De ce Petru cel Mare nu a avut echipa de fotbal?

Cu multi ani in urma, Petru cel Mare si-a propus un proiect foarte ambitios si anume acela de a moderniza Rusia, de a o face asemenea unei tari europene precum Franta sau Germania si pe care sa o transforme intr-o superputere. Decalajul dintre tara pe care o conducea si tarile pe care le admira era atit de mare, incit ceea ce-si propunea el parea ambitia unui om nebun. Insa Petru era rus, iar rusii nu au dus lipsa de cel putin doua lucruri: bani/resurse (caci resursele maicii Rusia sint nemarginite) si ambitii imense. Pentru a-si realiza acest vis tarevici-ul a apelat la o tehnica simpla: a angajat, in stil rusesc „de toti banii”, cei mai buni specialisti din Europa, i-a adus in Rusia si i-a pus in functii importante, ca sa-i conduca si sa-i invete pe rusi diverse „meserii” importante. Si asa toata Rusia, de la Kremlin pina in gubernia Tambov, de la scoala si armata, pina la ultimul birocrat contabil sau inginer a fost impinzita de specialisti nemti, francezi, italieni, olandezi sau suedezi.

Cu aceasta armata de straini Petru cel Mare a inceput sa faca minuni. Le-a taiat barba mujicilor rusi, le-a schimbat caftanele, i-a pus sa vorbeasca in franceza si germana, sa invete meserii si sa-si trimita copiii la scoli inalte. Cu ei a facut scoli, cu ei a facut armata si birocratia statului, cu ei a pus stapinire pe o mlastina din nord, construind unul dintre cele mai spectaculoase orase, noua capitala a Rusiei. Tot cu ei a construit un imperiu care chiar daca mereu a fost vazut de lumea occidentala ca un „outsider”, cei puternici au fost nevoiti de fiecare data sa-l accepte la „masa celor bogati”.

Aceasta armata de „mercenari” a fost rasplatita de Kremlin cu multi bani, onoruri si ranguri inalte. Multi dintre ei au devenit in timp cetateni onorabili ai Rusiei, chiar daca erau straini si aveau nume care pentru popor sunau straniu. Povestea spune ca autoritatile ruse, pentru a-i proteja de gura rea a poporului, a schimbat pina si gramatica rusa: numele germanice (in special ale nemtilor si olandezilor) care incepeau cu H – litera cu care incepe cel mai important cuvint vulgar rus si care permitea rusilor sa le vulgarizeze numele cu lejeritate – sa fie transcrise in rusa cu litera G. Astfel ca un Hegel sau Holderlin devenea Gheghel si Golderlin.

Petru a mai avut o ambitie mare. El a vrut sa aiba o flota imperiala puternica, cu care sa strabata lumea in cele patru zari si de care sa se teama toti dusmanii. Pentru asta a apelat la maestrii olandezi. Olandezii i-au invatat pe rusi sa faca primele corabii. E adevarat ca pe atunci Petru nu avea o echipa de fotbal, din simplul motiv ca nici olandezii inca nu jucau fotbal. Insa istoria se repeta. Lectia si modelul dat de Petru cel Mare este preluat si folosit si astazi. Olandezii, care cindva ii invatau pe rusi sa construiasca primele corabii, astazi ii invata sa joace fotbal. Ironia face ca prima lectie importanta de fotbal, invatata de la un maestru olandez, au aplicat-o unei importante echipe olandeze.

Marea lectie a lui Petru e simpla si e o formula de succes: nu te apuci sa reinventezi roata cind a facut-o altcineva cu mult inaintea ta, ci doar trebuie sa ai modestia, bunavointa si dorinta de a invata de la cei mai buni ca tine. Dupa ce o inveti bine, o adaptezi contextului si resurselor tale, iar acest lucru poate face minuni. Este una dintre putinele lectii frumoase si utile din istoria rusilor. In general, invatam din istorii tragice, intunecate sau din mari greseli. E bine sa invatam si din reusite, chiar daca sint reusitele altora, pe care nu-i prea iubim.