De ce nu exista birouri de informare in tribunale?

O cititoare HotNews.ro povesteste pe Forum cum n-a reusit sa dea de nici un birou de informare intr-o judecatorie din Galati si cat de umilita s-a simtit. Pana la urma, a platit 30 de lei pentru o informatie ce ar trebui sa fie gratuita.

Buna ziua.

Ma numesc MariaP si locuiesc de 4 ani in afara Romaniei. Sunt casatorita cu un cetatean strain, deci orice probleme de documente trebuie sa le fac ori la Consulat, ori la Ambasada, ori sa ma intorc in orasul meu natal – Galati.

Cum ambasada e destul de departe (la 1.000 km), la consulat pentru o intrebare chiar si banala te pune sa te inscri pe liste lungi si sa faci cozi de 8 ore…ca sa ajungi in fata si sa ti se spuna ca nu stiu…

Am decis: ma duc in vacanta, in orasul meu natal si rezolv si cu actele.

M-am gandit ca doua saptamani imi ajung sa fac actele pentru certificatul de nastere international, tradus si legalizat.

Ei bine timpul mi-a ajuns, dar au fost doua saptamani de alergaturi si multi nervi, iar actele le-am avut in ultima zi de vacanta si asta pentru ca am fost iute de picior.

Am auzit de la cineva ca ar trebui sa ma duc la tribunal sa pun apostila pe certificat.

Lasand la o parte atitudinea de greata si scarba pe care o au functionarii publici, care au impresia ca ne fac o favoare doar cu simpla lor prezenta la diverse ghiseuri apartinand de diverse ministere…am incercat sa infrunt ultima „bariera” birocratica – Tribunalul.

Ajung la tribunal pentru prima data in viata mea. Incerc sa intru prin fata, stiti usa principala, unde scrie tribunal…., era inchisa. Fac un ocol, ca sa gasesc o usa pe care se intra, si o gasesc repede pe cea din stanga.

Intru. Un politai se uita la mine, eu ma uit la el..si trec mai departe.

Sotul meu ramane socat: „nu iti cer documentele aici cand intri? Poti intra asa..???”, ma intreaba „paza nu exista??”

„Bineinteles!” ii raspund. Intr-adevar cand intru in sala mare unde sunt salile de judeacata erau 4 jandarmi.

„Ai vazut !”, zic eu.

O doamna incearca sa iasa afara pe la usa principala, cea inchisa…atunci cei 4 o blocheaza: „nu se trece, usa in reparatie!”

Atunci m-am iluminat: pazeau usa care era in reparatie fara ca cineva sa o repare cu adevarat in acea zi.

De acea nu te intreaba nimic, erau ocupati cu usa si sa-si povesteasca capitolele vietii unul altuia.

„Si acum ce fac?”, imi intreb sotul. La chestiunile legale sunt cam repetenta asa ca il intreb pe el.

„Pai, hai sa gasim biroul de informatii, orice institutie care se respecta are un birou de informatii” zice el plin de incredere. Intr-un final intreb jandarmii, cei cu usa…la care imi zic ca nu exista acest birou miraculos.

Intreb atunci unde ar trebui sa ma duc pentru problema mea, ..raspuns: „nu stim”.

Dupa o alta runda ajungem din urma femeia de serviciu care ne-a dat toate indicatiile necesare.

Ajung la usa cu pricina. Pe usa scria ca nu am noroc, deschide doar 2 ore, doua zile pe saptamana, iar eu nu eram in ziua norocoasa.

Atunci am incercat sa ma informez ce trebuie sa fac ca sa am acea apostila: Pe un panou scria: „conform art 123, legea 120…” chineza pentru mine.

Inauntru era o persoana care aranja niste dosare. Incerc sa o abordez, se uita urat si imi zice „uitat-te pe usa”, si imi inchide usa in fata.

Pe usa scrie programul, eu voiam sa intreb altceva.

Insist si deschid usa, ca sa-i zic doamnei ca voiam sa o intreb altceva.

Se uita din nou urat si foarte iritata imi zice: „care parte nu o intelegi DUDUIE, eu nu lucrez in acest birou!!”.

Si eu de unde sa stiu, imi zic, daca o zice inainte sa-mi inchida usa in fata…

Ne plimbam inca o ora in disperata incercare de a descoperi ce trebuie sa facem.

Eram super nervoasa. Imi era rusine de tot fata de sotul meu care nu a mai vazut asa ceva.

La un moment dat ne opreste un avocat si ne intreaba de ce anume avem nevoie.

Ma luminez la fata si imi zic: „iata ca inca exista persoane decente in lumea asta!”

„pentru 30 de lei va zic ce trebuie sa faceti si va fac si chitanta pentru consultanta” adica consultanta pe holurile tribunalului, unde trecea o multime de persoane, si pentru o infromatie care ar trebui sa fie gratuita.

Mi-au trecut nervi si mi-a venit greata. In ziua aia nu am mai mancat.

Am platit 30 de lei ca sa imi zica ca mai intai trebui sa ma duc la prefectura.

Intradevar, a nu avea un birou de informatii e o chestie buna, ..pentru avocati cu tunica neagra..stii intre un proces si un altul., si apoi mai fac si ei niste bani .

Si inchid asa, zicandu-va: Pregatiti 30 de lei cand va duceti la tribunal sa aflati informatii, ca altfel nu rezolvati nimic.

Comentati pe Forum