De ce i se cere demisia lui Ponta? Ce treaba are Colectivul cu Guvernul?

Când am plecat spre meeting am plecat cu inima stânsă. Îmi era teamă că ne vom strânge vreo 200 de amețiți care mai rău vor compromite ideea de protest. Când mă apropiam teamă îmi creștea. Nu se auzea mai nimic dinspre Universitate. Am ajuns, am simțit aglomerația și incapacitatea de a mai înainta când, dintr-o dată, cineva a stigat: GATA! S-a intrat pe stradă! După cinci minute coloana a pornit spontan spre Guvern. Eram 20.000 de mii de oameni. De vreo 100 de ori mai mulți decât estimasem eu! Și da, totul spontan! Nimeni nu ne-a organizat, ne-am găsit noi, acolo unde știm că ne găsim întodeauna, la Fântână!

În timp ce mă deplasam în coloană am încercat să înțeleg ce ni se întâmplă. Când am ajuns în dreptul sediului PNL de pe Magheru mi-a venit în minte adunătura aceea tristă strânsă de ei atunci când au depus moțiunea de cenzură cu ocazia urmării penale a lui Ponta. Cele două evenimente nu suportă comparație. Oamenii din jurul meu erau vii, pasionali, sinceri, naturali, simpli. Mi se părea că fiecare ne cunoșteam și chiar dacă nu ne știam, ne recunoșteam.

Al doilea lucru care mi-a venit în minte era că totuși ceea ce se întâmplă e nițel bizar? Nu exageram când strigam “Jos Ponta” și ”Jos Guvernul”? Totuși… ce treabă are Guvernul cu infernul din Colectiv? Răspunsul mi l-au dat rapid cei din jurul meu atunci când au început să scandeze “Corupția ucide!”. Pentru că da, corupția este doar finalitatea naturală a imposturii, a minciunii și micimii spiritului.

Atunci când Ponta a ales să ne sfideze și s-a ținut cu dinții de putere, încă din timpul guvernului Ponta 1, atunci a dat semnalul, că da mă, mege și așa:

“E OK, să plagiez și să fiu un impostor că nimic nu mi se poate întâmpla. Nimic nu mă poate atinge, am în jurul meu o mulțime de trepăduși, alți impostori ca mine care mă vor proteja. Vor minți pentru mine privindu-vă pe voi în ochi; Vor schimba reguli și proceduri pentru mine; Vor înființa comiții și comitete să mă spele; Vor merge la Ghiță TV și până în pânzele albe pentru că apărându-mă pe mine se apără pe ei.” Sunt o grămadă de neica-nimeni din aceștia, o grămadă de Liviu-Popi, o grămadă de nulități.

Acela a fost momentul în care oamenii mici și impostorii s-au văzut mari. Acela a fost momentul în care și-au spus și confirmat între ei că merge și așa. Nu e nevoie de muncă și de cinste pentru a fi un om mare, pentru a fi un om important și evident – pentru că așa funcționează mintea lor săracă – pentru a avea privilegii și diferite avantaje nemeritate.

Parcă-i și vezi pe la organizațiile lor de partid cum își dau importanță, cum își freacă mâinile hapsân, cum cunosc ei pe cine trebuie, cum pun ei țara la cale. Au bani, au televiziuni, prostimea e inertă, merituoșii sunt scârbiți, nu se implică. Dar ei, ei “oamenii de acțiune” sunt cei care știu mai bine și au viitorul în față.

Ceea ce a urmat, toate sfidările ulterioare, toate furăciunile și toate ezitările, toată incompetența din țara astă, ridicată și unsă în poziții cheie, de la cea mai mică primărie și până în vârful Guvernului, nu a fost decât consecințe normale ale unei atitudinii pe care o sancționăm cu adevărat astăzi.

Celor care întreabă de ce se cere demisia Guvernului, ce legatura are cu Prefectura, raspunsul nostru e simplu. S-a umplut paharul! S-au adunat toate acestea și s-au tot adunat. Cand promovezi impostura, când devine generalizată, cand nu le mai e rușine de nimeni și nimic, oamenii ies în strada.

Ceea ce se întamplă acum e spontan. În stradă sunt oamenii sătui de impostura și de hoție. Nimeni nu ne-a organizat, nimeni nu ne-a plătit, nimeni nu ne-a adus cu autocarele de pe te miri unde.

Ne recunoaștem între noi chiar dacă nu ne cunoștem. Da știm că suntem diferiți între noi, unii suntem de stânga, alții de dreapta, liberali (adevărați!), conservatori, ecologiști, creștini, atei, proeuropeni sau eurosceptici, rockeri, corporatiști sau funcționari publici, sau oameni care pur și simplu nu vrem să fim în nicio categorie! Da, ne recunoaștem, suntem peste tot, în București, în Brașov, în Cluj, în Timișoara, Iași și peste tot.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

​