribui pentru un mediu mai curat dacă refuzăm produsele de plastic de unică folosință, bunuri și produse care nu pot fi reparate, compostate sau reciclate.

Să cumpărăm responsabil produse și bunuri locale, durabile, nontoxice, reparabile, recondiționate, compostabile, reciclabile.

Să prioritizăm produsele la vrac și ambalajele reutilizabile. Să căutăm în special atelierele mici de reparații din orașul nostru.

Harta Zero Waste, în proces de completare, este disponibilă aici.

Mai apoi, dacă separăm și compostăm resturile alimentare pe care nu le putem evita și dacă separăm deșeurile din plastic/metal de cele din sticlă transformăm deșeurile în resurse valoroase pentru industria reciclării.

Compostul, pe care putem să îl facem în propriile grădini sau pe balcon și care nu miroase urât, în ciuda temerilor (dacă e făcut corespunzător), poate fi folosit la flori sau donat celor care au nevoie în grădini. Nu în ultimul rând, încurajăm cetățenii să contacteze primarul și să îi solicite implementarea soluțiilor zero waste. Am pregătit pe site un text pe care îl pot trimite primăriei.

Cum poate ajunge o primărie/ firmă etc să beneficieze de ajutorul dumneavoastră?

În cazul primăriilor, primul pas constă în solicitarea transmisă de către acestea — practic, exprimarea interesului pentru a-și îmbunătăți situația deșeurilor.

Urmează o evaluare preliminară, astfel echipa de specialiști „Zero Waste” va analiza situaţia fiecărui oraș în parte și va determina strategia cea mai potrivită în atingerea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung.

Pentru început, primariile pot consulta ghidul de pe site-ul nostru. Pentru primării, costurile afilierii și certificării sunt zero, însă există costuri legate de educaţia cetăţenilor și a funcţionarilor publici, schimbarea infrastructurii, consultanţă tehnică specifică.

Spre exemplu, costurile cu infrastructura ale unei comune de dimensiuni mici sunt în jur de 20-25 de mii de euro. Din punctul de vedere al costurilor, programele Zero Waste sunt modalităţile cele mai rapide și eficiente prin care autorităţile locale pot contribui la evitarea poluării cauzate de eliminarea deșeurilor, pot lupta împotriva schimbărilor climatice, pot crea locuri de muncă și pot duce la evitarea amenzilor anuale către Administrația Fondului de Mediu.

Principalele beneficii pentru primării sunt:

• facilitarea de expertiză oferită de specialiști recunoscuţi la nivel mondial;

• sprijin pro bono în implementarea strategiilor Zero Waste pe termen scurt, mediu și lung;

• potenţial ridicat în atingerea obiectivelor de reciclare și evitarea amenzilor către UE. • promovarea iniţiativelor locale ca modele de bune practici la nivel naţional și internaţional;

• informarea și educarea comunităţilor cu privire la practicile „Zero Waste”;

• posibilitatea înfrăţirii cu alte oraşe din rețeaua internațională Zero Waste Cities precum San Francisco, Capannori, Ljubljana etc.

Rețeaua ”Zero Waste Cities” acceptă atât fruntași în gestionarea sustenabilă a deșeurilor, cât și primării la început de drum, dar responsabile, care se angajează să devină pionieri prin adoptarea unor soluții pe direcţia economiei circulare – zero deșeuri, precum soluții de prevenire și reducere a cantităţilor de deșeuri generate, separare în propria locuinţă și colectate la sursă, instrumente economice care să motiveze cetăţenii să sorteze mai mult și mai bine, dar și educaţie, sancţiuni și tehnologii alternative metodelor de eliminare clasice și poluatoare precum incinerare și depozitarea la gropile de gunoi.