De ce nu îmi trimit copilul la școală
Nu știu cum să scriu textul ăsta ca să fie cât mai simpatic, să râdă lumea (în sinea ei) de alții și să răspândească bucuroși informația, cu un zâmbet superior în colțul gurii: „Ia uite ce le-a zis-o ăsta/asta la încuiații ăștia isterici.” Eu sunt o „încuiată isterică” din aia, care de 4 ani militează pentru o educație de calitate pentru toți copiii. Care înțelege și promovează echitatea, înțelege ce e ăla abandon școlar și abuz asupra copiilor. Înțelege că pentru a-i fi bine copilului său, nu e suficient ca doar el să fie educat, ci e nevoie ca el să trăiască într-o societate educată.
Cu toate astea, nu se poartă ca și cum educația fără sănătate înseamnă mare lucru. Educația școlară, fără părinții sănătoși lângă tine, nu reușește mai nimic, iar statul a arătat deja cât e în stare să educe un copil care nu are părinții lângă el, sau care are părinți cu o educație slabă. Statul a arătat deja cum a abandonat copiii bolnavi, sau cu dizabilități și cum reușește el, drăguțul, să se facă că le oferă și lor educație. În fapt, le oferă hârtii, cu educația se descurcă tot părinții. Atâta timp cât ești „conform”, ai și tu parte de educație, dacă nu, nu.
Pentru toate acestea și pentru că pe strada mea e PANDEMIE, o să explic pe scurt de ce nu îmi trimit copilul în colectivitate anul acesta:
- pentru că mă tem de părinții și copiii care NU VOR să respecte nicio regulă. Mă tem ca școala nu are cum să le țină piept.
-pentru că știu că sunt profesori care nu vor să respecte nicio regulă, deci cine o sa vegheze la respectarea regulilor? De unde o să știm noi, părinții, ce se întâmpla în spatele ușilor închise? - pentru că statul nu vrea/nu are cum să asigure măști pentru toți copiii. Când veneau cu șoșonii rupți, ne făceam că nu vedem. Dar dacă vin cu masca ruptă, ce să vezi, ne afectează pe toți.
- pentru că nu ne întreabă nimeni la ușa clasei, dacă în timpul liber alegem să fim daci liberi, sau suntem precauți. Suntem obligați și stăm la un loc cu dacii liberi, implicit riscul lor se transferă asupra noastră. Am văzut noi ce bine s-a descurcat statul cu ei. Acum, cică, același stat ne protejează nouă copiii.
- pentru că nu poți să înveți generații de copii cu spălatul pe mâini frecvent, când școala nu a făcut niciodată lucrul ăsta. Cine are copii știe că acest obicei nu se formează peste noapte. De spălat pe mâini, se spală doar câțiva. Acum nu mai e suficient.
- pentru că ani de zile mi-am trimis copilul la scoală într-un focar de infecție. Unde DSP-ul nu călca să vadă cu ce se șterg la fund, și dacă e săpun și apă la baie. Am închis ochii că aerul era irespirabil (lipsă de oxigen la propriu), am închis ochii când a luat păduchi, sau a luat viroze respiratorii. Am închis ochii când am văzut mămici cu Nurofen pe holul școlii, sau când mămici și profesori nu lăsau să se deschidă geamul, să intre oxigenul, de frica curentului.
- pentru că știu cum e în spitale. Nu vreau să trecem printr-o asemenea traumă.
- pentru ca în România, ca să ai acces la medicamente ieftine, dar vitale, tre’ să te lupți, să apelezi la cunoștințe, să cumperi din afara țării. Dacă iei un tratament pe termen lung, niciodată nu știi dacă luna viitoare mai ai ce înghiți.
- pentru că nu se cunosc destule despre boala asta, pentru ca nu știi dacă o să tragi sau nu „lozul norocos”, pentru că nu pot să îmi asum un asemenea risc, în calitate de mamă. Pentru mine și familia mea noi suntem persoane, pentru stat sau pentru alții suntem cifre seci.
- pentru că pentru copilul meu a funcționat destul de bine școala online. Nu văd de ce să mă oblige cineva să îmi asum toate cele zise mai sus, când eu îmi ajut copilul, eu îmi fac timp pentru copil, eu îmi scot copilul la socializat și experiențe noi. Doar pentru că alții nu o fac și doresc să își asume alt risc, eu de ce să fiu obligată? Dacă eu ii oblig pe ei să facă ca mine, o să mai bage zâmbetul superior în colțul gurii?
- pentru că suntem într-o PANDEMIE, nemaitrăită de nimeni în ultima sută de ani.
- pentru că nu cred că „socializarea” în grămezi, cu reguli stricte, impuse, cu inducerea temei și cicălire continuă poate avea beneficii pe plan psihologic. Din contră, cred că ne vom alege cu fobii și anxietăți.
- pentru că cei care doresc EDUCAȚIE online nu își abuzează copiii, nu ii țin sub fusta mamei, nu ii țin departe de copii, nu abandonează școala. Cei care vor să abandoneze școala, au abandonat deja și NU SUNTEM NOI ĂIA. Noi ne cerem dreptul la EDUCAȚIE. În siguranță. În PANDEMIE.
INTERVIURILE HotNews.ro