Sari direct la conținut

De ce programul Italiei privind migranții nu ar trebui să fie un model pentru restul Europei – opinie The Guardian

HotNews.ro
De ce programul Italiei privind migranții nu ar trebui să fie un model pentru restul Europei – opinie The Guardian
Italia a trimis luni un prim grup de migranţi în Albania. Foto Profimedia

Acordul dintre premierul italian Giorgia Meloni și Albania privind procesarea solicitărilor de azil în străinătate trezește interes în rândul țărilor care vor să lupte împotriva creșterii migrației ilegale. Dar este strategia Italiei „cu adevărat umană și eficientă?”, se întreabă jurnalista Katja Hoyer, într-o opinie pubicată miercuri în The Guardian.

Italia a trimis, la începutul acestei săptămâni, un prim grup de migranţi în Albania ca parte din acordul semnat în 2023 de Giorgia Meloni și prim-ministrul albanez Edi Rama. Planul are ca obiectiv declarat reducerea numărului de migranţi veniţi în Italia pe mare, număr care a crescut cu 65% în 2023, ajungând la peste 145.000 până la începutul lunii noiembrie.

Potrivit The Guardian, Germania, care a anunțat noi reglementări la frontieră după presupusele atacuri islamiste și ascensiunea partidelor politice de extremă dreapta anti-imigrație, este foarte interesată să vadă cum funcționează acest acord.

Și Marea Britanie și-a arătat interesul. În timpul unei vizite la Roma, luna trecută, prim-ministrul britanic, Keir Starmer, a lăudat eforturile lui Meloni de a reduce fluxul de migranți, afirmând că „guvernul său pragmatic” a căutat noi abordări pentru gestionarea problemei.

Anul trecut, numărul trecerilor ilegale ale frontierelor în UE a ajuns la aproximativ 380.000. Uniunea a primit 1,1 milioane de cereri de azil, în creștere cu 17% față de 2022 – o tendință ascendentă constantă în ultimii trei ani. Această creștere a trecerii ilegale a frontierei și a cererilor de azil a reaprins dezbaterea privind externalizarea procedurilor de azil către țări terțe.

Ideea planului de procesare a solicitărilor de azil în străinătate se inspiră din controversata politică de azil a Australiei, așa numita „strategie a Pacificului”, care trimitea solicitanții de azil în Papua Noua Guinee sau pe micuța insulă Nauru din Pacific, notează jurnalista The Guardian.

Guvernul Meloni a semnat un acord cu Albania pentru a deschide două centre de azil în țara balcanică vecină. Un centru în portul Shëngjin care va examina și înregistra persoanele salvate de navele italiene în largul mării, și unul în Gjadër, unde vor fi procesate cererile de azil. Ambele centre au fost deschise luni, 14 octombrie, după ce 16 bărbați – 10 din Bangladesh și șase din Egipt – au fost interceptați în mare de forțele italiene.

Înaintea programului de transfer al migranților, Italia și-a mărit în mod controversat lista țărilor sigure în care solicitanții de azil pot fi trimiși înapoi, de la 16 la 22 – inclusiv Egipt și Bangladesh, și multe altele cu un nivel scăzut de respectare a drepturilor omului, precum Tunisia și Nigeria.

Mai multe țări din UE consideră transferul în străinătate al migranților drept o alternativă mai umană decât trimiterea lor în țările în curs de dezvoltare. Statul italian va rămâne responsabil de examinarea cererilor de azil. Ambele centre sunt deservite de personal italian și vor funcționa sub jurisdicție italiană, în timp ce rolul Albaniei – „statul terț” – se limitează la închirierea teritoriului său și furnizarea de agenți de securitate externi.

De asemenea, mulți consideră că planul italienilor privind migrația este mai uman decât practica actuală a UE de a arunca milioane de euro în țări nord-africane precum Tunisia și Egipt pentru a-și îmbunătăți controalele la frontieră în vederea blocării migranților. În Libia, gărzile de coastă finanțate de UE au fost acuzate de brutalitate și de contrabandă cu persoane.

Cu toate că sunt multe voci care susțin planul lui Meloni, jurnalista The Guardian spune că Italia „s-a angajat să trateze solicitanții de azil din Albania „ca și cum” s-ar afla în Italia”, iar acest lucru nu este sigur că poate fi pus în practică.

„De exemplu, protocolul și legea de ratificare a acestuia clarifică faptul că autoritățile care evaluează cererile vor fi localizate în Italia, iar întâlnirile în persoană cu avocații din Albania vor fi permise numai în cazul în care consilierea la distanță se dovedește imposibilă. Acest lucru, combinat cu provocările legate de menținerea supravegherii de către organizațiile societății civile, organismele independente de monitorizare și parlamentarii dintr-o țară terță, ridică serioase semne de întrebare cu privire la posibilitatea ca prelucrarea extracomunitară să poată asigura cu adevărat un tratament echitabil”, argumentează jurnalista.

Meloni a declarat că femeile însărcinate, copiii și persoanele vulnerabile nu vor fi transferate în Albania. Cu toate acestea, Consiliul Europei consideră, printre altele că „lipsa de securitate juridică va submina probabil mecanisme cruciale de apărare a drepturilor omului şi de răspundere pentru încălcarea lor”.

Replicabilitatea modelului Italia-Albania la nivelul UE este discutabilă, scrie Katja Hoyer. Ea subliniază că cererile de azil trebuie prelucrate în UE ori de câte ori azilul este solicitat pe teritoriul, la frontiera sau în apele teritoriale ale unui stat membru. Prin urmare, procedurile de externalizare într-o țară terță pot fi efectuate numai dacă migranții sunt interceptați în marea liberă sau la frontierele terestre din afara UE.

În concluzie, spune jurnalista, gestionarea fără probleme și cu succes a crizei umanitare ucrainene a demonstrat că provocarea migrației în UE nu este o problemă numerică, iar „UE a fost capabilă să găzduiască peste 4 milioane de refugiați din Ucraina atunci când a existat o voință politică coerentă”.

INTERVIURILE HotNews.ro