De ce nu este prospera fragila noastra democratie

Capitalismul românesc este incomplet. Ceea ce îi lipsește ca să producă mai multă prosperitate este un grad adecvat de domnie a legii. Deși natura domniei legii în România este adecvată, pentru că se sprijină pe democrație, gradul său de aplicare este scăzut din cauză că libertatea față de corupție și libertatea proprietății (drepturile de proprietate) sunt foarte reduse. Aceasta este cauza profundă pentru care inițiativa privată este slabă, dependența de redistribuire este mare și suntem țara cu aproape cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană. Și așa vom rămâne dacă țara noastră nu se va sprijini masiv pe domnia legii. În aces articol analizez ce ar trebui să facă cei care vor să avem un grad adecvat de domnie a legii și ce vor face cei care se opun.

1. Statul asistențial și erodarea bunăstării

Forța care a menținut cele două libertăți la niveluri permanent scăzute este Simbioza, pe care am definit-o într-un articol publicat în noiembrie 2015. În esență, Simbioza este noua elită de afaceri cu statul, care a apărut prin transformarea fostei nomenclaturi și a apropiaților ei în noua clasă politică și în noua birocrație. Astfel, așa cum am scris în noiembrie 2015, ”Simbioza s-a localizat la nivelul partidelor politice și a elitei de afaceri, fără a deveni una cu acestea, dar fiind suficient de mult un constituent al lor încât să-și impună propriul ei scop.” Din aceste poziții, Simbioza a reușit să-și dobândească capitalul economic de care a avut nevoie pentru a funcționa. Cu alte cuvinte, putem spune că a avut loc o mare tranzacție (Nota 1): foștii comuniști și-au preschimbat capitalul politic în capital economic.

După 27 de ani de la acea tranzacție fondatoare, se vede clar că toți am primit libertate politică deplină, am primit opt din zece libertăți economice într-un grad relativ rezonabil, dar nu am primit suficientă libertate a proprietății și suficientă libertate față de corupție. Menținerea celor două libertăți la niveluri scăzute a fost necesară mai întâi pentru ca Simbioza să-și procure capitalul economic, iar apoi pentru a garanta că cea mai mare parte a afacerilor acestei țări vor aparține Simbiozei pentru mult timp. Așa cum se poate înțelege în retrospectivă, strategia Simbiozei a fost să mențină o corupție înaltă (libertatea joasă față de corupție) și o libertate a proprietății scăzută, adică să împiedice bazarea democrației pe un grad înalt de aplicare a domniei legii, ca metodă sigură de a împiedica apariția unei elite autentice de afaceri, care ar însemna chiar moartea Simbiozei.

Lăsând economia fără o elită autentică de afaceri, dinamizată de concurența care apare atunci când drepturile de proprietate sunt solide și corupția scăzută, Simbioza nu a făcut decât să înlocuiască comunismul cu o societate care a pus în centrul său un stat asistențial, în care dependența de redistribuire și asistența socială sunt relativ mari. În prezent, peste 57 la sută dintre votanți sunt dependenți de redistribuire, mai mult decât suficient pentru a perpetua dependența, iar cheltuielile cu asistența socială au oscilat în perioada 1995-2016 între 9,5 la sută din PIB și 13 la sută din PIB.

Astfel, societatea noastră a ajuns să fie definită de: (i) Simbioza, adică elita de afaceri oneroase cu statul, expusă în mică măsură concurenței, care face să avem (ii) o democrație care are în centru un grad scăzut de aplicare a domniei legii; (iii) un stat asistențial; și, în fine, (iv) o libertate economică moderată. Această societate are, spre deosebire de socialism, o libertate politică înaltă și o libertate economică moderată, dar seamănă profund cu socialismul și comunismul: nu generează concurența economică de care este nevoie pentru a inova suficient cât să obțină o productivitate înaltă, care să permită compensații înalte ale muncii și să garanteze sustenabilitatea democrației (Nota 2).

Niciunul dintre programele prezentate în campaniile electorale din 2016 nu a făcut un punct central din ajustarea caracteristicilor (i)-(iii) pornind de la creșterea gradului de aplicare a domniei legii ca strategie de creștere pe temen lung a productivității și, pe această bază, a producției și salariilor. Acest lucru nici nu este de mirare, dacă avem în vedere că deși nu este totuna cu partidele politice și cu elita de afaceri, Simbioza este totuși „suficient de mult un constituent al lor încât să-și impună propriul ei scop.” Așa cum voi arăta mai jos, disponibilitatea Simbiozei de a contribui la creșterea gradului de aplicare a domniei legii este limitat.

Strategia aleasă a fost aceea de a continua creșterea cu ritmuri susținute a salariilor din sectorul bugetar și a cheltuielilor sociale, inițiată încă din 2014, concomitent cu reducerea impozitelor pe consum. Strategia respectivă a fost mult inspirată de ideea că dacă, timp de trei ani, politica expansionistă nu a produs inflație, dobânzi mari și deficite notabile de cont curent, atunci probabil că nivelul de trai poate fi crescut fără a ne mai păsa de gradul redus de domnie a legii și de gradul înalt de dependența de redistribuire.

Ideea este însă iluzorie. În ultimii doi-trei ani, creșterea deficitului bugetar nu a dus la creșterea inflației, a dobânzilor și a contului curent datorită faptului că, în ultimii opt ani, sectorul privat și-a redus masiv investițiile și a avut excedent de economisiri, care au fost folosite pentru a finanța deficitul bugetar. Din păcate însă, deficitul bugetar nu a crescut pentru a face loc unor investiții publice mai mari, ci creșterii salariilor și cheltuielilor sociale. Aceasta înseamnă că în economia noastră în curs de dezvoltare, o parte a economisirilor sectorului privat a fost redirecționată de la finanțarea investițiilor la finanțarea cheltuielilor publice curente. În acest fel, s-a reușit accelerarea creșterii economice a PIB actual stimulând consumul, dar nu și a celui potențial, care depinde în special de investiții.

Fără investiții adecvate, productivitatea factorilor nu are cum să crească la nivelurile care să susțină creșterea dorită a salariilor în viitor. Dacă această tendință ar continua, rata de creștere a productivității ar scădea, neputând da bază creșterilor așteptate de salarii, accelerând inflația, creșterea economică ar încetini, numărul locurilor de muncă ar scădea, și astfel ar putea scădea și ponderea compensațiilor pentru muncă în valoarea adăugată. Tot mai mulți oameni ar deveni relativ săraci.

În 1989 am avut înțelepciunea și curajul să ne desprindem de comunism. Acea desprindere a fost dureroasă și, așa cum am arătat aici, a fost incompletă: lipsește un grad adecvat de aplicare a domniei legii, adică avem corupție și nu avem suficientă libertate a proprietății. În câțiva ani va deveni evident că societatea noastră trebuie să aibă înțelepciunea să reducă dependența de redistribuire și caracterul asistențial al statului nostru. Este posibil ca această reducere să se rezolve printr-o criză, care să creeze stimulentele politice pentru o restrângere a cheltuielilor sociale. Totuși, o astfel de situație ar trebui evitată. Capetele luminate din toate părțile societății noastre ar trebui să inițieze din timp ajustări care să ducă la creșterea libertății proprietății și la creșterea calității luptei pentru reducerea corupției. Astfel, mulți oameni ar avea curajul de a-și dezvolta propriile afaceri, reducând dependența de redistribuire.

2. Simbioza și strategia ei pentru viitor

Evident, Simbioza, a cărei existență depinde de menținerea la niveluri reduse a libertății proprietății și la niveluri relativ înalte a corupției, joacă un rol special în raționamentul nostru. Perspectiva societății noastre de a ajunge la o democrație care are în centru un grad înalt de aplicare a domniei legii depinde atât de forțele progresiste din afara Simbiozei, dar și de forța Simbiozei.

Cele două forțe pot avea interese divergente sau convergente, depinzând de obiective. În mod clar, un grad înalt de aplicare a domniei legii nu pare să fie acceptabil încă pentru Simbioza. Dar aceasta nu înseamnă că ea nu va coopera pentru o anumită creștere a acestui grad. Dimpotrivă, Simbioza este interesată de o anumită creștere a gradului de domnie a legii. Ea a înțeles presiunea crescândă din partea societății pentru progres în această direcție în cel puțin trei momente distincte: cu ocazia refendumului pentru demiterea președintelui, în iulie 2012, cu ocazia „marței negre”, în 2013, cu ocazia tragediei de la Colectiv din noiembrie 2015 și, cel mai recent, referitor la proiectele privind grațierea și modificarea Codurilor penale.

Simbioza este interesată într-un mod de a crește gradul de aplicare a domniei legii care să nu-i pună în pericol existența. În opinia mea, creșterea libertății proprietății nu este încă acceptabilă pentru Simbioza. O dovadă în acest sens este aceea că indicele drepturilor de proprietate a scazut în 2016 la 35, după ce a înregistrat nivelul de 40 în fiecare an din perioada 2010-2015. Probabil că următoarele generații ale Simbiozei vor putea accepta o întărire a drepturilor de proprietate, după ce vor reuși să reducă dependența ei economică de existența drepturilor neclare de proprietate. O întărire a drepturilor de proprietate înainte de reducerea acestei dependențe ar duce la apariția unei elite de afaceri autentice, care ar zdruncina până la dispariție poziția Simbiozei.

În schimb, Simbioza a înțeles că pentru a-și camufla prezența ei în politică și afaceri oneroase cu statul și pentru a se salva, trebuie să facă ceva în sensul creșterii gradului de aplicare a domniei legii, răspunzând astfel cererilor din societate. Simbioza a înțeles că poate (i) să accepte o reducere relativ mică a corupției și (ii) să mimeze inițierea procesului de circulație a elitelor, fără ca acestea să îi pună în pericol existența.

Ambele acțiuni sunt convenabile mediatic. Modul în care publicul cere cel mai des creșterea gradului de aplicare a domniei legii este indirect, prin cererea pentru reducerea corupției, corupție pe care publicul o poate identifica mai ușor decât identifică neclaritatea drepturilor de proprietate. Aceastea din urmă sunt definite prin evaluarea modului în care guvernul protejează proprietatea, prin gradul de corupție din cadrul sistemului judiciar și influența altor ramuri ale executivului asupra acestuia, prin eficiența sistemului de tribunale în asigurarea respectării contractelor, prin probabilitatea de expropriere etc. Nu toate acestea sunt ușor de înțeles. Corupția, în schimb, este definită mai simplu, în principal prin „utilizarea incorectă a puterii publice pentru obținerea de beneficii private”. Acest concept este mai ușor de înțeles și, de aceea, progresele în această direcție pot fi mai ușor identificate de public.

Având cele de mai sus clarificate, se poate spune că dacă vom vedea progrese în întărirea drepturilor de proprietate, atunci ele pot fi atribuite unor forțe progresiste din societate. Totuși, nu este la fel de clar care sunt cauzele creșterii semnificative din ultimii 2-3 ani a numărului de politicieni cercetați pentru corupție și a gradului de înnoire a elitelor din politică și administrație, prin promovarea unor oameni fără condamnări. Este neclar în ce proporție creșterea este datorată sistemului judiciar și în ce proporție sacrificiilor pe care le face Simbioza pentru a se camufla și salva.

Este posibil ca o parte notabilă a celor acuzați de corupție să fie formată din cei pe care Simbioza, aplicându-și strategia sa de camuflare, i-a „dezvăluit” justiției. Reducerea corupției și simularea circulației elitelor înseamnă exemple credibile. Iar cele mai credibile exemple vin de la marile figuri publice. Astfel, pare că a început un proces de lupte interne în cadrul Simbiozei. Pare că partea mai puternică a Simbiozei a hotărât, pe de o parte ce figuri publice să „dezvăluie” justiției, iar pe de altă parte ce figuri publice să retragă pentru a simula înnoirea elitelor.

Creșterea numărului de politicieni acuzați și condamnați pentru corupție nu este însă o cale ușoară de a demonstra creșterea gradului de aplicare a domniei legii. Așa cum am arătat într-un alt articol, odată ce a apărut în mod credibil perspectiva ca trecutul să le devină dușman, unii politicienii au tins spre a se alia pentru a modifica legile care le încriminează trecutul. Aceste alianțe nu numai că sunt în contradicție cu obiectivul Simbiozei de a se proteja și camufla prin reducerea controlată a corupției, dar chiar o scoate în evidență, ceea ce este în contradicție cu strategia celor mai puțin vizibili și, poate exact din acest motiv, cei mai puternici oameni ai Simbiozei.

Cu toate acestea, în ultimul timp, atât ideea de luptă anticorupție, cât și înnoirea elitelor politice a fost pusă la îndoială prin lansarea acuzațiilor că unele dosare de corupție sunt „fabricate”, iar mulți dintre decidenți execută ordinele unor „păpușari”. Acuzațiile privind fabricarea dosarelor conțin implicit ideea că lupta anticorupție nu înseamnă înfăptuirea justiției, ci plătirea polițelor între tabere politice, inclusiv prin utilizarea serviciilor secrete. Similar, ideea existenței „păpușarului” înseamnă că elitele politice fac un pas în spate pentru a-i promova pe cei care le execută ordinele. Imaginea care se obține astfel este aceea a unui sistem democratic firav, incapabil să genereze grade înalte de aplicare a domniei legii și să adere, în mod adecvat, la capitalism.

3. Concluzii

Forțele care pot contribui la creșterea gradului de aplicare a domniei legii în România într-un orizont rezonabil sunt cele din afara Simbiozei. Numai aceste forțe sunt cu adevărat interesate de clarificarea și întărirea drepturilor de proprietate.

Simbioza se va opune reformelor proiectate să ducă la întărirea drepturilor de proprietate. În schimb, Simbioza se va alătura, într-o măsură convenabil de limitată, luptei pentru reducerea corupției în sensul preponderent înțeles aici, și anume de „utilizare incorectă a puterii publice pentru obținerea de beneficii private”. Simbioza va deveni din nou dușmanul deplin al luptei anticorupție dacă societatea va slăbi presiunea pe care o exercită pentru creșterea gradului de aplicare a domniei legii prin reducerea corupției. Între timp, așa cum am arătat într-un alt articol, politicienii care au ca principal dușman propriul trecut se vor alia, fie pentru a încerca să limiteze lupta anticorupție, fie pentru a încerca să schimbe legile care le încriminează trecutul.

Creșterea gradului de aplicare a domniei legii prin întărirea drepturilor de proprietate și prin creșterea libertății față de corupție va crea posibilitatea apariției unei elite de afaceri autentice, care va duce la eliminarea Simbiozei. Nu există altă cale de eliminare a Simbiozei într-un orizont rezonabil. Întărirea drepturilor de proprietate și reducerea corupției vor duce, de asemenea, la reducerea dependenței de redistribuire și, astfel, la eliminarea majorității votanților dependenți de redistribuire.

Eliberată de „tirania majorității” votanților dependenți de redistribuire și de Simbioza, clasa politică se va putea dedica reformelor de care societatea are nevoie pentru a reduce decalajele de dezvoltare economică față de țările dezvoltate.

Note:

Nota 1: Anumite clase sociale sau segmente sociale mari cedează din puterea lor politică pentru a câștiga în schimb putere economică. Astfel de târguri sunt precedate și apoi însoțite de atât de multe convulsii sociale, lupte politice, fracturi în sistemele economice, încât cu greu sunt percepute, în timp real, ca niște simple tranzacții. Abia după ce trece o perioadă semnificativă de timp se poate vedea esența: cei care dețin capital politic îl convertesc în capital economic. Fukuyama arată că aristocrații au primit în schimbul „mândriei lor thymotice” perspectiva unei vieți „pline de pace și posibilități nelimitate de achiziție materială”, iar în cazul specific al Japoniei, clasa de războinici a samurailor a primit statutul de oameni de afaceri.

Nota 2: Într-o societate capitalistă bazată pe domnia legii, apare următorul lanț cauzal de aur: capitalul preponderent privat, la adăpostul unor drepturi solide de proprietate, permite, dacă reglementarea nu este excesivă, apariția unor piețe suficient de libere, inclusiv libere de corupție. Piețele libere generează concurență. Concurența duce la inovare. Inovarea este baza unei productivități înalte. Productivitatea peste un anumit nivel permite apariția și stabilitatea democrației bazate pe domnia legii. În România, caracteristicile (i)-(iii) menționate în text nu permit inițierea lanțului cauzal: capitalul este preponderent privat, dar nu este protejat de drepturi solide de proprietate, astfel că nu permite apariția unor piețe libere de corupție. Aceste piețe nu pot genera concurența care să ducă la inovarea necesară pentru a susține o productivitate înaltă, care să genereze bunăstarea dorită. Similar, socialismul, neavând capital preponderent privat și piețe libere nu a putut genera concurența și, astfel, nu a putut inova pentru a crește productivitatea. Fără productivitate, socialismul nu a putut genera bunăstare și democrație și a fost abandonat.

Bibliografie

Transparency International, „Corruption Perceptions Index 2010: Long Methodological Brief”, p. 2, http://transparency.ee/cm/files/cpi2010_long_methodology_en.pdf

Lucian Croitoru este consilier al guvernatorului BNR. Opiniile sale nu reprezinta pozitia BRN sau a redactiei