De ce ignoră bunicii regulile părinților? Psiholog: „Le este greu să renunțe la poziția din care ei impuneau regulile. În plus, tind să redevină emoțional mai apropiați de stadiul copilăriei”

Nu e un mit: majoritatea bunicilor par să uite sau chiar să ignore regulile stabilite de părinți atunci când rămân cu nepoții. Deși sunt avertizați să respecte anumite recomandări, cum ar fi lipsa dulciurilor sau ora strictă de culcare, bunicii acționează adesea ca și cum regulile nu ar exista. Psihologii explică fenomenul și oferă soluții.

„Nu vrem zahăr în alimentația copiilor!” – o regulă simplă pentru părinți, dar adesea ignorată cu nonșalanță de bunici, care apar invariabil cu ciocolată sau bomboane ascunse în buzunare. „Când erai mică, și eu te lăsam să stai până târziu!”, spun bunicii, uitând convenabil cât de greu le era apoi părinților să readucă rutina copilului la normal.

Le este mai ușor să fie mai indulgenți decât părinții

Deși pare că bunicii subminează autoritatea părinților în mod voit, explicațiile psihologilor sunt mai nuanțate. Diana Chiciorea, psiholog specializat în relații familiale, subliniază două dinamici majore: „Bunicii sunt în dificultate să accepte că părinții nepoților – propriii lor copii – sunt acum adulți cu drept deplin asupra deciziilor de educație. Ei trebuie să renunțe la poziția dominantă din care impuneau reguli și să respecte autoritatea părinților.”

Din acest motiv, bunicii nu se mai pot baza pe ideea că „știu ei mai bine”, chiar dacă au crescut deja trei sau patru copii. Acum, lucrurile s-au schimbat, iar părinții copiilor sunt singurii responsabili de educația acestora. Desigur, uneori bunicii pot spune hotărât „casa mea, regulile mele”, mai ales când nepoții vin în vizită. Însă chiar și atunci, subliniază psihologul, adevărul e doar parțial de partea lor, deoarece bunicii nu sunt cei care au autoritatea finală asupra copilului.

Pe de altă parte, specialistul mai adaugă că bunicii, pe măsură ce îmbătrânesc, tind să redevină emoțional mai apropiați de stadiul copilăriei. „Astfel le este mult mai ușor să comunice cu nepoții, să împărtășească interese comune și să fie mai indulgenți decât părinții.”

De la vinovăție până la distracție: motivele reale ale bunicilor

Psihologii citați de Parents.com identifică mai multe cauze pentru această amnezie selectivă:

• Vinovăția: Bunicii simt că au petrecut prea puțin timp cu propriii copii și încearcă acum să compenseze oferind nepoților mai multă libertate.
• Uitarea: O parte dintre ei chiar uită regulile stabilite, din cauza vârstei sau a stresului.
• „Știu ei mai bine”: Bunicii cred sincer că experiența lor de viață le permite să știe mai bine decât părinții ce este potrivit pentru nepoți.
• Distracția: Pur și simplu își doresc să le ofere nepoților momente distractive și memorabile.

Ce reguli parentale nu trebuie niciodată încălcate

Totuși, există limite clare pe care bunicii trebuie să le respecte cu strictețe, conform psihologului Diana Chiciorea: „Regulile privind sănătatea și integritatea fizică sau mentală a copilului trebuie păstrate cu sfințenie. Dacă copilul are alergii, dieta strictă trebuie respectată. Dacă este predispus la tulburări de neurodezvoltare, evităm expunerea la ecrane. Dacă are întârzieri în achiziții, îl încurajăm să facă lucrurile singur, nu facem în locul lui.”

Discuția despre cât și cum îi răsfață bunicii pe nepoți este întotdeauna sensibilă. E important să analizăm atent situația și să înțelegem dacă „cocoloșirea” bunicilor îl împiedică pe copil să crească independent și autonom, să învețe să se îmbrace sau să mănânce singur, sau dacă sunt doar momente de răsfăț ocazional, care îi aduc bucurie. „Dacă observăm că aceste gesturi îi fac rău copilului, atunci este necesar să intervenim și să punem limite clare. Însă nu este corect să atribuim toată responsabilitatea bunicilor – uneori chiar părinții își răsfață exagerat copiii, fără să-și dea seama că, în felul acesta, le blochează dezvoltarea armonioasă”, atrage atenția psihologul.

Cum „disciplinăm” bunicii

Pentru părinții frustrați, psihologii recomandă să stabilească reguli clare, dar să rămână flexibili și empatici în abordare. O discuție sinceră, în care să se explice clar importanța respectării regulilor pentru binele copilului, funcționează adesea mult mai bine decât conflictele. 

Relațiile bunici-nepoți sunt printre cele mai valoroase din familie, iar bunicii pot deveni adesea sprijin esențial atunci când părinții muncesc sau sunt ocupați. Cu toate acestea vor exista mereu cazuri în care bunicii vor decide să ignore regulilor stabilite de părinți. 

Iată câteva sugestii pentru a gestiona astfel de situații.

Stabiliți clar așteptările. Primul și cel mai important pas este definirea clară a regulilor și limitelor. „Când toată lumea știe exact ce are de făcut – de la disciplină, rutine, până la îngrijirea zilnică – se evită neînțelegerile și conflictele”, explică psihologul. Când bunicii înțeleg preferințele părinților referitoare la ecrane, ora de culcare sau dietă, confuzia și conflictele scad semnificativ.

Comunicați deschis și constant. Regulile stabilite nu sunt definitive; ele trebuie discutate frecvent, iar comunicarea trebuie să fie sinceră și continuă. Părinții trebuie să-și exprime liber gândurile și preocupările privind creșterea copilului, iar bunicii să poată comunica la rândul lor intențiile și motivele propriilor decizii. Comunicarea previne frustrările și presupunerile greșite, asigurându-se că toți adulții implicați colaborează eficient.

Recunoașteți și validați experiența bunicilor. Nu întotdeauna discuțiile sunt simple, dar există modalități de a-i face pe bunici să se simtă apreciați fără a adopta întotdeauna sfaturile lor. În loc să respingi sfaturile sau poveștile bunicilor, recunoaște-le experiența cu o replică simplă: „Interesant! Lucrurile s-au schimbat mult de atunci, nu?” O astfel de abordare menține conversația respectuoasă.

Alegeți-vă bătăliile cu grijă. Este esențial să decizi ce reguli sunt obligatorii și pentru care merită să insiști. Nu fiecare diferență de opinie trebuie să genereze un conflict. „Dacă bunicii întârzie ora de culcare o dată, poate că nu merită o confruntare”, spune psihologul. Totuși, problemele de siguranță precum utilizarea scaunului auto sau conținutul nepotrivit de la televizor nu pot fi negociate.

Încurajați bunicii să-și descopere rolul propriu. Bunicii ar putea avea nevoie de susținere pentru a-și găsi locul potrivit în familie. Unii bunici preferă rolul ocazional, iar alții se simt confortabil cu implicarea zilnică. Ajutându-i să-și găsească propriul rol în dinamică, părinții pot reduce conflictele și sentimentul de excludere.

Respectați reciproc rolurile stabilite. Odată ce rolurile sunt clar definite, e important să le respectați și să le susțineți. Bunicii vor avea întotdeauna un stil diferit de parenting, bazat pe răbdare și indulgență, care completează fermitatea și structura impuse de părinți. „Este minunat să avem părinți care oferă structură și fermitate și bunici care compensează cu căldură și răsfăț”, concluzionează psihologul Diana Chiciorea.