De ce europenii nu pot fi americani / Green Deal-ul nu este doar despre salvarea urșilor polari, ci chiar a Europei

Pentru că pe subiecte precum Green Deal sau modelul Trump în economie se aude în aceste zile mai mult vocea populiștilor, am căutat să prezentăm publicului HotNews și o altă perspectivă, care pune aceste teme în contextul european. 

Comisia Europeană a publicat la sfârșitul lunii trecute un document, numit „Busola Competitivității”, prin care și-a anunțat intenția de a recupera decalajul economic al UE față de Statele Unite și China. 

Actul vine într-un context dificil, în care partidele extremiste au un succes mare în statele europene, iar Donald Trump amenință continentul cu tarife comerciale, în timp ce declarațiile sale devin literă de lege și pentru unii politicieni europeni, atrași de mirajul populismului. 

De exemplu, ministrul Energiei din România, Sebastian Burduja, le-a cerut companiilor din domeniul energiei înlocuirea politicilor „Green Deal” cu cele ale lui Donald Trump, ca să dăm doar un exemplu local.

În acest moment există foarte multe interpretări „ciudate”, dar și un val populist care acoperă practic orice discuție serioasă și cu argumente pe aceste subiecte: ce este Green Deal, dincolo de „salvarea urșilor polari”, de ce nu-și permite UE să adopte politica energetică a lui Trump de tipul „drill, baby, drill” („forează, dragă, forează”) sau de ce europenii nu sunt atât de competitivi precum americanii. 

În acest context, cu sprijinul unor persoane din aparatul tehnic al Comisiei Europene, am să încerc să ofer și o perspectivă europeană la aceste teme dezbătute intens în aceste zile și în România. 

Ce înseamnă „Busola Competitivității”?

Acest document este un semnal politic pe care Comisia Europeană vrea să-l dea după ce Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Central Europene, a realizat un raport prin care a arătat care sunt cauzele pentru care economia UE este depășită net de SUA și China, din punct de vedere al competitivității.

Ce spune raportul Draghi, în esență, este că UE a pierdut startul revoluției digitale care a avut loc în urmă cu cel puțin 20 de ani. În industria clasică, siderurgie, producția de aluminiu, industria chimică și așa mai departe, UE și SUA au mers, în ceea ce privește competitivitatea, aproximativ umăr la umăr. Diferența mare a constat însă în domeniul digital. 

Care au fost motivele pentru care UE a rămas în urmă cu tehnologia?

Aceste cauze sunt numeroase și complexe, dar specialiștii pot enumera câteva mai importante. Unul ar fi structura pieței de capital: în Europa nu găsești atât de ușor bani de investiții în domenii noi, de pionerat, cum este digitalizarea.

Giganți tehnologici, precum Google sau Microsoft, au crescut și datorită investițiilor.

Aici merită menționată și o altă cauză importantă: apetența față de risc a investitorilor. Americanii sunt mult mai obișnuiți să investească într-un startup, asumându-și și riscul de pierde câteva mii de dolari, în timp ce europenii preferă mai degrabă să-și țină economiile la bancă sau chiar la saltea.

De asemenea, în America, fondurile de pensii și de asigurări sunt motoare importante în ceea ce privește investițiile, fapt care nu se întâmplă și în Europa.

Alte cauze pentru care UE a pierdut competiția cu SUA în digitalizare? 

Resursa umană, de exemplu. America este mult mai atractivă pentru talente din toată lumea, inclusiv pentru europeni. Procentul mare de non-americani din companii precum Google sau Amazon este deja un fapt cunoscut în toată lumea.

Un alt motiv, poate surprinzător pentru unii, îl reprezintă adoptarea GDPR-ului mult prea rapidă. Europa a aprobat, poate prea devreme, după cum spun unii, Regulamentul privind datele cu caracter personal, în 2018. Acest cadru legal restrictiv este considerat acum că ar fi avut un impact negativ asupra dezvoltării business-urilor din tehnologie. 

În concluzie, s-ar putea spune că prin Busola Competitivității, Comisia Europeană realizează decalajul mare pe care-l are din punct de vedere al digitalizării și caută măsurile cu care să remedieze acest lucru. 

Energia este mai scumpă în UE decât în America

La o comparație chiar și superficială, europenii plătesc de trei-patru ori mai mult pentru energie decât americanii. Din acest motiv, UE are un alt obstacol în a fi competitivă în domenii economice mari consumatoare de energie, precum siderurgie, producția de aluminiu etc. Problemele s-au accentuat în ultimii trei ani după izbucnirea războiului din Ucraina.

Presiunea chineză

Supraproducția de mărfuri din China pune presiune și ea pe piața europeană. Consumul intern de bunuri de larg consum în China este în scădere de câțiva ani, iar aceste mărfuri au ajuns pe singurele piețe care le pot absorbi, adică cea europeană și cea americană. 

Fragmentarea de la nivel european

O altă cauză care nu poate fi ignorată este fragmentarea de la nivelul UE. Practic, în Uniunea Europeană există 27 de politici investiționale, economice, industriale, a fiecărui stat membru, la care se adaugă una la nivel comunitar. Este o lipsă de coerență între ceea ce se întâmplă la nivelul statelor și ceea ce se întâmplă la nivelul UE care afectează productivitatea. 

În linii mari, cam acestea sunt lucrurile despre care vorbește raportul Draghi și care au fost însușite de Comisia Europeană, ca politică prioritară pentru următorii cinci ani. 

Este Green Deal-ul un obstacol în calea acestei competitivități?

Aceasta este o întrebare importantă în aceste zile, când Pactul Verde european a devenit, practic, „un alibi pentru tot ce este mai rău în această lume”, după cum s-a exprimat, plastic, un oficial european cu care am stat de vorbă zilele trecute. 

Ce nu spun totuși populiștii care-l critică este faptul că „Green Deal-ul” nu este doar despre salvarea ursului polar, ci și singura modalitate a Europei de a-și asigura pe termen lung energia din alte resurse, decât cele pe care oricum nu le are. 

UE nu deține nici petrolul și nici gazele naturale pe care le au Rusia și SUA (de unde se poate trage concluzia că e foarte ușor pentru Trump să spună „drill, baby, drill”, spre deosebire de europeni).

Problema a fost însă aceea că pachetul de măsuri pe care statele și companiile a trebuit să-l implementeze s-a suprapus peste un context geopolitic dificil, cu război și prețuri mari la energie. 

Totuși, obiectivele din Green Deal vor rămâne în picioare, m-au asigurat oamenii de la Bruxelles cu care am vorbit. Ceea ce se va schimba va fi modalitatea de implementare a acestor obiective.  

Comisia Europeană recunoaște, practic, faptul că eforturile și presiunea pusă pe afacerile europene și pe consumatorii obișnuiți au fost prea mari, iar acest lucru se va schimba în viitor. 

Adică ce se va întâmpla? Se simplifică procedurile de raportare, se reduc termenele, se elimină o parte din documentația pe care companiile trebuiau s-o depună și așa mai departe. „Busola competitivității” prevede măsuri concrete. Iar în următoarea perioadă, Comisia Europeană va adopta și alte documente în această privință.

Uniunea Europeană nu are nicio șansă pe termen lung de a-și asigura securitatea energetică dacă nu decarbonizează economia, ar fi o altă concluzie.

Este modelul Trump bun și pentru Europa?

După cum spuneam, Europa nu are resursele Americii, dar mai este aspect care trebuie menționat aici. Trump vorbește, de asemenea, despre dereglementare, un subiect împrumutat de populiștii europeni pentru a-l arunca în capul funcționarilor de la Bruxelles. 

Să nu uităm totuși că europenii au niște avantaje pe care americanii nu le au. Tocmai datorită reglementărilor. De exemplu, atunci când se luptă cu marile corporații. Să luăm exemplul exploatării gazelor de șist. Când s-a pus problema în România, în județul Vaslui, oamenii au protestat, de frica contaminării apei potabile, iar compania americană s-a retras.

În toată America se face fracking (exploatarea gazelor de șist), dar nimeni nu-i întreabă pe cei din zonă ce se întâmplă cu casele lor, cu fermele lor și așa mai departe.

Este deci mai ascultată vocea societății civile sau a simplului cetățean în UE decât în America? 

Mulți din UE ar spune că da. 

Totuși au și dreptate cei care critică reglementările europene?

Sigur, atâta vreme cât multe reglementări au venit prea repede și toate în același timp.

Nu-i poți cere unui consumator casnic din Germania să-și schimbe în același timp și centrala, să-și facă și anveloparea casei, ca să fie mai eficientă energetic și să-și schimbe și mașina, dintr-una diesel într-una electrică. Era de așteptat ca la un moment dat se va revolta și va vota partide care-i promită că-l „salvează”.

Ce așteptări sunt la Bruxelles privind tarifele impuse de SUA?

Dacă ne uităm la exemplele disputelor similare cu Mexic și Canada, amenințarea lui Trump cu tarifele nu au reprezentat un scop în sine: Mexic, Columbia trebuie să primească imigranții trimiși acasă, să lupte cu cartelurile de droguri, iar Canada să oprească rețelele de trafic de fentanil și să-și protejeze mai bine frontiera.

Putem specula, spun oficialii cu care am stat de vorbă, că și în cazul UE este vorba despre același lucru: fie că e vorba de reglementarea în domeniul digital, fie sunt cerințe pe zona de apărare, fie în energie. Cam acestea sunt așteptările celor de la Bruxelles deocamdată.

În zilele următoare vom vedea dacă au dreptate sau nu.